Eroare judiciara. Speta. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
instanță de apel
DECIZIE Nr. 261
Ședința publică de la 04 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier: - - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 28 august 2008, privind judecarea apelurilor declarate de reclamanții, domiciliat în Tg.J, str.G-,.28,.3,.3,.25, județul G și, domiciliat în comuna, sat, județul G, de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR G, cu sediul în Tg.J,-, jud.G, în numele și pentru Statul Român reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, împotriva sentinței civile nr.27 din 22 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosarul nr-, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 august 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 04 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR și au solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de câte 1 milion lei pentru fiecare, cu titlu de daune morale, la plata sumei de câte 100.000 lei pentru fiecare daune materiale indexate, potrivit coeficientului de inflație; să se constate că perioada de la data arestării preventive din 16.03.2000 și respectiv 17.03.2000 și până la terminarea procesului penal soluționat prin decizia 7105/6 dec. 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție constituie vechime în muncă, în funcția de director economic la SC pentru ambii reclamanți.
Au solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii au susținut că au îndeplinit funcțiile de director economic la SC, că au fost arestați ilegal o perioadă de 47 zile și ulterior au fost achitați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
. precizează că a fost arestat 47 zile, iar recl. o perioadă de 43 zile și a fost reținut ilegal o zi.
Ambii reclamanți arată că arestarea ilegală a cauzat prejudicii morale și materiale și că s-a răsfrânt negativ asupra familiilor lor, influențând starea de sănătate a lor și a membrilor familiei, poziția lor socială, membrii familiei confruntându-se cu grave probleme la serviciu și copiii suportând dificultăți morale și sociale, ce au afectat poziția lor școlară.
Că, prin sentința penală 323/2005 a Tribunalului Gorj, s-a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.P.P. că prin decizia nr. 136/2006 Curtea de APEL CRAIOVAa dispus achitarea pentru toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată în baza art. 11 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. d C.P.P. soluție ce a fost păstrată prin decizia nr. 7105/2006 a,pronunțată în dosar -.
Reclamanții consideră că datorită arestării nelegale au suferit prejudicii materiale și morale și acordarea daunelor materiale și morale este pe deplin justificată.
Cu privire la daunele materiale, au arătat că acestea constau în diferența dintre veniturile actualizate pe care le-ar fi putut obține potrivit funcțiilor deținute înainte de arestarea preventivă și veniturile pe care le-au realizat după arestare, până la finalizarea procesului penal.
Că, veniturile materiale mai cuprind și sumele pe care le realizau ca urmare a calității de experți contabili și evaluatori și pe care ulterior nu le-au mai realizat.
Se solicită a se avea în vedere veniturile medii realizate de experții contabili și evaluatori până la pronunțarea deciziei definitive de achitare. Daunele materiale sunt solicitate în mod reactualizat.
Pentru capătul de cerere privind constatarea vechimii și continuității în muncă se invocă disp. art. 505 alin. 3 pr.penală.
Cererea este întemeiată pe disp. art. 504,506 pr.penală, art. 998,999 civ. art. 20 din CEDO, art. 50 din CEDO și Protocolul 7 la CEDO.
Pentru dovedirea cererii au fost anexate următoarele acte: decizia nr. 7105/2006 a ICCJ, dispoziția -, dispoziția 121/12569/1998, dispoziția -, acte medicale privind membrii familiei recl., certificatul de cazier judiciar, 323/2005 a Tribunalului Gorj, 136/2006 a Curții de APEL CRAIOVA, acte emise în cursul cercetării penale privind starea de arest preventiv și plângerile formulate împotriva măsurii arestării preventive, xerocopii ale cărților de muncă ale reclamanților, acte de studii ale numiților și V.
În ședința publică din 5.07.2007 au fost interogați reclamanții.
. a mai depus la dosar dispoziția 191/13301/1999, contractul individual de muncă, proces verbal din 4 dec. 1998.
