Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 719/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE NR.719
Ședința publică de la 16 2008
PREȘEDINTE: Marian Budă Președinte Secție
- - - - Președinte Instanță
- - - - JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț
Grefier - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 01 2008 privind judecarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 73 din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.137 din 17 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect "servitute".
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din ședință de la termenul din data de 01 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și, când instanța, față de cererea formulată de procuratorul recurentului reclamant, pentru a da posibilitatea acestora de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 08 2008.
La data de 08 și 15 2008, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 16 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 21.03.2006, s-a înregistrat la Judecătoria Tr. S,sub nr.2924, cererea reclamantului, prin care a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâtul să-i permită trecerea pe terenul său la calea publică (- -. ), să-i permită să execute lucrările necesare pentru buna întreținere a drumului de trecere situat pe terenul său și să contribuie la cheltuielile de construcție a gardului care să delimiteze locul de trecere spre drumul public.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că este proprietarul terenului în suprafață de 0,39 ha, situat în tarlaua 49, parcela 34/1, în vecinătatea terenului proprietatea pârâtului, iar singura posibilitate de ieșire la calea publică este pe terenul pârâtului.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, acesta a susținut că terenul proprietatea sa pe care reclamantul solicită să se stabilească servitute de trecere este plaț de casă, pe el sunt cultivate în prezent legume și urmează să construiască două case. De asemenea, a susținut că stabilirea unei căi de acces prin curtea sa i-ar crea pagube importante și ar duce la imposibilitatea de a mai construi pe acest teren, având în vedere că poate efectua construcții doar pe mijlocul terenului, deoarece pe sunt cabluri de înaltă tensiune, iar sub acestea este interzisă construirea de case. Pârâtul a învederat instanței și faptul că pentru accesul la terenul său reclamantul poate folosi drumurile de, iar o cale de acces nu-i este necesară permanent ci doar de 2-3 ori pe an pentru lucrările agricole. În plus, nu este necesară construirea unui gard pentru delimitarea căii de acces, deoarece chiar și după stabilirea servituții de trecere terenul în întregime rămâne în proprietatea sa.
Judecătoria Tr. S, prin sentința civilă nr. 137 din 17 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în dosarul nr-, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul.
A fost stabilită servitute de trecere pe terenul pârâtului, în favoarea reclamantului, prin punctele 1-11-2-3-4-5-6-7-1, conform schiței anexă la raportul de expertiză efectuat de expert.
A fost obligat pârâtul să permită reclamantului executarea lucrărilor necesare pentru întreținerea drumului de trecere.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile pentru ridicarea unui gard care să delimiteze locul de trecere spre drumul public.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 619 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, din depoziția martorei și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, reiese că terenul proprietatea reclamantului nu are ieșire la calea publică, susținerea pârâtului cum că, reclamantul poate ieși la calea publică prin folosirea drumurilor de, neputând fi reținută atâta vreme cât din depoziția martorei se desprinde faptul că, acest drum de nu mai poate fi utilizat întrucât este ocupat de persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole.
Reținând că reclamantul este proprietarul unui loc înfundat, care nu are nici o ieșire la cale a publică și văzând disp. art. 616 Cod civ. instanța a constatat că reclamantul este îndrituit folosi parte din terenul proprietatea pârâtului, conform expertizei efectuate, de asemenea că pârâtul trebuie să permită reclamantului executarea lucrărilor necesare pentru permiterea drumului de trecere.
În ce privește petitul privind obligarea pârâtului de a contribui la lucrările unui gard prin care să fie delimitat locul de trecere spre domeniul public, s-a reținut că, potrivit art. 650 Cod civ. titularul servituții de trecere poate face toate lucrările necesare asigurării existenței și conservării servituții, construirea unui asemenea gard pe proprietatea pârâtului nu este necesară pentru exercitarea servituții, mai mult, aceste lucrări se fac pe cheltuiala proprietarului fondului dominant.
Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală, au formulat apel atât reclamantul, cât și pârâtul.
În motivarea apelului său, reclamantul a arătat că, prin sentința pronunțată, instanța a ascuns realitatea împiedicând aflarea adevărului, aceasta deoarece terenul pe care este servitutea de trecere este liber, nefiind proprietatea pârâtului, acesta extinzându-și proprietatea prin împrejmuire.
