Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1464/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1464
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, -, -, împotriva sentinței civile nr. 706 din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - reclamant; avocat pentru recurenții - reclamanți, și;, cu împuternicire pentru intimata Unitatea Administrativ Teritorială - reprezentată prin primar care se legitimează cu Ci seria - nr.- elib. de SPCLEP Sascut la data de 10.03.2006; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul arată că la fila 27 dosar are împuternicire de reprezentate pentru toți reclamanții. Depune la dosar ca practică judiciară Decizia nr.46/2008 a.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenții - reclamanți, și, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii și acordarea indemnizației de dispozitiv așa cum a fost solicitată. În mod greșit instanța de apel face trimitere la Ordinul nr.30/2007, deoarece actul administrativ prin care s-au stabilit unele măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale este 24/2007. În ce privește organizarea și reorganizarea din cadrul administrației publice, incidență în speța de față au OUG nr.63/2003, OUG nr.24/2007, OUG nr.30/2007, OUG nr.221/2008. Potrivit art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 MIRA emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice, acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrația publică, fără a se face distincție între autoritățile centrale și cele locale. Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Depune concluzii scrise la dosar. Solicită cheltuieli de judecată.
având cuvântul în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței instanței de fond. Consideră este o discriminare întrucât instanța de fond nu a acordat sporul cuvenit personalului contractual și funcționarilor publici, deoarece acest personal din cadrul Prefecturii și Consiliului județean beneficiază de acest spor.
în calitate de reprezentant pentru intimata Unitatea Administrativ Teritorială - reprezentată prin primar, arată că intimata este de acord cu solicitarea recurenților, lăsând soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.706/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect " drepturi bănești" formulată de reclamanții, -, și - în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială - reprezentată prin Primar și Consiliul Local al Comunei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr- din 23.12.2008 reclamanții, -, OG, - și au chemat în judecată pârâții Unitatea Administrativ Teritorială - reprezentată prin Primar, și Consiliul Local al Comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu 01 decembrie 2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la efectuarea plății, și obligarea pârâtei să consemneze indemnizația de dispozitiv în carnetele de muncă începând cu data nașterii dreptului în cauză.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, instanța a constatat următoarele:
Reclamanții fac parte din personalul contractual in cadrul aparatului administrativ al comunei.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Potrivit art. 1 din legea citata "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
In conformitate cu prevederile art. 47 si 49 din aceeași lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1. care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
In aplicarea Legii nr. 138/1999 au fost emis Ordinul nr. 275/2002 modificat si completat prin Ordinul nr. 496/2003.
In conformitate cu dispozițiile art. 75 si 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Astfel, dispozițiile Ordinului nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, invocate de reclamanți, nu pot reglementa acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază decât personalului din Ministerul Administrației și Internelor, altfel s-ar adaugă la lege - contrar dispozițiilor mai sus citate.
Este adevărat că prin Ordinul 30/2007 Ministerul Administrației și Internelor s-a reorganizat și Ministerul Internelor și Reformei Administrative - nou înființat a căpătat noi atribuții și în domeniul administrației publice, însă dispoziții legale, care să extindă acordarea indemnizației de dispozitiv și la lucrătorii din structurile administrației publice nu există.
Având în vedere și considerentele deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, potrivit căreia instanțele de judecată nu pot înlocui norme de drept cu unele create pe cale judiciară și nici nu le pot înlocui cu prevederi cuprinse în alte acte normative, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamanții, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
A fost criticată sentința primei instanțe pentru următoarele considerente:
- au fost invocate precedente judecătorești de care instanța nu a ținut cont;
- sentința civilă este nulă, fiind semnată de președintele tribunalului pentru 2 dintre membrii din complet;
- în speță există o situație de discriminare, de care nu s-a ținut cont;
- instanța putea să înlocuiască norme de drept cu unele create pe cale judiciară atâta timp cât judecătorii beneficiază de sporul de confidențialitate neprevăzut de lege;
- dreptul la indemnizația de dispozitiv a fost recunoscut personalului civil din domeniul administrației publice, nefiind just ca ei să nu beneficieze de el;
- instanța face o interpretare greșită a dispozițiilor Ordinului 496/2003,275/2000, 30/2007 și nu a ținut cont de dispozițiile Constituției și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Intimata a depus concluzii, solicitând în esență admiterea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art.304, 3041, 312 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată caracterul său nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Hotărârile invocate de recurenți ca și practică judiciară urmează a fi înlăturate ca fără relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, întrucât așa cum s-a reliefat în literatura de specialitate, organele judecătorești aplică legea,nu creează legea.