. a mai depus al dosar dispoziția 225/17123/1997, fișa pentru persoane fizice, legitimația de expert cont5abil, decizii de impunere la plată, proces verbal din 31 mai 2004, acte fiscale privind activitatea liberă desfășurată.
Reclamanții au solicitat pentru dovedirea pretențiilor încuviințarea efectuării în cauză a unei expertize contabile, obiective ce au fost stabilite în mod diferențiat pentru ambii reclamanți în ședința publică din 6.09.2007.
S-a încuviințat cererea reclamanților și s-a dispus atașarea dosarului penal nr. 2855/2003 pentru observare.
La data de 18.10.2007 recl. a solicitat încuviințarea completării obiectivelor de expertiză, asupra acestei cereri instanța pronunțându-se prin încheierea din 18.10.2007, acestea fiind încuviințate în parte.
S-a încuviințat cererea reclamanților privind existența unui expert asistent din partea acestora în persoana numitului.
În cauză a fost numit expert pentru efectuarea expertizei dispusă de instanță,.
Expertiza a fost efectuată și depună la dosarul cauzei de către expertul numit și de asemenea expertul asistent a depus la dosarul cauzei opinia sa pentru ambii reclamanți privind cuantumul daunelor materiale suferite de aceștia pe durata arestării și a procesului penal.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, dispus de instanță, obiecțiuni ce au fost încuviințate și la care expertul numit a răspuns.
Reclamantul a depus la dosar certificate medicale ale fiilor săi și acte fiscale.
. și-a majorat cuantumul prejudiciului material de la suma de 100.000 lei solicitată prin acțiune la suma de 285.195 lei cât a stabilit expertul asistent.
Prin sentința civilă nr.27 din 22 februarie 2008, pronunțată în dosar nr-, TRIBUNALUL GORJa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
A obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata sumei de 200.731 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale față de reclamantul.
A obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata sumei de 351 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale față de reclamantul.
A constatat că perioada 16 martie 2000 - 25 aprilie 2000 constituie vechime în muncă pentru reclamantul.
A respins cererea pentru constatarea vechimii în muncă pe perioada arestului formulată de reclamantul.
A obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor la 1400 lei cheltuieli de judecată către reclamantul și 600 lei către reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, în baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, în raport de dispoz.art.504 și urm.pr.pen. art.3 din Protocolul 7 la CEDO și art.52 alin.3 din Constituția României, motivând următoarele:
Potrivit art. 504 alin. 1 pr.penală, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Aliniatul 2 prevede că are dreptul la repararea pagubei și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate, ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal,.
Art. 505 pr.penală prevede că, la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei, ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă,
2 al acestui text prevede modalitatea de recuperare a pagubei suferite, respectiv acordarea unei sume de bani sau a constituirii unei rente viagere.
Disp. art. 505 alin. 3 pr. penală prevăd posibilitatea calculării vechimii în muncă pentru persoanele ce erau încadrate în muncă pe timpul cât au fost private de libertate.
În speța de față reclamanții au dovedit că au fost arestați preventiv, respectiv pe perioada 16.03- 25.04.2000 și reținut pe data de 26.05.1999 și arestat preventiv pe perioada 16.03.2000- 25.04.2000, potrivit sentinței penale 323/4 oct. 2005, așa cum a rămas definitivă prin decizia nr. 136/2006 a Curții de APEL CRAIOVA și prin decizia 7105/2006 a ICCJ, sentințe prin care s-a dispus achitarea pentru toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d
C.P.P.Față de această situație prin care s-șa dovedit că reclamanții au fost privați de libertate în mod nelegal în cursul procesului penal, acestora li se cuvin daune morale pe care instanța le apreciază la suma de 50.000 lei pentru fiecare reclamant.
La aprecierea daunelor morale s-au avut în vedere consecințele pe care arestarea nelegală le-a provocat asupra reclamanților și familiilor lor, stare dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei privind membrii familiilor acestora, respectiv actele medicale ale tatălui recl., concediile medicale pentru copiii recl..
Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integralitatea corporală, la cinste, demnitate,onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Din această perspectivă, prin privarea de libertate a reclamanților pe perioadele reținute, acestora li s-a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar traumele psihice și suferințele fizice provocate de aceste măsuri pot fi echivalate potrivit legii prin sume de bani, despăgubirile morale reprezentând o echivalare în bani a prejudiciilor morale.
Intentarea procesului penal pentru fapte reținute în legătură cu serviciul, pentru care ulterior reclamanții au fost achitați, au avut consecințe grave asupra acestora, vătămându-le sănătatea, onorarea, creditul moral, poziția socială și prestigiul profesional și acestea constituie criterii importante și serioase, pe care instanța le-a avut în vedere la aprecierea cuantumului daunelor morale.
S-a mai avut în vedere că ambii reclamanți au deținut funcții de conducere și că lipsirea nelegală de libertate le-a cauzat prejudicii importante, luându-se în considerare și durata arestării pentru fiecare reclamant, care este de peste 40 zile.
Alături de temeiul de drept reținut pentru acordarea daunelor morale, se rețin și disp. art. 5 paragraful 1 din CEDO din care rezultă că sunt întemeiate cererile de acordare a despăgubirilor bănești pentru prejudiciul moral și fizic suferit de reclamanți pe perioada detenției nelegale.
Prejudiciul material va fi stabilit în mod diferențiat pentru fiecare reclamant, în raport de probele administrate de fiecare dintre aceștia.
Prin concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul numit de instanță s-a stabilit că recl. a înregistrat un prejudiciu material de 200.731 lei pe durata procesului penal.
Acest prejudiciu rezultă din diferențele reactualizate de drepturi salariale pe durata procesului penal, având în vedere funcția deținută la data arestării, drepturi ce se ridică la suma de 187.643 lei, salariul cuvenit pe durata arestării tot ca urmare a funcției deținută la data arestării care se ridică la suma reactualizată de 3458 lei, suma de 669 lei ce reprezintă drepturi ca urmare a calității de cenzor pe ultimul mandat și suma de 8971 lei diferență netă reactualizată de salariu pe perioada 11.06.2005 - 6.12.2006.
Raportul de expertiză a avut în vedere la stabilirea prejudiciului material constantele în realizarea indicatorilor de referință și a criteriilor de performanță, în perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în funcția deținută la data arestării, ceea ce a creat o puternică prezumție privind șansele de realizare a acestor indicatori și după data arestării, până la proba contrară.
Situația existentă la data arestării reclamantului și a declanșării procesului penal se prezumă a subzista și pe durata procesului penal și nu poate fi pusă sub semnul eventualității, reclamantul fiind o victimă a unei erori judiciare.
Instanța nu-și va însuși punctul de vedere ale expertului asistent, întrucât acesta nu a avut în vedere obiectivele stabilite de instanță în mod concret și legislația fiscală în vigoare, aferentă perioadei calculării drepturilor bănești, astfel că apărările ambilor reclamanți cu privire la susținerea acestei variante vor fi înlăturate.
Reclamantului i se va admite capătul de cerere privind constatarea vechimii în muncă pe perioada arestului preventiv, întrucât a făcut dovada cu xerocopia cărții de muncă că la data arestării era încadrat în muncă, în funcția de contabil șef.
Cererea recl. pentru acordarea daunelor materiale nu a fost dovedită.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că acesta nu a prezentat documente din care să reiese că pe perioada procesului penal ar fi realizat venituri dintr-o activitate independentă, nedepunând la dosarul cauzei acte fiscale care să facă posibilă stabilirea unor asemenea despăgubiri de expert, ținându-se seama de eventualul impozit pe care l-ar fi plătit către stat.
