Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 734
Ședința publică din data de 16 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Violeta Stanciu Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții - și -, ambii domiciliați în com. jud.D, împotriva deciziei civile nr.267 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în com. jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 16 octombrie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Examinând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Pucioasa sub nr-, reclamanții - G și - au chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie desființată servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă 1070/2002 a Judecătoriei Pucioasa, acțiune completată ulterior în sensul de a se desființa și servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă nr.1247/25.09.1997 pronunțată de aceeași instanță.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sun proprietarii imobilului ce se învecinează cu pârâții pe latura de vest iar prin hotărârile menționate au fost obligați să permită pârâților accesul cu căruța pe un drum de servitute de o lățime de 2,5 ce străbate proprietatea reclamanților.
Pârâții, nu numai că nu au respectat sentințele, folosind zilnic această porțiune de teren, dar i-au și amenințat, au încercat să-i lovească încercând să-i determine să renunțe la dreptul de proprietate.
Reclamanții nu au putut edifica gardul despărțitor dată fiind situația conflictuală și atitudinea pârâților, astfel încât drumul de servitute s-a transformat în cale de acces către proprietatea pârâților, fiind privați efectiv de această porțiune din proprietatea lor.
Deși inițial reclamanții au fost de acord cu stabilirea acestei servituți, deși accesul se putea face pe ulița, atitudinea pârâților, care s-au împroprietărit efectiv pe drumul de servitute, blocându-le reclamanților posibilitatea
-2-
de a-l folosi precum și existența unei alte căi de acces pe ulița, îi determină să solicite desființarea acestei servituți.
Judecătoria Pucioasa, prin sentința civilă nr.14405.02.2008 a respins cererea formulată de reclamanți, reținând că prin sentința civilă nr.1070/2002 Judecătoriei Pucioasas -a stabilit în favoarea pârâtului servitute de trecere ce grevează terenul reclamanților, reținându-se că terenul fond dominant nu are ieșire la calea publică.
A impune pârâților să-și amenajeze altă cale de acces la locuința lor pentru mijloace de transport, având în vedere configurația terenului în și faptul că apele provenite din precipitații pot afecta în aceste condiții oricând imobilele lor, prin demolarea zidului aflat la limita proprietății spre ulița, nu se justifică, necesitând în măsura în care ar fi posibil, investiții materiale deosebite, aceasta cu atât mai mult cu cât gravele prejudicii invocate de reclamanți nu sunt dovedite ca atare, fiind vorba de simple neînțelegeri între părți, pe fondul unei stări conflicluale mai vechi.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.267/22.06.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond, reținând din expertiza de specialitate topo efectuată în fond și apel, că terenul pârâților nu are ieșire la calea publică, având în vedere configurația terenului cât și faptul că este necesar a se putea ajunge inclusiv cu mijloace de transport la locuința pârâtului.
Din conținutul raportului de expertiză întocmit de expert, s-a reținut că nu este posibilă practicarea unei căi de acces la proprietatea intimaților pe ulița pentru că singurul loc prin care ar fi posibilă o eventuală cale de acces, prezintă o diferență mare de nivel, de la 0,45 la 1,43, fiind necesară demolarea unei magazii.
Nu a fost confirmată concluzia expertului că magazia ce ar trebui demolată are o durată normată de utilizare expirată, întrucât aceasta este necesară pârâților indiferent de durata ei.
Nu a fost luată în discuție soluția propusă de expert prin care aprovizionarea pârâților s-ar face prin staționarea mijloacelor de transport pe ulița, întrucât accesul în curtea pârâților trebuie să fie efectiv.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții invocând disp. art. 304 cpt.7 și 9 Cod pr.civilă, susținând că soluțiile vin în coliziune flagrantă cu prevederile art. 616 Cod civil, din probele administrate în cauză rezultând că proprietatea pârâților nu este loc înfundat, întrucât latura nordică a terenului pârâților se învecinează cu ulița lor, iar latura vestică se învecinează cu un drum pe care pătrunde și fiul pârâților spre locuința sa.
