Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 657/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 657
Ședința publică de la 27 August 2008
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 70 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3716 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, jud. O, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, personal și intimatul pârât, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței depunerea de concluzii scrise către avocat, pentru recurenta reclamantă, după care;
Recurenta reclamantă a depus la dosar acte medicale, precizând că a fost în imposibilitatea de a se prezenta în instanță la termenul anterior, datorită stării de sănătate precare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3716/2007 Judecătoria Caracala respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ridicată de pârâtul la 16 octombrie 2007, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond reținut că pârâtul se află în indiviziune cu numitul asupra imobilului situat în C,-, județul O și cu toate că a pus în discuția părților posibilitatea introducerii în cauză a acestei persoane, aceasta a refuzat, astfel încât, acțiunea privind instituirea unei servituți de trecere este neîntemeiată.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat apel reclamanta, criticându-le ca netemeinice și nelegale, întrucât instanța de fond avea posibilitatea și obligația potrivit dispozițiilor art. 129 și 130 din Codul d e procedură civilă, să introducă din oficiu în cauză orice persoană ce se constată a fi proprietară alături de pârât, a terenului pe care se solicită constituirea servituții de trecere.
De asemenea, se impunea pronunțarea unei acțiuni imobiliare, dacă pârâtul ar fi contestat dreptul de proprietate al reclamantei or, pârâtul s-a apărat numai în sensul refuzului de a constitui servitutea.
Prin decizia civilă nr.70 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 3716/23.10.2007, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
A fost obligată apelanta reclamantă la 800 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât.
Pentru a decide astfel, tribunalul a verificat sentința judecătoriei prin prisma dispozițiilor art.295 alin. 1 Cod pr. civilă, motivând că din încheierea de amânare a pronunțării din 16 octombrie 2007, rezultă că reclamanta prezentă în instanță și asistată de apărător, nu a solicitat introducerea în cauză a numitului, situație în care judecătorul fondului s-a pronunțat potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, numai asupra obiectului cererii deduse judecății, cât și al părților între care se derulează litigiul.
A fost înlăturată și critica formulată de reclamantă privind apărările pe care trebuia să le fi realizat pârâtul, acestea nefiind în sarcina apelantei.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamanta, susținând că sunt nelegale.
În motivele de recurs, reclamanta susține că ambele hotărâri sunt motivate teoretic în ceea ce privește calitatea de proprietar a pârâtului, că motivarea deciziei este străină de natura pricinii, că nu s-a cercetat fondul cauzei.
Că, instanța de fond era obligată să se pronunțe asupra cererii formulată de numitul, coproprietar alături de pârât.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 Cod pr. civilă.
Recursul este fondat.
Instanțele au fost investite de reclamanta recurentă cu o acțiune în servitute de trecere, în contradictoriu cu pârâtul.
La data de 15 martie 2007 intervenit în cauză alături de pârâtul și numitul, care a învederat instanței faptul că este coproprietarul imobilului situat în-, alături de pârât, imobil aservit, pe care se solicită a se constitui servitutea de trecere.
În susținerea cererii, terțul a depus contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2630/5 octombrie 2006 de BNP.
În mod greșit instanțele au ignorat această cerere, care poate fi calificată ca o intervenție în interes propriu, întrucât este formulată de un terț care pretinde un drept propriu asupra terenului pe care se solicită instituirea sarcinii.
Servitutea de trecere constituie o îndatorire a proprietarului unui teren de a tolera trecerea peste terenul său a proprietarului unui loc înfundat.
Este de principiu că servitutea este indivizibilă, întrucât se constituie asupra întregului imobil aservit și profită întregului fond dominant.
Când însă, unul sau ambele fonduri aparțin mai multor coproprietari, constituirea servituții trebuie să se facă în contradictoriu cu toți coproprietarii fondului.
Deși principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și dispute obiectul procesului, în cauza de față există o cerere expresă din partea unui terț care pretinde un drept propriu asupra fondului aservit, iar instanțele aveau obligația să dispună introducerea acestuia în cauză.
În speța dedusă judecății, cercetarea judecătorească nu s-a făcut în contradictoriu și cu terțul coproprietar al fondului aservit, deși instanțele au fost investite cu cererea acestuia de introducere în cauză.
Nepronunțarea asupra acestei cereri echivalează cu necercetarea fondului, situație ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, respectiv admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării, va fi introdus în cauză și terțul, în calitate de intervenient în interes propriu, se vor administra probe în contradictoriu și cu această parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 70 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3716 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât .
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Caracal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
-
Grefier,
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
23.09.2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