La data arestării recl., respectiv 17.03.2000 acesta nu era încadrat în muncă, fapt rezultat din xerocopia cărții de muncă, coroborată cu interogatoriul acestuia, după luna ianuarie 2000 reclamantul a desfășurat activitate la o societate pe care a înființat-o și pentru care nu a depus acte din care să reiese veniturile pe care le realiza.
De asemenea nu a administrat alte dovezi cu care să facă proba că ar fi realizat venituri pe perioada procesului penal.
Pe durata arestării preventive a recl., pârâtul va fi obligat la drepturi materiale constând în valoarea salariului minim pe economie, prezumându-se că nici o persoană nu poate fi lipsită de venituri materiale care sunt necesare asigurării existenței fizice.
Se va respinge capătul de cerere formulat de recl. pentru constatarea vechimii în muncă pe durata procesului penal, întrucât acesta la data arestării nu era încadrat în muncă, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 505 alin. 3 pr. penală.
Pârâtul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cererii de față în mod diferențiat, în funcție de culpa acestuia și proporțional cu admiterea cererilor, în temeiul art. 274 pr.civ.
Dispozițiile art. 998-999 pr.civ. invocate de reclamanți în susținerea cererii lor nu vor fi reținute, acestea nu pot constituit temei pentru antrenarea răspunderii statului pentru erori judiciare, răspunderea statului fiind o răspundere directă de apartenență la dreptul public, limitată însă doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanții și precum și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G în numele și pentru Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ.
Apelantul reclamant a adus critici sentinței Tribunalului, sub aspectul cuantumului daunelor morale, al daunelor materiale și al perioadei recunoscută ca vechime în muncă.
S-a motivat în esență că daunele morale au fost apreciate la o sumă modică în neconcordanță cu practica judiciară națională și practica CEDO în materie, nu s-a avut în vedere că reclamantul a pierdut funcția de director economic la SC, că viața familială a fost afectată în mod deosebit, că s-au produs consecințe grave pe plan fizic și psihic.
Cu privire la daunele materiale, în mod greșit s-a luat în considerare raportul de expertiză întocmit de expertul numit de instanță, în condițiile în care aceasta a aplicat legislația în vigoare în mod retroactiv, nu a calculat sporul de fidelitate pe perioada în care a fost prevăzut în contractele colective pe anii 2000- 2003, calculat despăgubirile pentru funcția de șef serviciu financiar, deși reclamantul a deținut funcția de director economic. S-a susținut că prejudiciul efectiv suferit de reclamantul este prejudiciul stabilit de către expertul asistent, de 285.195,84 lei.
Cu privire la vechimea în muncă, s-a arătat că în mod greșit instanța a stabilit că numai perioada efectivă de detenție constituie vechime în muncă, nu și perioada ulterioară punerii în libertate, până la finalizarea procesului penal. Sub acest aspect s-a arătat că prev.art.505 alin.3 pr.pen. sunt restrictive și în contradicție cu exigențele prev.de art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția pentru Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale, precum și cu noțiunea de "satisfacție echitabilă" consacrată de practica
Apelantul reclamant a criticat sentința sub aspectul cuantumului daunelor morale și materiale, precum și cu privire la acordarea în parte a cheltuielilor de judecată.
S-a motivat în esență că în ceea ce privește daunele morale, cuantumul acestora este foarte mic, neavându-se în vedere că în cauză a fost încălcat dreptul fundamental la libertate individuală că, raportat la durata arestării (44 zile) cuantumul daunelor morale este foarte mic în comparație cu sumele acordate în alte cazuri asemănătoare; nu s-a avut în vedere de asemenea durata exagerat de mare a procesului penal; că s-a adus atingere valorilor care definesc personalitatea umană; că infracțiunile de care a fost acuzat reclamantul erau în legătură cu serviciul, stresul la care a fost supus pe perioada lipsirii de libertate, precum și faptul că lipsirea de libertate a reclamantului a avut consecințe grave asupra familiei reclamantului.