Instanța de apel interpretează greșit concluziile raportului de expertiză atunci când reține că singurul loc prin care ar fi practicată o eventuală cale de acces, prezintă o diferență mare de nivel de la 0,45 la 1,43, fiind necesară în același timp și demolarea unei magazii.
Expertul însă a precizat că s-ar putea construi o cale de acces prin demolarea unei mici porțiuni din magazia pârâților, unde diferența de nivel este foarte mică iar magazia se află într-o stare avansată de degradare. Configurația terenului în nu justifică respingerea cererii întrucât se poate amenaja prin umplere cu pământ.
-3-
În ceea ce privește apele pluviale, acestea nu afectează nici un imobil întrucât nu se demolează zidul pe toată lungimea acestuia, ci doar de 3-5, iar pe de altă parte, pentru că ulița este prevăzută pe cealaltă cu șanț de scurgere a apelor.
Recurenții mai susțin că instanțele trebuiau să țină seama și de interesul celui care suportă consecințele, nu numai de interesul celui ca urmează să beneficieze de dreptul de trecere, din moment ce proprietarul fondului dominant are ieșire la drumul public chiar în condiții mai împovărătoare și de aceea nu se justifică recunoașterea unei servituți de trecere situată pe fondul proprietarului învecinat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind fondat și urmează a fi admis, deoarece:
Potrivit dispozițiilor legale, servitutea este acea sarcină impusă pentru uzul și utilitatea altui imobil, având un alt proprietar. Servitutea este un drept asupra lucrului altuia și constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Servitutea de trecere își găsește reglementarea legală în art. 616 Cod civil, care prevede: "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
și practica judecătorească au stabilit că loc înfundat este acel loc care "nu mai are nicio ieșire la calea publică", că înfundarea trebuie să fie naturală adică străină de faptul titularului locului înfundat sau al autorului său.
Cât privește drepturile și obligațiile titularului dreptului de servitute și ale proprietarului fondului aservit, din prevederile art. 634 cod civil rezultă că titularul dreptului de servitute trebuie să-și exercite dreptul în limitele titlului său, fără a putea face, nici pe fondul supus servituții, nici pe fondul pentru care servitutea a fost înființată, vreo schimbare împovărătoare fondului aservit.
La rândul lui, nici proprietarul fondului aservit nu va putea scădea sau face incomodă exercitarea servituții de către proprietarul fondului dominant.
De asemenea, proprietarul fondului aservit, pentru care servitutea a devenit prea împovărătoare, va putea oferi proprietarului fondului dominant un alt loc de trecere, fără ca acesta din urmă să-l poată refuza (art. 634 teza a-III-a).
În practica judecătorească s-a decis în sensul că textul art. 634 Cod civil trebuie interpretat rațional, fiind aplicabil atât în cazurile în care proprietarul fondului aservit, pentru care servitutea a devenit prea împovărătoare, a oferit proprietarului fondului dominant o altă trecere la calea publică, dar și în cazul în care acestuia din urmă i se deschide o cale de natură să-i asigure trecerea în aceleași condiții.
Ca urmare, atunci când servitutea a devenit prea împovărătoare pentru proprietarul fondului aservit, când proprietarul fondului dominant exercită abuziv dreptul de servitute și când acestuia i se deschide o cale de acces la drumul public, se justifică cererea proprietarului fondului aservit de închidere a dreptului de acces al proprietarului fondului dominant pe terenul proprietatea sa.
Atât în cazul instituirii cât și în cazul desființării (închiderii) dreptului de servitute, trebuie avut în vedere faptul ca ambii proprietari să aibă posibilitatea unui exercițiu deplin al dreptului lor de proprietate asupra terenului.
