Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1513/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1513
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de intervenienții, G, G, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. Avocatură -B, str. -. -, nr. 79, -4, Sc.1, etaj 7,.41, sector 2, reclamanții, G, G, IU, C, D, G, G, A, A, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. Avocatură -B, str. -. -, nr. 79, -4, Sc.1, etaj 7,.41, sector 2, intervenienții în nume propriu domiciliat în comuna Poșta, sat, Jud. B, domiciliat în localitatea C, Jud. B, domiciliat în localitatea, Jud. B, domiciliat în comuna, sat, Jud. B, domiciliat în B, B-dul -, bloc 2.. B, 1, Ap. 27, jud. B, domiciliat în B, B-dul -, bloc 2.. B, 1, Ap. 27, jud. B împotriva sentinței civile nr.209 pronunțată la data de 18.02.2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, A, IA,. IA, G, G, G, ,., G, toți reclamanții au domiciliul ales la Cabinet Avocat - cu sediul în B-,.2..B,.1,.61, sector 6 B, G domiciliat în comuna Merei, sat Merei, Județul B și domiciliat în B, Zona Bazar,. 1C, Sc.B,.19, județul B, intervenienții, A, A, G, A, C, A, G, A, toți intervenienții cu domiciliul ales la cabinet avocat - cu sediul în B-,.2..B,.1,.61, sector 6 B și pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, Sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea pentru 23.06.2009 când față de împrejurarea că nu s-a putut constitui legal completul de judecată a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.06.2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău reclamanții:, G, A, IA, IA, G,., G, G, G,., G,.,.,.,., G, IU, C,.,.,., G, G, A, A, și intervenienții în interes propriu, A, A, G, A, C, G, G, A, G, A, și au chemat în judecata pe unitatea pârâta SC SA B pentru a fi obligată să le plătească următoarele drepturi, calculate pe o perioada de 3 ani anterioară datei înregistrării prezentei acțiuni:
sumele de bani reprezentând alimente protecție efort ce trebuiau acordate zilnic la intrarea în schimb, obligație stabilită prin art.183 alin.1 din Contractul Colectiv de munca la Nivel Energie, Petrol, Gaze.
II suplimentarea salarială sub forma unui adaos, în cuantum de un salariu minim pe ramură care trebuia acordata în luna octombrie a fiecărui an au destinata aprovizionării de toamnă-iarnă, obligație pe care unitatea pârâta și-a asumat-o prin art.176/alin.1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel Energie, Petrol, Gaze.( CCM-) si art.170 din CCM la nivel de Grup Unității din industria
III suplimentarea salariala ce trebuia acordata sub forma unui ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000m.gaze naturale, obligație pe care unitatea pârâta și-a asumat-o prin art.187 alin.1 din CCM- si art.178 din CCM la nivel Grup Unități din Industria.
IV Suplimentarea salariala în cuantum de un salariu mediu pe SA ce trebuia acordata pentru sărbătoarea de Paște 2008, prevăzuta în art.168 alin.1 din contractul de Munca încheiat la nivelul unității pârâte, SC SA, aplicabil în unitatea pârâta în anul 2007.
Reclamanții au solicitat, printr-un capăt de cerere distinct constatarea nulității clauzei cuprinse în art.176 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivelul SA.
Prin cererea înregistrată la 07.11.2008 intervenienții, G, -, A, C, G, G, -, G, au formulat cerere de intervenție solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții, cerere de intervenție admisă în principiu prin încheierea din 10.11.2008.
Prin încheierea de ședință din 08.12.2008 s-au admis în principiu cererile de intervenție formulate de intervenienții, și intervenientul cereri prin care aceștia au solicitat aceleași drepturi ca și reclamanții.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de angajați ai unității parate SC SA si ca in aceasta calitate trebuia să li se acorde de pârâta dreptul prevăzut în art.183 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Energie, termica Petrol, Gaze.( CCM) constând în sume de bani pentru" alimente protecție efort, unitatea pârâta neacordând aceste drepturi.
În legătura cu suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamna iarna reclamanții au susținut că acest drept salarial a fost stabilit prin art.170 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de unități și ajutorul material egal cu contravaloarea a 2500-4000.c gaze naturale a fost prevăzut în art.178 alin.1 din același contract încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect plata primei pentru sărbătoarea de Paște 2008 reclamanții au solicitat să se constate că beneficiază de acest drept în baza art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivelul SA pe anul 2007 întrucât actul adițional la acest contract valabil pentru anul 2008 fost înregistrat după sărbătoarea de Paște 2008.