În ce privește referirea la sporul de confidențialitate al judecătorilor și la posibilitatea - raportat la acest spor - înlocuirii de către instanță a normelor de drept cu unele create pe cale judiciară - Curtea reține că nu există o situație analoagă, atâta timp cât în primul caz existat o decizie în interesul legii- nr.46/2008 a, obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a mai invocat de către recurenți nulitatea hotărârii raportat la dispozițiile art 261 (2) Cod procedură civilă.
Critica va fi înlăturată - art 55 din Legea 304/2004 stabilește că completul pentru soluționarea în prima instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari. Ori, în speță, președintele instanței a semnat doar pentru 2 dintre membrii completului, semnătura celorlalți fiind o garantare că hotărârea este rodul gândirii membrilor completului de judecată, nulitatea neputând așadar interveni.
Faptul că partea adversă - respectiv Unitatea administrativ teritorială - a precizat atât în fața primei instanțe, cât și în instanța de recurs că este de acord cu acțiunea - nu era de natură - cum susțin recurenții să fi dus la admiterea acțiunii - atâta timp cât instanța a arătat normele de fapt și drept care au condus la respingerea acțiunii.
Referitor la criticile ce vizează fondul cauzei se rețin următoarele:
Ordinul nr. 496/28.07.2003 - invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor deduse judecății și necontestat ca și existență și conținut de către pârâți - face distincție în art. 31.1 între personalul civil - funcționari publici și personal contractual din MAI menționat de Legea 138/1999 - care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prev. la art. 9.2 - și cel exceptat de la plata acestui drept - personal civil din domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate;
De asemenea, este adevărat că MAI ( actual MIRA ) s-a format prin comasarea Ministerului Administrației publice cu Ministerul d e Interne conform OUG63/2003; însă, potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG63/2003 - act normativ în vigoare la data emiterii Ordinului 496/2003 - doar anumite instituții di n domeniul administrației publice - menționate expres - erau trecute în subordinea acestui minister ( respectiv: Institutul Național de Administrație, Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare aLegii nr. 10/2001, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte și Arhivele Naționale );
De menționat că și prin G nr.30/2007 s-au păstrat aceste instituții în subordinea MIRA.
Ori, personalul Primăriilor nu se regăsește printre acestea; prin urmare actele interne emise în cadrul acestui minister nu erau aplicabile pârâților.
Nici susținerea cum că interpretarea dispozițiilor Ordinului 496/2003 nu se poate face decât în sensul acordării indemnizației de dispozitiv tuturor persoanelor ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice indiferent de calitate, în caz contrar survenind o situație discriminatorie, nu poate fi reținută ca întemeiată întrucât:
Prin raportare la dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană, un tratament diferențiat devine discriminare când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauză nu s-a dovedit că reclamanții sunt în situații comparabile cu angajații civili din subordinea MAI ( actual MIRA ) - sub aspectul pregătirii profesionale identice, a competenței materiale ( muncă ) egale prestate, a elementului generator comun al dreptului pretins ( regim de dispozitiv), astfel încât să se justifice o remunerare egală.
Mai trebuie menționat și că, prin pronunțarea deciziilor de neconstituționalitate nr. 818 - 821/2008, drepturile salariale nu se mai pot acorda în temeiul unor situații discriminatorii.
Pentru considerentele sus-arătate, văzând că nu există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, va fi respins ca nefondat recursul în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, -, -, împotriva sentinței civile nr. 706 din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- /
red.dec.rec. - / 26.11.
tehnored. - BC/ 14 ex/ 04.12.2009
com.tuturor părților
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
