Obligație de a face. Decizia 676/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 676
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C împotriva deciziei civile nr. 218 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta R (), având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, reprezentând recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, lipsind intimata reclamantă R ().
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, a depus dovada achitării taxei de timbru și delegație de reprezentare.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a reținut că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului sub aspectul art. 7 din Legea 85/1992. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 25.04.2007 reclamanta R () a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din C, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța pârâta să fie obligată să-i vândă în temeiul Legii 85/1992 locuința situată în C,- A, B, 2, 5, deținută de pârâtă în baza contractelor de închiriere reînnoite succesiv.
În motivare, reclamanta arată că, împreună cu familia, locuiește cu chirie într-un imobil proprietatea pârâtei.
Mai arată că în conformitate cu dispozițiile legale, s-a adresat pârâtei solicitând cumpărarea acestei locuințe, în condițiile Legii 85/1992 însă pârâta nu a dat curs solicitării sale.
Potrivit art. 7 alin 1 din legea 85/1992 republicată, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat pot fi vândute titularilor contractelor de închiriere la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului - Lege nr. 61/1990 și ale legii amintite, condiții care sunt îndeplinite în cauză.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
Prin sentința civilă nr. 14490 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta R (), în contradictoriu cu pârâta Universitatea din
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că potrivit art. 7 alin 1 din Legea 85/1992 republicată, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuințele de intervenție, pot fi vândute titularilor contractului de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului - Lege nr.61/1990 și a prezentei legi.
Instanța mai reținut că reclamanta are contract de închiriere începând cu 18.02.2004, iar la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1995 nu avea calitatea de chiriaș.
Având în vedere faptul că dreptul de a cumpăra este acordat doar titularilor contractului de închiriere din momentul intrării în vigoare a legii, nu și celui devenit chiriaș ulterior acestei date, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală prin decizia nr.2883/11.04.2005, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea.
Împotriva sentinței civile nr.14490 din 31.10.2007, pronunțate de Judecătoria Craiova, a declarat apel reclamanta R, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că obligația de vânzare a locuințelor în temeiul art.7 din Legea nr.85/1992 este o obligațiein rem, în considerarea obiectului ( locuința construită din fondurile unităților economice de stat, până la data intrării în vigoare a legii ) și nu o obligație in personam, în considerarea calității de chiriaș la data intrării în vigoare a legii.
Apelanta a susținut că, față de aceste argumente, pentru a beneficia de dispozițiile legale anterior menționate, solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș la momentul formulării cererii de cumpărare și nu la momentul intrării în vigoare a actului normativ.
Prin decizia civilă nr.218 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelului formulat de reclamanta R () domiciliată în C,- A,.B,.2,.5, județul împotriva sentinței civile nr. 14490 din 31.10.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, cu sediul în C, str. -, nr.12, județul
S-a desființat sentința civilă arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că instanța s-a limitat să examineze cererea față de prevederile art.7 din Legea nr.85/1992, raportat la data la care reclamanta a dobândit calitatea de chiriaș al locuinței în litigiu - ulterior intrării în vigoare a legii - fără a mai analiza alte aspecte legate de fondul cauzei, cum ar fi destinația spațiului, măsura în care se încadrează în categoria locuințelor construite din fondurile unităților economice sau bugetare, existența unei eventuale interdicții de înstrăinare pentru anumite categorii de locuințe.
S-a apreciat că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.7 din Legea nr.85/1992, care nu condiționează vânzarea locuințelor de momentul dobândirii calității de chiriaș.
Concluzionându-se că soluționarea pricinii s-a făcut fără examinarea fondului, s-au aplicat prevederile art.297 alin.1 Cod pr.civilă.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
A arătat că motivarea primei instanțe se întemeiază tocmai pe interpretarea prevederilor art.7 din Legea nr.85/1992, implicând cercetarea fondului.
Argumentarea instanței de apel este contradictorie, reținând pe de o parte, neanalizarea de către judecătorie a aspectelor ce vizează fondul cauzei, dar, pe de altă parte, a examinat aplicabilitatea art.7 și a concluzionat asupra obligației pârâtei de a vinde chiriașului locuința.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.297 alin.1 Cod pr.civilă, instanța de apel desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare, în două ipoteze: când prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului și când judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Referitor la prima ipoteză, instanța nu cercetează fondul atunci când pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut.
În speță nici una din aceste situații nu se regăsesc, pentru a justifica soluția Tribunalului, de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Prima instanță a examinat cauza prin prisma dispozițiilor art.7 din Legea nr.85/1992, apreciind că în raport de data încheierii contractului de închiriere între părți, ulterioară intrării în vigoare a legii, norma legală menționată nu se aplică.
În raport de argumentul reținut în considerentele sentinței, analizarea celorlalte condiții impuse de text, respectiv destinația locuinței, apartenența la categoriile de locuințe vizate de lege sau existența unor interdicții la vânzare, nu se mai impunea.
Așadar, prima instanță nu a rezolvat procesul în temeiul unei excepții, nu a omis să se pronunțe asupra unei cereri și nu a dat altceva decât s-a cerut, pentru a fi incidente prevederile art.297 alin.1 Cod pr. civilă aplicat de instanța de apel.
De altfel, tribunalul, deși a apreciat că fondul litigiului nu a fost examinat, în considerentele deciziei a făcut o amplă motivare a aspectelor de fond, interpretând prevederile art.7 din Legea nr.85/1992 în raport și de decizia în interesul legii nr.5/28.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ceea ce este în contradicție cu soluția adoptată, cu atât mai mult cu cât, a concluzionat că legea nu condiționează dreptul locatarului de a cumpăra locuința, de momentul încheierii contractului de închiriere și deci pârâta avea obligația de a vinde spațiul reclamantei.
Raționamentul juridic expus de instanța de apel reprezintă de fapt propria judecată de fond a instanței de control judiciar, astfel că nu se mai justifica desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În temeiul efectului devolutiv al apelului, rezultat din dispozițiile art.292 pr.civ. instanța de control judiciar avea posibilitatea de a face o nouă judecată asupra fondului, verificând atât legalitatea sentinței (în ce măsură prima instanță a aplicat și interpretat corect legea), cât și temeinicia acesteia (dacă situația de fapt stabilită prin hotărâre corespunde probelor administrate).
Față de soluția pronunțată de prima instanță și de motivarea din considerentele deciziei recurate, apelul trebuia rezolvat în raport de dispozițiile art.296 pr.civ.
În consecință, pentru considerentele arătate, recursul este fondat și conform art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.5 Cod pr.civilă, se va admite și casându-se decizia se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C împotriva deciziei civile nr. 218 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta R ().
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.3 ex
12.09.2008
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