Reclamanții au mai susținut că nulitatea art.176 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivelul SA constă în acea modalitate de compensare a ajutorului pentru gaze trebuia făcuta printr-un act adițional la Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de ramura și nu prin modificarea acestui articol din la nivelul unității.
Prin întâmpinare și precizările depuse la dosar la 10.11.2008 unitatea pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Unitatea pârâta si-a motivat excepțiile plecând de la premiza că drepturile solicitate de reclamanți au la baza prevederile contractelor colective de muncă, că aceste drepturi nu sunt de origine salarială și că, acordarea lor este condiționată de realizarea unor negocieri între sindicat si patronat care să stabilească persoanele îndreptățite să beneficieze de aceste drepturi.
Astfel: pârâta consideră că nefiind vorba de drepturi salariale termenul pentru formularea cererii de chemare în judecata este cel prevăzut în art.283 alin.1 lit.e din și nu cel prevăzut în art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii de 3 ani, rezultând deci că, acțiunea este prescrisă.
În același timp pârâta a invocat prematuritatea acțiunii întrucât drepturile solicitate de reclamanți nu au fost supuse negocierii pentru stabilirea modalității concrete de acordare și că deci, acțiunea este prematură iar reclamanții nu au, datorita acestui impediment, calitate procesuală active.
S- mai invocat de pârâta, prin apărător excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Buzău.
Referindu-se la fondul cauzei unitatea pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că ajutorul social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale prevăzute în art.187 alin.2 din -. Energie, Petrol, Gaze a fost inclus, din anul 1997 în salariul fiecărui angajat, măsura înscrisa în art.176 din M încheiat la nivelul.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.209 din 18 februarie 2009 Tribunalul Buzăua respins excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Buzău invocată de pârâta SC SA.
respins excepția prescripției dreptului la acțiune de 6 luni în ceea ce privește primele de Paști si C, aprovizionarea de toamnă- iarnă și alimentația de efort, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prematurității acțiunii invocate de pârâta SC SA.
Totodată a respins acțiunea reclamanților, în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la nulitatea clauzelor prevăzute de art.174 si art.176 alin1 din
A respins cererile de intervenție prin care s-au solicitat aceleași drepturi ca și reclamanții.
admis excepția prescripției dreptului la acțiune de 6 luni în ceea ce privește ajutorul material-gaze naturale( art.187 alin.1 M -) pentru anii 2005, 2006 si 2007.
respins acțiunea în ceea ce privește acordarea alimentației de efort, aprovizionare toamnă - iarnă, gaze naturale pentru anul 2008 și prima de Paști 2008.
A luat act de renunțare la judecată formulata de, - și.
În motivarea sentinței, Tribunalul Buzăua reținut, în ceea ce privește excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Buzău că este ca neîntemeiată cu motivarea că potrivit art.2 pct.1 lit.c cod procedură civilă cu referire la art.284 alin.2 din Codul Muncii competența revine tribunalului în circumscripția căruia își au domiciliul reclamanții, iar aceștia domiciliază pe raza județului
Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii privind următoarele drepturi: prima de Paște 2008 prevăzută în art.168 alin.1 din M încheiat la nivelul; sumele de bani reprezentând" alimente protecție efort" prevăzute în art.183 alin.1 din încheiat la nivel de; adaosul la salariu destinat aprovizionării de toamnă iarnă prevăzut în art.176 alin.1 si 2 din M la nivel de ramură întrucât aceste drepturi reprezintă suplimentări salariale și constituie componente ale salariului, așa cum acestea sunt definite prin art.155 din Codul Muncii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocate de unitatea pârâta a menționat că se impune respingerea acesteia întrucât drepturile solicitate de aceștia prin acțiune sunt prevăzute în. și deci aceștia au interesul și sunt îndreptățiți să le solicite în justiție, în cadrul prezentului litigiu de muncă.
De asemenea instanța de fond a constatat că acțiunea reclamanților nu este prematură întrucât dreptul la acțiune s-a născut la expirarea datelor stabilite în pentru acordarea drepturilor solicitate prin acțiune.