Cu referire la daunele materiale, s-a motivat în esență că în mod greșit instanța și-a însușit concluziile expertei, în pofida opiniei motivate a expertului asistent. S-a arătat că expertul asistent a respectat întocmai obiectivele stabilite de instanță, a avut în vedere legislația fiscală în vigoare la perioada respectivă de timp, precum și toate documentele dosarului, calculând în mod corect prejudiciul suferit de reclamant. În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expertul numit de instanță, s-a arătat că nu s-au avut în vedere actele dosarului în care se regăseau veniturile salariale pe toată perioada procesului penal, și nu s-a răspuns la obiectivele fixate de instanță.
S-a solicitat în consecință schimbarea sentinței în sensul de a fi obligat Statul Român la prejudiciul material stabilit prin expertiza efectuată de expertul asistent, respectiv 25.707 lei.
Referitor la cheltuielile de judecată, s-a motivat că în mod nelegal a fost obligat pârâtul la suportarea în parte a cheltuielilor de judecată, respectiv numai 600 lei, în condițiile în care reclamantul a efectuat cheltuieli de 1400 lei, constând în 400 lei onorariu de avocat și 1000 lei onorariu de expert.
Apelul Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor vizează cuantumul daunelor morale, cuantumul daunelor materiale pentru reclamantul și obligarea Statului Român la plata cheltuielilor de judecată.
S-a motivat în esență că instanța de fond a stabilit un cuantum mult prea mare al daunelor morale, fără o evaluare corespunzătoare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul, iar în ceea ce privește daunele materiale privind pe reclamantul, în mod greșit s-au stabilit pentru întreaga durată a procesului penal; cu privire la plata cheltuielilor de judecată s-a arătat că nu Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor este cel ce a provocat procesul, iar pretențiile reclamanților au fost admise doar în parte. Față de motivele invocate, s-a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Apelantul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJa criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul obligării Statului Român la despăgubiri materiale față de reclamantul, pentru perioadele în care acesta nu a fost lipsit de libertate în mod nelegal, sub acest aspect hotărârea fiind și nemotivată în drept. S-a motivat în esență că Tribunalul nu a cercetat corespunzător fondul cauzei în scopul stabilirii îndreptățirii reclamantului la despăgubiri, nu a stabilit prin probe și nu a motivat dacă existat legătură de cauzalitate între arestarea nelegală și prejudiciile astfel cum au fost calculate de expert, că trebuiau aplicate, eventual, dispozițiile de drept comun cu privire la admisibilitatea cererii în despăgubiri pentru perioada ulterioară punerii în libertate, care impuneau chiar plata taxei de timbru. S-a făcut trimitere la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art.3 din Protocolul nr.7 la Convenție, art.5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art.504 pr.pen. concluzionându-se că acestea nu constituie temei legal pentru acordarea de despăgubiri materiale pe perioada ulterioară punerii în libertate a reclamantului.
De asemenea, s-a motivat că sentința este nelegală și netemeinică în ceea ce privește acordarea de despăgubiri materiale către reclamantul, constând în valoarea salariului minim pe economie pe perioada cât acesta a fost privat în mod nelegal de libertate, în condițiile în care la data arestării reclamantul nu era încadrat în muncă, iar după luna ianuarie 2000 desfășurat activitate la o societate comercială pe care a înființat-o, fără a administra însă probatorii din care să rezulte veniturile obținute; motivarea Tribunalului, în stabilirea prejudiciului la valoarea salariului minim pe economie, pe prezumția faptului că nici o persoană nu poate fi lipsită de venituri materiale care sunt necesare asigurării existenței sale fizice, este lipsită de suport legal și nejustificată, raportat la probatoriul administrat. S-a arătat că în ceea ce privește pe reclamantul, nu se justifică decât acordarea de despăgubiri morale în condițiile art.54 alin.2 rap.la art.55 alin.1 și 2 pr.pen.
Cea de-a treia critică a Parchetului vizează cuantumul prea mare al daunelor morale acordate celor doi reclamanți, sub acest aspect instanța neavând în vedere o anumită culpă a reclamanților, în sensul că au fost achitați în raport de prev.art.10 lit.d din codul d e procedură penală.