A arătat că se impunea efectuarea unei alte expertize, pentru ca instanța:
- să-i permită trecerea peste terenul ce nu-i aparține intimatului, la drumul public, str. - -. la drumul Tr. S --.;
- să-i permită executarea lucrărilor necesare pentru buna întreținere a drumului de trecere ce fost împrejmuit de către reclamant;
- să oblige reclamantul să-și retragă gardul cu care a împrejmuit ilegal în prelungire în partea de MN, deci partea dinspre nord;
- să oblige reclamantul să-i lase liber pentru servitute de trecere tot terenul ce nu-i aparține, însă prin abuz și expansiune l-a ocupat ilegal și fără acte legale;
- să oblige reclamantul să contribuie la cheltuielile de construcție a gardului comun pe lângă servitutea de trecere care delimitează terenul său de servitutea de trecere.
motivat că este proprietarul terenului, situat alături de pârât, pe tarlaua 49, parcela 34/1, în suprafață de 0,39 ha, fiind învecinat cu pârâtul intimat, iar terenul său este înfundat din cauze independente de voința sa, singura cale de ieșire la calea publică putându-se crea numai atunci când pârâtul intimat va fi obligat să-și retragă gardul cu care în mod samavolnic a împrejmuit acest teren viran de o lățime de 6. necesar pentru servitutea sa de trecere și să-și retragă gardul la limitele contractului său de vânzare cumpărare de la pagina 9, în partea dinspre nord, o mare porțiune de teren neaparținându-i pârâtului, chiar dacă acesta i-ar aparține, pârâtul trebuie obligat să lase trecere liberă pe o lungime de 30.
solicitat, prin cererea de apel, administrarea în această cale de atac a unei noi probe cu martori, a unei noi probe cu expertiză și interogatoriul pârâtului.
În apelul său, pârâtul a susținut că instanța nu a manifestat rol activ, nedispunând administrarea de dovezi pentru se stabili dacă terenul reclamantului este loc înfundat, cercetare ce era necesară în condițiile în care pârâtul a arătat că terenul reclamantului nu este loc înfundat, existând vechiul drum de ce face legătură cu drumul ce merge spre, acest drum fiind folosit de toți cei care circulă spre Drumul - și invers, cu toate că solicitat drept obiectiv al expertizei identificarea acestei căi de acces existente practicabilă și folosită de cetățenii care au terenuri în zonă, instanța nu ținut seam de acest obiectiv stabilind unilateral obiectivele acestei expertize. A arătat și că, sentința este dată cu încălcarea disp. art. 616 civ. din depozițiile martorilor audiați reieșind că și ei folosesc drumul de ca și cale de acces, după cumpărarea terenului de către reclamant acesta și-a arat drumul de existent pe latura de sud a proprietății sale, făcându-l impracticabil cu cca.10 minute înainte de sosirea expertului.
A învederat că, apărările sale sunt confirmate de teoria și practica judiciară în materie, apelantul făcând referire la câteva decizii de speță ale Curții Supreme de Justiție. A concluzionat că, terenul reclamantului nu poate fi considerat loc înfundat conform accepțiunii date de art. 616 civ. acesta având drum care să- permită accesul la terenul său, drum ce pornește din soș., această cale de acces fiind mai puțin costisitoare pentru ambele părți, terenul reclamantului fiind arabil, iar lucrările agricole pentru care ar avea nevoie la acces sunt sezoniere, de asemenea, acest drum este identificat în contractul de vânzare cumpărare ce reprezintă titlul de proprietate al reclamantului, fiind situat în partea de sud a proprietății acestuia.
Prin decizia nr. 73 A/6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost respins apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.137/17.01.2007, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr- și a fost admis apelul formulat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe.
A fost schimbată sentința parțial, în sensul că s-au respins și celelalte două petite de acțiune, având ca obiect servitute de trecere și obligația de a face.
A fost înlăturată dispoziția privind cheltuielile de judecată și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că, prin prisma dispoz. art. 616 Cod civil, terenul în litigiu nu este loc înfundat, respectiv vizând imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și, solicitând instanței admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și rejudecarea cauzei pe fond.
În motivarea recursului, cei doi recurenți au invocat "reaua-credință" a instanțelor care, pe căi oculte au aplicat un tratament preferențial intimatului, pronunțând soluții greșite în cauză, fără a respecta dispoz. art. 112 Cod pr. civ. și fără a manifesta rol activ în soluționarea speței.
Se critică de asemenea concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, ca fiind defectuoase și insuficiente, precum și că ambele instanțe au ascuns adevărul, păsuindu-l chiar pe intimatul, în nedepunerea schiței terenului, precizată în contractul de vânzare-cumpărare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că recursul formulat de către recurenții și este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se motivează de către recurenți, prin critici aduse interpretării probelor de către cele două instanțe de judecată.
Ori, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivelor de recurs în cauză.
Mai mult, critica vizând o greșită stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a dispoz. art. 304 Cod pr. civ.
Aceasta, deoarece pct. 11 al art.304 Cod pr. civ. singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, a fost abrogat.
În consecință, față de considerentele arătate coroborate cu dispoz. art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. instanța va respinge recursul formulat de către recurenții și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 73 din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.137 din 17 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008.
PREȘEDINTE: Marian Budă - - | JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț - - | JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu - - |
Grefier, - |
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./03.10.2008
Președinte:Marian BudăJudecători:Marian Budă, Costel Drăguț, Ionela Vîlculescu