În schimb prima instanță a admis excepția dreptului la acțiune pentru capătul de cerere prin care reclamanții solicită ca unitatea pârâta să fie obligată să le plătească ajutorul material egal cu contravaloarea a 2500-4000.gaze naturale și a constatat că pentru acest capăt de cerere dreptul la acțiune este prescriptibil în termenul de 6 luni prevăzut în art. 283 alin.1 lit.e din avându-se în vedere că din cuprinsul art. 187 din Contractele Colective de Munca încheiate la Nivel de Energie, și art. 178 din M la nivel de Grup de unități ca sumele de bani reprezentând contravaloarea gazelor naturale nu reprezintă o suplimentare salarială, deci o componenta a salarului, ci un ajutor material acordat anual de unitatea pârâta reglementat printr-o clauza înscrisa în.
În acest caz cererea reclamanților trebuia formulată în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, termen reglementat prin art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii.
Întrucât pentru anii 2005, 2006 si 2007 reclamanții nu au formulat acțiune în termen de 6 luni, prin care să solicite ajutorul social prevăzut în art.187 din M la nivel de si art.178 din M la nivel de Grup de unități instanța de fond a constatat că dreptul acestora la acțiune este prescris.
Cererea reclamanților pentru anul 2008 fost apreciată neîntemeiată întrucât prin art.176 alin.1 din M încheiat la nivel de SA s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensata prin din 1997. Rezulta deci că pentru anul 2008 părțile contractuale patronatul și salariații reprezentați prin sindicat ( ) au stabilit că adaosul reprezentând contravaloarea a 4000. gaze naturale nu se plătește separat, întrucât începând cu 1997 fost introdus în salariul de baza al fiecărui salariat, considerent pentru care.
A fost respinsă și cererea reclamanților de a se constata nulitatea clauzei cuprinse în art.176 alin1 din încheiat la nivelul SA, pentru anii 2005, 2006, 2007 si 2008 întrucât acesta înțelegere reprezentat voința părților contractante, respectiv Patronatului și salariaților reprezentați de sindicat( -).
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea unității pârâte la plata suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamna pentru anii 2005, 2006, 2007 si 2008 instanța de fond arată că suplimentarea salarială, sub forma unui adaos pentru aprovizionarea de toamna iarna a fost reglementata prin art. 176 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Energie, Petrol, Gaze, iar alineatul 2 al art.176 a prevăzut ca " Fiecare din adausurile de mai sus va avea un minim de un salariu minim pe ramura". În alineatul 6 s-a stipulat ca" fiecare din adausurile de mai sus se acorda în condițiile în care prin contractele colective la nivel de agent economic, nu s- convenit introducerea lui în salariu de baza.
Clauza prevăzută în art.176 din M la nivel de a fost preluată în art.170 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din Industria în alineatul 4 al art. 170 s-a stipulat ca Fiecare din suplimentările de mai sus se acorda în condițiile în care, prin contracte colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază.
Instanța de fond reține ca la nivelul unității pârâte acest adaos a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat prin contractul de munca la nivel pe anul 1997 care în art.168 alin.3 a prevăzut ca "începând cu 01.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract, iar în M la nivel pe anul 1998 în art. 168 alin.2 teza a-II-a s-a stipulat că, suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de baza (conform telexului 2412/1998)".
Rezultă deci, în opinia instanței de fond, că începând cu anul 1998 suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamnă a fost inclusă în salariu de bază al fiecărui salariat, considerent pentru care cererea reclamanților de a solicita pe anii 2005-2007, separat acest adaos a fost respinsă ca neîntemeiata.
Referitor la cererea reclamanților de obligare a unității pârâta să le plătească prima pentru sărbătoarea de Paște 2008 tribunalul a constatat că art.168 din încheiat la nivelul petrol valabil până în anul 2007 fost modificat pentru anul 2008 prin actul adițional înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a municipiului B la 22.02.2008 sub nr.1090 în sensul ca art.168 alin.1 si 2 din M care reglementează acordarea primei de Paște a fost modificat, rezultând din noul conținut al art.168 alin.1 si 2 din la nivel ca pentru anul 2008 părțile contractante: patronatul și salariații reprezentați de sindicat( ) au stabilit ca prima pentru sărbătoarea de Paste nu se mai acorda separat, în cuantum de un salariu mediu pe ci, a fost inclusă în salariul de baza al fiecărui salariat din anul 2003.
mpotriva acestei sentințe au declarat recurs o parte din reclamanți și intervenienți.
În recursul lor reclamanții, G, G, IU, C, D, G, G, A, A, și intervenienții, G, G, au criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică.
Susțin recurenții că în mod greșit Tribunalul Buzău a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind ajutorul material constând în contravaloarea unei cantități de gaze naturale considerându-se că aceasta nu face parte din acele drepturi salariale pentru care termenul de prescripție este de 3 ani ci din drepturile pentru care termenul de prescripție este de 6 luni.