-4-
Aplicând în speță aceste considerații, se reține că sunt îndeplinite condițiile pentru desființarea servituții de trecere instituită în favoarea pârâților pe terenul reclamanților.
Pentru verificarea condiției ca pârâților, în calitate de titulari ai dreptului de servitute să le fie deschisă o altă cale de acces la drumul public și pe cale de consecință a inexistenței caracterului de "loc înfundat" a terenului fond dominant, în cauză s-au efectuat atât la instanța de fond cât și în apel, probe cu cercetare locală, declarații de martori și expertize topo.
Din analizarea acestor probe, ambele instanțe au reținut că terenul fond dominant proprietatea pârâților își păstrează caracterul de "loc înfundat" întrucât nu se poate impune pârâților să-și amenajeze o altă cale de acces din ulița și care ar necesita o investiție deosebită, având în vedere configurația terenului în, diferența de nivel fiind de la 0,45 la 1,43, că nu trebuie demolată magazia din scândură întrucât le este necesară pârâților, că nu poate fi luată în discuție soluția propusă de expert prin care aprovizionarea pârâților s-ar face prin staționarea mijloacelor de transport pe ulița, pentru că accesul în curtea pârâților trebuie să fie efectiv și prin demolarea zidului aflat la limita proprietății cu ulița s-ar crea pericolul inundației imobilului pârâților de apele pluviale.
Dimpotrivă, din probele dosarului rezultă că de la data pronunțării sentinței civile nr. 1070/27.09.2002 de către Judecătoria Pucioasa, jud. D, pin care reclamanții au fost obligați să permită accesul pârâților pe drumul de servitute creat pe terenul proprietatea reclamanților,conform raportului de expertiză, situația de fapt s-a schimbat prin faptul că ulița -flată în vecinătatea terenului pârâților pe latura vestică a fost amenajată de autoritățile locale și asigură accesul riveranilor la drumul județean 712 iar faptul că între drum și proprietatea pârâților exisă o diferență de nivel, nu constituie un suport suficient pentru păstrarea servituții de trecere devenită împovărătoare pentru reclamanți, acest inconvenient putând fi rezolvat de către pârâți prin cheltuieli minime, existând deci pentru aceștia posibilitatea ieșirii la calea publică.
Astfel, în raportul de expertiză -completare I întocmit de expert și schițele anexă - filele 45-49 dosar apel, expertul tehnic a constatat că pârâții au posibilitatea amenajării unui acces direct din ulița (care poartă numele familiei pârâților) prin amenajarea unei porți din lemn (sau metalice) pe unul din tronsoanele de gard la gospodăria pârâților, notate pe planul anexă la raportul de expertiză cu (de 7,35 ), (de 5,95 ) sau (de 4,10 ), tronsoanele și fiind despărțite de amplasamentul stâlpului din beton pentru curent electric.
Amenajarea acestei porți la gardul pârâților spre ulița asigură accesul direct în gospodăria acestora atât pentru deplasarea cu piciorul cât și pentru deplasarea cu atelajele (căruțe) atelajul urmând să fie staționat pe timpul descărcării-încărcării, fie pe ulița fie pe uliței spre gospodăria fiului pârâtului -, atunci când descărcarea-încărcarea produselor are o durată mai mare de timp.
Expertul a mai constatat că pe tronsoanele de gard și ce desparte proprietatea pârâților de ulița, există o elevație (partea de deasupra solului a fundației) din beton cu grosimea de 35 cm. și înălțimea variabilă de până la 50 cm. pe uliță, că pentru atenuarea pantei descrescătoare din uliță spre interiorul gospodăriei
-5-
pârâților, se poate amenaja accesul prin săpătură manuală, costul acestei lucrări fiind de 500 lei.
În raportul de expertiză -completare 2, filele 58-65 dosar apel, expertul precizează că diferența de nivel între cotele părții carosabile și cotele curții pârâților din apropierea zidului de sprijin, este variabilă, începând de la 45 cm. în colțul de sus al terenului (unde se află cele două tronsoane propuse pentru practicarea porții de acces - și ) și până la 1,43 în partea cea mai de jos a zonei de lângă construcția pârâților.
