Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1007/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1007
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier - a
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții:, -, escu, I, G, G, a, G, a, G, G, G toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură din Târgoviște, B-dul. -,. 40,. A,. 3, județul D pârâta SC SA B prin reprezentant legal și Asociații,cu sediul în B, Bd. - - - House, nr.4-8 sector 1 împotriva sentinței civile nr.286 din data de 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat, din cadrul Baroului, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură,sub nr.9908 din data de 13 mai 2009, o cerere formulată de recurenții reclamanți prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în cauză.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, urmând a se respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite pentru aprovizionarea toamnă-iarnă 2007 ca neîntemeiat, având în vedere faptul că prin actele depuse s-a demonstrat că acestea au fost incluse în salariul de bază, în anul 2007.
De asemenea, dreptul reclamanților este prescris, conform dispozițiilor art.283 lit.e Codul Muncii.
Mai arată că nu au fost demarate negocieri cu organizația sindicală, iar această situație duce la inexistența drepturilor solicitate.
Solicită respingerea recursului declarat de reclamanții -salariați.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 5099/120/01.10.2008, reclamanții, -, escu, I, G, G, a, G, a, G, G au chemat în judecată intimata, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, pentru perioada octombrie 2005 - octombrie 2007, câte un salariu minim pe ramură pentru fiecare an, urmând ca aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei, astfel cum rezultă din carnetele de munca, iar pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru care s-au încheiat contracte colective de muncă succesive - respectiv contractul nr. 288/2006.
Conform art. 176 alin.1 din contract, se arăta: " Cu ocazia unor evenimente anuale precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă".
Conform art. 176 alin. 2 din contract se arăta: " Fiecare dintre adaosurile de mai sus, vor avea un cuantum minim de un salariu pe ramură".
Au arătat reclamanții că dispozițiile contractului colectiv la nivel de ramură și-au produs efectele și pentru anul 2007, conform anexei 2 la contract, astfel că angajatorul era obligat la plata drepturilor salariale solicitate, obligație pe care a înțeles să nu o onoreze.
S-au depus la dosarul cauzei în copie - contractul nr. 288din 15.02.2006, respectiv CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, anexă la actul adițional, practică judiciară în materie, împuternicire avocațială, tabel nominal cu salariații SA care solicită prime pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și gaze naturale, pe anii 2005 - 2008.
Prin întâmpinarea formulată de unitatea intimată, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece drepturile solicitate de către reclamanți, arăta pârâta, sunt neîntemeiate, întrucât din anul 1997 dreptul la aprovizionarea toamna iarna a fost incluse in salariu, iar drept urmare, sindicatul a renunțat din 1999 la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual in luna octombrie pentru aprovizionarea toamna-iarna. Încă din acel an, suma respectiva a fost inclusa în salariu, s-a acordat si a fost mărită ori de cate ori se măreau salariile. S-a mai atașat la dosarul cauzei contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
S-a solicitat a se constata faptul că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost acordat prin includerea acestuia în salariul de bază, astfel că se impune respingerea cererii de chemare în judecată.
Au fost invocate în drept dispozițiile art. 115 - 118 Cod procedură civilă, art. 50 din CCM, pct. 4 din Planul Social, s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamanților și expertiză contabilă.
S-au mai depus la dosarul cauzei: practică judiciară în materie, copii ale actelor de identitate și ale cărților de muncă ale petenților din prezenta cauză.
În ședința publică din 05.02.2009 instanța a pus in discuție excepțiile prescripției dreptului material la acțiune si a lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de către parata prin întâmpinare, excepții ce au fost respinse.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.286 din data de 5 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea completată de reclamanții, -, escu, I, G, G, a, G, a, G, G, în contradictoriu cu intimata, a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentarea salarială reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă pe anul 2007, prevăzută de art. 176 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, conform perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant și a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima a instanță a reținut în esență următoarele:
În contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, nu sunt prevăzute suplimentările salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă din luna octombrie.
S-a constatat însă că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură - grup de unități din industria petrolieră pentru anul 2007 la art. 170 alin. 1, s-a acordat salariaților SA suplimentări salariale cu ocazia unor evenimente deosebite: Paști, C și ziua petrolistului precum și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și luna octombrie.
Cum aceste dispoziții ale CCM/2007 la nivel de ramură sunt obligatorii pentru încheierea CCM la nivel de unitate, indiferent că sunt prevăzute ori nu acele suplimentări în CCM/2007, acestea devin obligatorii pentru SC SA.
Prin refuzul acordării lor, unitatea intimată a creat un prejudiciu material angajaților săi, inclusiv reclamanților și potrivit art. 269 Codul Muncii, va fi obligată în temeiul răspunderii civile delictuale să-i despăgubească pe petenți.
Prin urmare, în baza art. 170 alin. 1 din CCM la nivel de ramură, Tribunalul a obligat intimata la despăgubiri bănești, reprezentând suplimentări salariale - primă pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anul 2007.
Cu privire la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, s-a constatat că aceste suplimentări salariale nu a fost inclus în CCM la nivel de ramură și unitate pentru angajații SC SA, neconstituind o obligație în acest sens.
De altfel, în CCM la nivel de unitate, încheiat între SC SA și salariații săi pentru anul 1997, în art. 176 ( 1) se prevede că ajutorul material reprezintă contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază, printr-un act adițional.
