Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 675/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 675
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 108 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2143 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții ȘT. și, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimatul pârât Șt. și procurator, reprezentând pe intimatul pârât, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului. Procuratorului, pentru intimatul pârât, i s-a pus în vedere că în raport de prevederile art. 68. nu poate pune decât concluzii scrise.
Intimatul pârât Șt. a solicitat respingerea recursului.
Procurator, pentru intimatul pârât, a depus concluzii scrise, fiindu-i puse în vedere dispoz. art. 68 alin 4
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună încetarea dreptului de trecere al pârâților pe terenul proprietatea sa, pe lățimea de 3 și lungimea de 36, iar pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate acest teren.
În motivare acțiunii arătat că prin sentința civilă nr. 1717/08.07.1982 a Judecătoriei Tg. Cărbunești a fost obligat să-și ridice gardul construit în dreptul proprietății sale, lângă calea publică, pe toată lungimea, până la gospodăria pârâtului, în așa fel încât lățimea uliței de trecere să rămână de 6, dar ulița "" apare în evidențele orașului ca aparținând domeniului public și având o lățime de 3.
Reclamantul a susținut că folosirea uliței de către pârâți, cu autovehicule și alte utilaje mai grele este de natură să-i aducă prejudicii grave, prin slăbirea structurii de rezistență a construcțiilor.
În ședința publică din data de 11 octombrie 2007, reclamantul a precizat acțiunea, în sensul că a înțeles să promoveze o acțiune civilă în revendicare imobiliară cu privire la terenul situat în intravilanul localității, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2143/06.12.2007 Judecătoria Novacia respins acțiunea civilă și cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în anul 1964, potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit "convenție" (aflat la fila 17 din dosar), reclamantul a cumpărat de la Gh. Gob ucată de teren, nedeterminată sub aspectul suprafeței, lungă începând de la răsărit din pârâul și mergând spre apus până în Șoseaua, cu o lățime la răsărit de 5 și cu adaos la capătul de apus, teren care avea următoarele vecinătăți: răsărit Pârâul, apus Șoseaua -Bălcești, sud și nord și.
La data cumpărării, potrivit declarațiilor martorilor, și, acest teren nu a fost împrejmuit, ulterior reclamantul construind un gard pe hotarul care despărțea acest teren de ulița.
Prin sentința civilă nr. 1717 din 8 iulie 1982, pronunțată în dosarul nr. 1364/1982, Judecătoria Tg. Cărbunești a admis acțiunea și a obligat pârâtul să-și ridice gardul construit în dreptul proprietății sale, lângă calea publică pe toată lungimea, în așa fel încât lățimea uliței de trecere să rămână de 6.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că, în mod greșit acțiunea civilă formulată în cauză a fost respinsă, deoarece prin acțiunea formulată a solicitat închiderea drumului de trecere al pârâților pe terenul proprietatea sa, individualizat prin dimensiuni și vecinătăți, aflat în satul, iar instanța nu a administrat probatoriile necesare și respectiv proba cu martori în virtutea rolului activ.
Prin decizia civilă nr. 108 din 25 martie 2008 Tribunalului Gorjs -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut din declarația luată nemijlocit în instanță reclamantului în ședința publică din 26.11.2007 precum și din procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării locale, că terenul revendicat este cel de pe care a fost obligat să-și ridice gardul prin sentința civilă nr. 1717/1982. Terenul revendicat nu este îngrădit și face parte din ulița de acces dinspre șoseaua -Bălcești spre gospodăria pârâților. de trecere a avut lățimea pe care o are în prezent și anterior anului 1964 când reclamantul a cumpărat terenul său dar și până în anul 1982 când acesta a ocupat-o prin construirea gardului pe care a fost obligat să-l ridice.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că instanțele nu au motivat în fapt hotărârile lor, astfel că hotărârile au fost date cu încălcarea legii, fără ca instanța să se pronunțe asupra dovezilor administrate. S-a susținut că reclamantul a făcut dovada că este proprietarul terenului revendicat și dovada ocupațiunii exercitate de pârâți.
Hotărârea a fost criticată pentru că nu s-a pus în discuție adresa 9791/2001 a Consiliului Local, și HG 973/2002. S-a arătat că instanțele au avut în vedere declarațiile neadevărate ale unor martori, că nu s-a ținut cont de cercetarea locală efectuată și că au fost audiați alți martori decât cei ce au fost propuși.
Recurentul a arătat că ulița învecinată cu gospodăria sa are o lățime de 3 și o lungime de 30, așa cum este înscrisă și în buletinul oficial, că una din dovezile faptului că nu a ocupat din uliță este împrejurarea că în marginea gardului său există salcâmi ce trasează linia de hotar.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 304 c, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată pentru motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că în cadrul acestuia nu pot fi puse în discuție aspecte care țin de starea de fapt, de temeinicia hotărârii.