A mai precizat expertul că accesul cu piciorul, din drum în gospodăria pârâților, poate fi amenajat prin orice zonă, inclusiv prin construirea unor trepte din beton iar pentru a putea intra în curtea pârâților inclusiv cu mijloace de transport, pârâții pot amenaja un acces prin magazia construită din lemn de către pârâți, magazie a cărei durată normată de utilizare este deja expirată.
Modalitatea și contravaloarea lucrărilor necesare creării accesului prin magazia din lemn, sunt detaliate de expert în raportul de expertiză -completare III, fila 80 dosar apel, respectiv crearea prin pereții magaziei din scândură a pârâților, a unui spațiu liber (prin tăierea scândurilor din lemn), consolidarea pereților din lemn rămași, precum și construirea unei porți din lemn, dulgherești, lucrări evaluate la 370 lei.
Posibilitatea amenajării unei căi de acces la ulița constatată de expert poate fi observată și din planșele fotografice anexe la raportul de expertiză filele 87-88 dosar apel.
Totodată, cu ocazia cercetării locale efectuată la instanța de fond în data de 15.01.2008, s-a constatat că pe latura de vest, pârâții se învecinează cu ulița lor, gardul este din ulucă pe postament de zid din piatră în înălțime începând de la 0,5 - fila 68 dosar fond.
Așadar, nefiind vorba de o imposibilitate absolută de ieșire la calea publică întrucât este posibilă practicarea unei căi de acces la ulița lor, nu se mai justifică menținerea servituții de trecere pe terenul reclamanților.
Un alt considerent ce trebuie avut în vedere este exercitarea abuzivă de către pârâți a dreptului de servitute și existența unei stări conflictuale permanente generală de pârâți, dovadă fiind adresele eliberate de Postul de Poliție - filele 69,70 dosar apel și filele 38-42 dosar fond, procesul-verbal din 15.06.2006 încheiat de Primăria com. - fila 71 dosar apel și fila 42 dosar fond, procesul-verbal nr.151/09.10.2007 încheiat de executorul judecătoresc - P, filele 46, 47 dosar fond și sentința civilă 154/20.02.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosar nr- -filele 62-64 dosar fond.
În concluzie, din probele administrate în cauză rezultă că se justifică cererea reclamanților pentru desființarea servituții de trecere instituită în favoarea pârâților pe terenul proprietatea lor, astfel că în temeiul disp. art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va fi admis recursul, modificată în tot decizia, admis apelul reclamanților, schimbată în tot sentința în sensul admiterii acțiunii completate și desființării servituții de trecere stabilită prin sentința civilă nr. 1070/27.09.2002 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosar nr. 819/2002 și prin sentința civilă nr.1247/25.09.1997 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr.1885/1996.
-6-
În baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, pârâții vor fi obligați la cheltuieli de judecată ocazionate de reclamanți pe tot parcursul procesului, în sumă totală de
959 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții - și -, ambii domiciliați în com. jud.D, împotriva deciziei civile nr.267 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în com. jud.D, și în conbsecință:
Modifică în tot sus-menționata decizie în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.144/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, schimbă în tot susmenționata sentință în sensul că admite acțiunea completată formulată de reclamanți și desființează servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă nr.1247/25.09.1997 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr.1885/1996 și prin sentința civilă nr. 1070/27.09.2002 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosar nr. 819/2002.
Obligă pârâții să plătească reclamanților 959 lei cheltuieli de judecată pe tot parcursul procesului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Violeta Stanciu Constanța Ștefan
- - - - C -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. GN/tehnored.VM
7 ex./19.10.2009
f- Judecătoria Pucioasa
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Violeta Stanciu Constanța Ștefan
