Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1009/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1009
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier - a
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B cu sediul in B, Calea -MEMBRU, nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.3173 din data de 12 decembrie 2008 pronunțată de tribunalul Prahova,în contradictoriu cu reclamanții, G, G, C, G, G, G, -, G, G, - toți prin reprezentant cu domiciliul ales in comuna, sat nr.479, judetul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat,din cadrul Baroului P,conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură,sub nr.9417 din data de 5 mai 2009,întâmpinare formulată de intimații reclamanți.
Se comunică un exemplar al întâmpinării formulate de intimații reclamanți apărătorului recurentei pârâte.
Avocat pentru recurenta pârâtă,arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în cauză.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, urmând a se respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite pentru aprovizionarea toamnă-iarnă ca neîntemeiat.
Menționează că introducerea sporurilor salariale s-a efectuat în conformitate cu teletextul nr.2412/1998.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamanții, G, G, C, G, G, G, -, G, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA- Membru, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata a câte unui salariu minim pe ramură, pentru anii 2005-2007, reprezentând c/valoarea aprovizionare toamnă-iarnă, drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plații efective pentru toți reclamanții, mai puțin, care a fost salariat in perioada 2005-08.10.2006 și care a solicitat c/valoarea aprovizionării toamnă-iarnă, numai pentru perioada efectiv lucrată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariați ai paratei, cu contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata și că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, conform art.176 al.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006-2007, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada menționată.
La data de 17.10.2008 pârâta a formulat o întâmpinare (309) prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind împlinit termenul de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază.
In ședința publică din 12.12.2009, prima instanța a pus în discuția părților, excepțiile invocate, pe care le-a unit cu fondul.
Pe baza probatoriilor cu acte administrate în cauză, prin sentința civilă nr.3173 din data de 12 decembrie 2008, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta și a admis acțiunea, formulată de reclamanții, G, G, C, G, G, G, -, G, G, - toți prin reprezentant n contradictoriu cu pârâta SC SA B.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant, cu excepția reclamantului, suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2007, conform art.176 din CCM la nivel de ramură, constând într-un salariu minim pe ramură pentru fiecare an, iar pentru reclamantul, pentru perioada 2005-2006, sumele urmând a fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei până la data plații efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că reclamanții erau salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă în perioada sus-menționată.
Astfel, disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 și anexă la actul adițional nr.397/2007, prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă in cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate și introducerea acestora în salariul de bază.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezulta că reclamanții erau salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007, nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta trebuia să fie obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi, sau că le-ar fi inclus in salariul de baza.
Apărările pârâtei în sensul că reclamanții nu puteau solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază, nu au putut fi avute in vedere, întrucât din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si din CCM la nivel de societate din anul 2002, a reieșit că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentarilor pentru aprovizionare toamna-iarna, nu au fost incluse in salariul de baza, iar inexistenta unor negocieri intre patronat si sindicat privind emiterea unui contract colectiv de munca la nivel de societate, nu o exonera pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute in CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că inexistența unor asemenea negocieri, nu se datorau culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a pârâtei.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramură și a art.161 și urm. muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant, cu excepția reclamantului, suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna pentru perioada 2005-2007, conform art.176 din CCM la nivel de ramură, constând într-un salariu minim pe ramură pentru fiecare an, iar pentru reclamantul, pentru perioada 2005-2006, sumele urmând să fie calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plații efective cu ocazia executării silite, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
De asemenea, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece exista identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță și deci, au calitate procesuală activă, pârâtei ca să le achite toate drepturile salariale ce derivau din raporturile de muncă care au existat între părți.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în speță au fost aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii în baza cărora acțiunea este supusă termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005 și nu s-a împlinit la data înregistrării acțiunii (23.09.2008), cu atât mai mult cu cat acțiunea viza un conflict de munca.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Pârâta susține că soluția este netemeinică și nelegală în sensul că, în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și, așa cum s-a dovedit, aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM, în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997
(denumit ), reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă), salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997, angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă, pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998, la art.168 alin.2, există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză urmează a fi admis și, în temeiul art.312 Cod pr.civ. se va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anul 2007 și, de asemenea, va exonera pe recurenta-pârâtă de plata cheltuielilor de judecată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul in B, Calea -MEMBRU, nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.3173 din data de 12 decembrie 2008 pronunțată de tribunalul Prahova,în contradictoriu cu reclamanții, G, G, C, G, G, G, -, G, G, - toți prin reprezentant cu domiciliul ales in comuna, sat nr.479, judetul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea reclamanților privind acordarea primelor pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în Ședința publică,azi 13.05.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
a
red.CP/MI
2 ex./1.06.2009
dosar fond -
tribunalul Prahova
judecători fond
R/
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