Hotărârile pronunțate de cele două instanțe de fond cuprind toate elementele cerute de art. 261 și sunt motivate în fapt, cu referire la probele administrate în cauză.
Motivul de recurs privind nepronunțarea instanței de apel asupra unor dovezi administrate a fost abrogat prin Legea 219/2005, astfel încât instanța nu poate analiza în prezenta cale de atac o parte din criticile expuse de recurent privind nepronunțarea asupra dovezilor administrate, asupra adresei emise de consiliul local sau a unei hotărâri de guvern.
Se constată că nu au fost încălcate prevederi legale ce reglementează administrarea probelor, deoarece instanța, în virtutea rolului său activ prev. de art. 129 c, poate pune în discuție și poate dispune administrarea oricăror dovezi, având posibilitatea de a audia martori ale căror declarații le consideră concludente.
În ședința publică de la 15 noiembrie 2007 reclamantul a solicitat proba cu martori, fiind nominalizați martorii și pentru reclamant, pentru pârâtul, și martorii și G pentru pârâtul.
Au fost audiați nemijlocit în ședința publică de la 26.11.2007 martorii, ( declarații consemnate la filele 24-30 din dosarul judecătoriei), fără a se menționa care numele părții care a încuviințat martorul. Se observă doi dintre martori, din care unul pentru reclamant și altul pentru pârât au fost propuși în ședința de la 15 noiembrie 2007 iar cu privire la ceilalți doi nu s-a consemnat că părțile s-au opus la audiere.
Din sentința primei instanțe rezultă că instanța a avut în vedere la motivarea soluției declarațiile martorilor, și, iar dintre acești martori doar martorul nu a fost propus de părți în ședința publică de la 15 noiembrie 2007.
Potrivit art. 186 alin 3 înlocuirea martorilor încuviințați se face în condițiile expres prevăzute de text, însă încălcarea acestor dispoziții nu atrage nelegalitatea hotărârii, ci dă posibilitatea instanței de control judiciar de a înlătura declarațiile martorilor care nu au fost încuviințați.
Curtea constată că situația de fapt reținută de instanțele de fond nu este modificată prin înlăturarea declarației martorului, astfel că audierea acestuia nu atrage nelegalitatea sentinței.
Dispozițiile legale prevăzute de art. 480 civ. au fost corect aplicate, astfel că nu este fondat motivul de recurs prev. de art 304 pct. 9
acțiunea în revendicare potrivit art. 480 civ. reclamantul avea obligația de a dovedi existența dreptului său de proprietate asupra bunului revendicat, precum ocupațiunea abuzivă exercitată de pârât.
Dovada dreptului de proprietate poate fi făcută doar cu acte translative ale dreptului de proprietate, ori din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul este proprietarul suprafeței de teren ce face obiectul revendicării. Acesta nu poate susține calitatea sa de proprietar cu declarații de martori sau înscrisul sub semnătură privată.
Suprafața de teren în litigiu constituie o parte din uliță, cale de acces public, care nu este îngrădită de pârât sau folosită exclusiv de acesta, astfel că nu se constată îndeplinirea celor două condiții cerute pentru admiterea acțiunii în revendicare.
Puterea lucrului judecat este unul din efectele hotărârii judecătorești, și presupune că hotărârea este prezumată că exprimă adevărul și nu poate fi contrazisă de altă hotărâre judecătorească.
Deși nu au făcut referire expresă la aplicabilitatea prev. art.1200 alin 4, instanțele s-au referit la puterea lucrului judecat exprimată de sentința civilă 1717/1982 a Judecătoriei Tg. Cărbunești și la faptul că reclamantul nu poate solicita să se constate că acea hotărâre nu este corectă sau că prezintă o stare de fapt care nu corespunde adevărului.
Fără ca în cauză să existe autoritate de lucru judecat, ca excepție procesuală, așa cum corect a reținut și judecătoria, instanța are obligația de a lua în considerare valoarea de adevăr, puterea lucrului judecat a hotărârii pronunțate în anul 1982 și din care rezultă că reclamantul a închis fără drept ulița de acces pe o lățime de 3, fiind obligat să își retragă gardul.
În atare situație, cum starea de fapt existentă în anul 1982 este identică celei dovedite prin decizia atacată în prezent, nu se poate ignora hotărârea anterioară și nu se poate pune în discuție corectitudinea soluției pronunțate.
Concluzia care se impune este aceea că instanțele au reținut corect că acțiunea în revendicare nu este întemeiată, în raport de prev. art. 480 civ. nefiind incidente motive de recurs în sensul art. 304
Potrivit art. 312 se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de apelantul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 108 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Șt. și
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Red./tehnored. - Grefier,
Jud. fond -
Jud. Apel,
2 ex/8.09. 2008
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