Apelanții reclamanți și au formulat întâmpinare la apelurile declarate de Statul Român și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, apreciind că sunt neîntemeiate.
S-au depus la dosar mai multe înscrisuri și practică judiciară.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de apelanți, se constată că, în parte, criticile reclamanților sunt fondate, iar criticile aduse sentinței de către Statul Român și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, sunt nefondate.
Astfel, acțiunea reclamanților se încadrează în dispoz.art.504 alin.2 pr.pen. care prevede că are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate, așa încât, potrivit art.505 pr.pen. la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate.
Ca atare, reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat, iar potrivit art.505 alin.4 pr.pen. reparația este, în toate cazurile, suportată de Stat, prin Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, solicitarea Statului, formulată prin motivele de apel, de schimbare a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de Stat reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, este contrară dispozițiilor legale menționate.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, criticile formulate de apelanți sunt neîntemeiate, prima instanță apreciind sub acest aspect, în raport de durata arestării și condițiile în care reclamanții au fost puși în libertate, consecințele produse asupra reclamanților și familiilor lor și care rezultă din probele dosarului, având în vedere de asemenea practica judiciară națională, dar și practica CEDO în materie. Relevantă din acest punct de vedere este cauza Pantea împotriva României, când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat Statul Român la suma de 40.000 euro cu titlu de prejudiciu material și moral pentru arestarea ilegală - perioada de detenție fiind de 264 zile, iar reclamantul în acea cauză, era un fost procuror, care exercita, la data pronunțării hotărârii, profesia de avocat. Față de persoana, faptele săvârșite, profesia, funcția, poziția socială a reclamanților și membrilor de familie, consecințele produse ca urmare a detenției au fost cuantificate ca și prejudiciu moral în raport de mai multe criterii, iar cuantumul stabilit se apreciază a fi corespunzător.
În consecință, criticile tuturor apelanților sub aspectul cuantumului daunelor morale se privesc ca neîntemeiate.
Referitor la daunele materiale, criticile formulate de reclamanți sunt întemeiate, în sensul că, între cele două expertize efectuate la instanța de fond, în mod greșit Tribunalul și-a însușit concluziile expert, numit de instanță, și nu ale expertului asistent.
Examinând cele două expertize, raportat la legislația în materie, actele dosarului, obiecțiunile părților, răspunsul expertului la obiecțiuni și opinia expertului asistent la răspunsul la obiecțiuni, se constată că modalitatea de calcul a prejudiciului material în varianta expertului asistent, este cea corectă, acesta luând în considerare legislația în vigoare pentru perioada supusă examinării și respectând întocmai actele dosarului din care rezultă perioada, activitatea desfășurată și veniturile realizate de reclamanți anterior arestării și ulterior punerii în libertate, până la finalizarea procesului.
De altfel, în ceea ce-l privește pe reclamantul, expertul numit de instanță nici nu a calculat veniturile în raport de actele depuse la dosar (luând în calcul venitul minim pe economie), precizând că reclamantul nu s-a prezentat cu ocazia convocării pentru a-i pune la dispoziție documentele necesare în vederea stabilirii prejudiciului material (fila 254 dosar fond); ca răspuns la obiecțiunile reclamantului și opinia expertului asistent, în sensul că s-au depus la dosar aceste documente, astfel încât se impune a se reface expertiza sub acest aspect, expert a precizat că își menține punctul de vedere în sensul că reclamantul nu s-a conformat solicitării expertului de a-i prezenta documentele, iar instanța de judecată urmează să aprecieze asupra concluziilor expertului asistent (fila 336 dosar fond).