Așa fiind, cum nici în CCM la nivel de ramură, unitate și act adițional nu s-a prevăzut expres obligația unității intimate să acorde acest ajutor material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, tribunalul respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Mai mult, prin CCM încheiat la nivel de unitate, între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007 ( file 343 - 351), în art. 176 (1) se precizează că " ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997, ceea ce rezultă că acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Nu există nici un protocol ori act adițional la CCM pe ramură ori unitate prin care să se precizeze obligația intimatei la plata contravalorii cantității de 4000 mc gaze naturale.
Cu privire la acordarea unui număr de acțiuni gratuit fiecărui salariat, este adevărat că potrivit art. 168 alin. 5 din CCM la nivel de societate, acest drept expres prevăzut în sarcina SC SA " în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații vor beneficia de un număr de acțiuni, negociate cu, acordate potrivit, precum și de facilități de participare directă la privatizare".
Numai că, prin protocolul nr. 814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC SA și se precizează în art.1 că mecanismul și procedura tehnică de distribuire cu titlu potrivit a acțiunilor către salariați ( inclusiv momentul inițierii procesului de distribuire) vor fi stabilite ulterior semnării prezentului Protocol de SA, în conformitate cu prevederile legale incidente.
Împotriva acestei sentințe reclamanții și pârâta au declarat recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Criticând sentința, reclamanții au susținut că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind acordarea ajutorului constând în 4000. gaze, față de dispozițiile exprese prevăzute în contractul colectiv de muncă și din probe nu rezultă că echivalentul valoric al acestei cantități de gaze a fost inclus în salariile plătite reclamanților, iar în legătură cu aprovizionarea pentru toamnă-iarnă, prima instanță a admis în mod eronat acțiunea numai pentru anul 2007, astfel că se impune modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul acordării acestor suplimente salariale și pentru anii 2005 și 2006.
În recursul său pârâta a solicitat modificarea în parte a sentinței și pe fond respingerea în totalitate a acțiunii întrucât suplimentările salariale având ca obiect aprovizionarea de toamnă-iarnă au fost incluse în salariile plătite reclamanților încă din anul 1998 și în continuare cu majorările corespunzătoare, conform telexului din anul 1998 și în condițiile în care ulterior nu au mai existat nici un fel de negocieri sub acest aspect între sindicat și patronat.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul reclamanților este nefondat, iar recursul pârâtei se privește ca fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de reclamanți.
În mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind acordarea echivalentului valoric a consumului de gaze de circa 4000. anual deoarece acest drept nu ser egăsește în contractul colectiv de muncă și într-un eventual act adițional, care nu au precizat în mod expres obligația societății pârâte să acorde acest ajutor material, cu atât mai mult cu cât prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2005-2007 se prevede că ajutorul material reprezentând val. unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin contractul colectiv de muncă din anul 1997, astfel că ajutorul material respectiv a fost inclus în salariul de bază al salariaților, fiind de observat și faptul că astfel de ajutoare salariale au fost solicitate de reclamanți abia la data de 1 octombrie 2008, după un număr mare de ani în care pretinsele drepturi nu au mai fost solicitate, ceea ce demonstrează și sub acest aspect inexistența dreptului după anul 1998.
În legătură cu recursul declarat de pârâtă.
Potrivit disp.art. 137 din pe ramură prin contractele colective de muncă la nivel de agent economic unele sporuri pot fi incluse în salariul de bază, ceea ce a și avut loc din anul 1998 și în continuare.
Începând cu 1 martie 1998 astfel de suplimentări salariale au fost incluse în salariile plătite reclamanților, sume care au fost majorate odată cu majorările salariale ulterioare succesive la nivel de societăți, așa cum reiese și din telexul nr. 2412/1998.
În aceste condiții nu au mai avut loc negocieri între sindicat și patronat pentru o suplimentare anuală distinctă conform art. 176 alin.3 din Contractul colectiv de muncă pe ramură, negocieri care trebuiau să aibă loc cu 15 zile înainte din luna octombrie a fiecărui an și care trebuiau să pornească de la nivelul salariului minim pe ramură.
Renunțarea la aceste negocieri în anii următori demonstrează corespunzător că suplimentările salariale respective au fost plătite de pârâtă salariaților, fiind incluse treptat în salariile plătite în cursul întregului an, reclamanții solicitându-le prin acțiune abia în anul 2008.
Așa fiind, pretențiile formulate de reclamanți prin acțiune nu au o bază legală și probatorie, instanța de fond acordându-le eronat prin soluția pronunțată care se impune a fi modificată în parte prin admiterea recursului declarat de pârâtă în baza art. 304 și 312 Cod pr.civilă și pe fond respinsă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, menținâțndu-se restul dispozițiilor sentinței, recursul reclamanților urmând a fi respins ca nefondat pentru considerentele mai sus-arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, escu, I, G, G, a, G, a, G, G, G toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură din Târgoviște, B-dul. -,. 40,. A,. 3, județul D în contradictoriu cu pârâta SC SA B prin reprezentant legal și Asociații,cu sediul în B, Bd. - - - House, nr.4-8 sector 1 împotriva sentinței civile nr.286 din data de 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, prin reprezentant legal și Asociații, cu sediul în B, Bd. - - - House, nr.4-8 sector 1, împotriva sentinței civile nr.286 din data de 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea reclamanților privind acordarea primelor de aprovizionare toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
a
Tehnored.TL/SȘ
3 ex./12.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
