Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 985/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 985
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul -. împotriva deciziei civile nr. 261 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 155 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații pârâți și, asistați de avocat, lipsind recurentul reclamant -. și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurentul reclamant a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale.
Avocat, pentru intimații pârâți, s-a opus cererii de amânare.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de recurentul reclamant, constatând că i s-a mai acordat un termen pentru lipsă apărare, în temeiul art. 156. iar în privința imposibilității de prezentare datorită stării de boală, recurentul nu a făcut dovada cu acte medicale.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimații pârâți, a susținut că și în situația în care ar fi existat o servitute de trecere pe terenul pârâților, aceasta s-ar fi stins, întrucât încă din 1970 pe terenul aservit au fost edificate construcții. A mai arătat că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304. și a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Novaci la 2 martie 2007, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâții, și pentru a fi obligați să deschidă drumul de acces cu lățimea de 3 ce pleacă din drumul public și duce până la proprietatea sa, drum care a fost închis în mod abuziv de către pârâți.
În motivarea cererii a arătat că este proprietarul terenului de 1199 mp situat în punctul "S" din comuna B de pe care l-a dobândit prin sentința civilă nr. 1103 din 12 iulie 2006 Judecătoriei Novaci, care este loc închis și nu are acces la drumul public.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1075 din codul civil iar la cerere a anexat sentința menționată și testamentul din 1942 al cărui beneficiar a fost tatăl său, -.
Prin sentința civilă nr. 155/29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr-, a fost respinsă cererea reclamantului -., cu obligarea la 300 lei cheltuieli de judecată către pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererea reclamantului este una în constituirea unei servituți de trecere care anterior fusese creată prin testamentul din 1942, dar care se află dincolo de drumul comunal, conform raportului de expertiză.
A mai reținut instanța că și în ipoteza în care această servitute ar fi existat, ea s-ar fi prescris prin neuz, în conformitate cu dispozițiile art. 639 din codul civil, prescripție rezultată din chiar susținerea reclamantului la interogatoriul luat din oficiu, potrivit căreia drumul ar fi fost închis de părinții pârâților prin anii 1970 (fila 15). Susținerea este reluată, apoi, prin înscrisul prin care a solicitat deplasarea instanței la fața locului (fila 18).
A constatat instanța că această servitute este, pe de o parte, imposibil de constituit, sau, în orice caz, cu mari daune pentru fondul dominat aparținând pârâților, prin demolarea construcțiilor acestora iar, pe de altă parte această servitute există deja, fiind constituită din "ulița" existentă potrivit descrierii din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locale.
Reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 274 pr.civ.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că prima instanță a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv din obligație de a deschide drumul de acces spre proprietatea sa într-o acțiune în servitute, deși a făcut dovada că acest drum a existat conform testamentului din 1942, întocmit de G, autorul său.
S-a mai arătat în motivele de apel că drumul a fost închis de pârâți, că aceștia au construit după decesul autorului lor G, iar grajdul de care se face vorbire în procesul verbal de cercetare este un de porci din lemn, construit recent.
Prin decizia nr.261 din 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant -..
S-a reținut că terenul de 1199 mp. atribuit reclamantului prin sentința civilă nr.1103/2006 a Judecătoriei Novaci, este loc înfundat, fiind situat pe latura estică a proprietăților pârâților.
Prin testamentul instituit de G, acesta a testat fiului său -. G 3296 mp. din terenul casei, în act făcându-se mențiunea că suprafața se învecinează în partea de sud cu prin drumul lat de 3. lăsat pentru ieșirea la drumul public, fără a se preciza dacă această cale de acces face parte din terenul autorului sau din cel al vecinului.
Ulterior însă, fâșia de teren de 3 nu a mai fost folosită conform destinației inițiale, iar în anul 1970 antecesorul pârâților și-a construit casă și anexe care au ocupat și din terenul afectat servituții de trecere și atât părinții reclamantului, cât și acesta au folosit pentru accesul la calea publică terenul numitului.
S-a concluzionat că servitutea a încetat prin neuz, conform art.636 și 639 cod civil și în prezent reamenajarea căii de acces nu mai este posibilă datorită modificării construcțiilor ridicate de pârâți pe terenul care la acea dată era în indiviziune, cu acceptul coproprietarilor.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, susținând că a făcut dovada că drumul de acces a existat, el este prevăzut în testamentul întocmit de autorul său și a fost folosit de reclamant până la edificarea construcțiilor de către pârâți.
Reclamantul a fost în eroare în privința răspunsului dat la întrebarea instanței referitoare la data încetării căii de acces, dar era atributul instanței ca în baza rolului activ să solicite pârâților autorizația de construcție pentru a stabili cu certitudine anul ridicării construcțiilor și amplasamentul lor față de drum sau față de vecinul din partea de sud,.
Examinând criticile formulate, se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Constituirea servituții de trecere pe latura sudică a terenului testat în anul 1941 de autorul G fiului său -. G este dovedită cu înscrisul depus la dosar la fila 6, act din care, așa cum a reținut și instanța de apel, nu rezultă dacă fâșia de teren grevată de sarcina servituții făcea parte din terenul autorului sau al proprietății vecine, din partea sudică.
Neexercitarea dreptului de folosință asupra căii de acces vreme îndelungată, respectiv din anul 1970 când pârâții și-au edificat locuința și au amplasat parte din construcțiile anexă, respectiv un șopron (conform constatărilor expertului ) și un grajd (potrivit mențiunilor din procesul verbal de cercetare locală dispusă de instanță), pe porțiunea lată de 3, afectată servituții de trecere, a fost recunoscută de reclamant în interogatoriul luat de instanță din oficiu, în ședința publică din 27.03.2007 (fila 15 din dosarul Judecătoriei Novaci ).
Pretinsa eroare în care reclamantul susține că s-a aflat când a declarat că nu a mai folosit această cale de acces din anul 1970, nu a fost invocată nici în prima instanță nici în apel, ci pentru prima dată în recurs, iar din probele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt, de natură a infirma declarația reclamantului.
Față de recunoașterea reclamantului, justificat instanța nu a considerat necesar să pună în discuție administrarea altor probe, sarcina probei revenind reclamantului, potrivit art.1169 Cod civil.
În raport de situația de fapt reținută, și de amplasarea actuală a construcțiilor pârâților, este de necontestat că servitutea constituită prin testamentul din 1941 fost stinsă prin neuz conform art.639 Cod civil, ca urmare a nefolosirii ei timp de peste 30 ani, iar stabilirea ei, în prezent, pe aceeași porțiune de teren nu mai este posibilă.
În consecință, recursul este nefondat și urmează să fie respins, conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimați va fi respinsă, întrucât nu s-a depus dovada achitării onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul -. împotriva deciziei civile nr. 261 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 155 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții,.
Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
/
28.11.2008
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Emilian Lupean, Paula Păun