Cu referire la criticile apelanților Statul Român și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, în ceea ce privește acordarea de daune materiale pentru perioada ulterioară punerii în libertate a reclamanților și până la finalizarea procesului penal, acestea sunt neîntemeiate, întrucât există temei legal sub acest aspect, respectiv art.505 alin.1 pr.pen. care se referă și la consecințele produse asupra persoanei sau asupra familiei celui privat de libertate, text care nu distinge sub aspectul perioadei, ca în cazul vechimii în muncă - art.505 alin.3 pr.pen. care se referă exclusiv la timpul cât au fost private de libertate.
Prin urmare, în raport de probele dosarului și dispozițiile art.505 alin.1 pr.pen. solicitarea reclamanților de acordare a daunelor materiale pe tot parcursul procesului penal, este întemeiată, neimpunându-se valorificarea acestor drepturi pe calea dreptului comun, cu consecința plății taxelor de timbru, cum se susține în apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ.
În consecință, sub aspectul daunelor materiale, soluția care se impune este de schimbare a sentinței, în sensul obligării Statului Român la despăgubiri materiale față de cei doi reclamanți, conform raportului de expertiză întocmit de expertul asistent și cererilor formulate sub acest aspect la instanța de fond, de către reclamanți, respectiv 285.195 lei către reclamantul și 25.707 lei către reclamantul.
În ceea ce privește critica apelantului reclamant cu referire la calculul vechimii în muncă, aceasta este neîntemeiată, întrucât nu există temei legal pentru stabilirea vechimii în muncă pe perioada ulterioară punerii în libertate, până la finalizarea procesului penal.
Sub acest aspect, nu există neconcordanțe între prev.art.505 alin.3 pr.pen.( care se referă numai la perioada efectivă de detenție) și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, neconcordanțe care să impună aplicarea art.20 alin.2 din Constituția României, (privind prioritatea reglementărilor internaționale), neexistând reglementări internaționale contrare art.505 alin.3 pr.pen.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantului, critica este întemeiată, întrucât, potrivit art.274 alin.2 pr.civ. nu pot fi micșorate cheltuielile privind plata experților, ci numai, eventual, onorariile avocaților.
În speță, reclamantul a achitat 1000 lei onorariu de expert și 400 lei onorariu de avocat, iar instanța de fond a obligat pârâtul numai la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Cum onorariul de expert nu poate fi redus iar onorariul de avocat de 400 lei se apreciază a corespunde valorii pricinii și muncii îndeplinite de avocat, sub acest aspect, cererea de obligare a Statului Român la plata în întregime a cheltuielilor de judecată, este întemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, nu poate fi primită critica formulată de Statul Român, în sensul că în mod nejustificat instanța de fond a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta deoarece există temei legal pentru răspunderea Statului, respectiv art.505 alin.4 pr.pen. care prevede că reparația este în toate cazurile suportată de Stat prin Ministerul Finanțelor Publice, text care coroborat cu art.274 pr.civ. justifică obligarea Statului Român la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
În consecință, soluția care se impune în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată față de reclamantul, este de schimbare a sentinței în sensul obligării Statului Român la 1400 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Față de considerentele expuse, în baza art.296 pr.civ. se vor admite apelurile declarate de reclamanți și se va schimba în parte sentința, în sensul că va fi obligat Statul Român la 285.195 lei către reclamantul și 25.707 lei către reclamantul, reprezentând daune materiale, precum și la 1400 lei către reclamantul, reprezentând cheltuieli de judecată, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței. Se vor respinge apelurile declarate de Statul Român și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ.
În baza art.274 pr.civ. va fi obligat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la 400 lei către apelantul și 600 lei către apelantul, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorarii de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.27 din 22 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosar nr-.
Schimbă în parte sentința menționată, în sensul că obligă Statul Român la 285.195 lei către reclamantul și 25.707 lei către reclamantul, reprezentând daune materiale, precum și la 1400 lei către reclamantul, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiile sentinței.
Respinge apelurile declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, în numele și pentru Statul Român reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la 400 lei către apelantul și 600 lei către apelantul, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
09.09.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/6 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Ionela Vîlculescu