Se mai învederează de recurenți că acest ajutor material prevăzut în art. 187 din CCM încheiat la nivel de ramură pe anii 2005-2008, precum și în art. 178 din CCM la nivel de Grup de Unități din Industria este un adaos salarial alături de celelalte categorii de astfel de adaosuri precum primele, participarea la profit, etc. Acest fapt rezultă pe de o parte din chiar textul care îl reglementează care prevede acordarea unei sume de bani cu caracter periodic ( anula), fără nicio condiționare suplimentară cu excepția aceleia privind introducerea acestui ajutor în salariul de bază.
În ceea ce privește acest capăt de cerere, deși instanța de fond s-a pronunțat pe o excepție, respectiv aceea privind prescripția dreptului la acțiune, în considerentele sentinței, fila 8 paragraful 5 aceasta a evocat și fondul cererii arătând că din art. 176 alin. 1 din CCM la nivel de unitate rezultă că acest ajutor material a fost compensat prin CCM din 1997.
Chiar dacă prima instanță, consecutiv cu admiterea prescripției dreptului la acțiune nu mai avea interesul să se refere și la fondul acestui capăt de cerere, consideră că această măsură este atât nelegală cât și netemeinică întrucât termenul - a compensa - înseamnă conform a înlocui ceva consumat cu altceva nou de aceeași valoare, or, în cauză acest ajutor material nu a fost înlocuit cu un alt drept bănesc sau dacă instanța a avut în vedere că din anul 1997 acest drept a fost introdus în salariul de bază ar fi trebuit să solicite pârâtei să facă dovada acestui fapt, acestui revenindu-i conform art. 287 din Codul Muncii sarcina probei, probă care nu se regăsește la dosar.
Pe cale de consecință, recurenții solicită admiterea acestui capăt de cerere și obligarea pârâtei la plata sumelor bănești decurgând din neacordarea acestor sume pe perioada 2005-2008.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere solicită să se observe că între dispozitivul sentinței și considerentele acesteia există contradicții în sensul că în dispozitiv, acțiunea în ceea ce privește alimentația pentru efort, aprovizionare toamnă-iarnă și prima de Paști a fost respinsă numai pe anul 2008, fără a face vorbire în nici un fel despre aceste drepturi pe anii 2005-2008, deși în considerente se analizează drepturile respective și prin raportare la acești ani.
Se susține în continuare că instanța de fond a omis a se pronunța pe aceste capete de cerere urmând ca în temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr.civilă să se admită recursul, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Se mai învederează că în acțiunile ce au un obiect precum cel din cauză, respectiv pretenții bănești, indiferent de izvorul acestora, hotărârea ce se pronunță trebuie să fie întemeiată pe dovezi din care din care să rezulte în mod incontestabil că banii respectivi au fost plătiți, iar în dosarul de față nu există nicio astfel de probă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării de probe.
Recurenții - intervenienți în nume propriu, și au criticat la rândul lor hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește ajutorul material de gaze naturale pentru anii 2005, 2006, 2007 și a respins pe fond celelalte capete de cerere, hotărârea dată fiind nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurenții motivează în sensul că în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, au solicitat drepturi salariale, iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani prevăzut de art. 283 al.1, lit.c din Codul Muncii și nu în termen de 6 luni așa cum a reținut în mod greșit instanța.
Într-un alt motiv se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea fiind superficială, ceea ce echivalează cu o nemotivare a acesteia.
Instanța a apreciat că nu se cuvin drepturile bănești solicitate întrucât au fost incluse în salariu și au fost încasate deja, or acest lucru nu rezultă din nicio probă administrată în cauză.
În același timp între dispozitivul sentinței și considerentele acesteia există contradicții, în sensul că în dispozitiv, acțiunea în ceea ce privește alimentația pentru efort, aprovizionare toamnă-iarnă și prima de Paști au fost respinse numai pe anul 2008, fără a se face vorbire în nici un fel despre aceste drepturi, pe anii 2005-2008, deși în considerente se analizează drepturile respective și prin raportare la acești ani.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr.civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Având a examina cu precădere, potrivit disp. art. 137 pr.civ. excepția nulității recursului declarat de, și, excepție invocată de intimata-pârâtă, Curtea urmează aor espinge, constatând ca recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 301 pr.civ. sentinta fiind comunicată intervenienților la data de 13.03.2009 și aceștia declarând recurs la data de 20.03.2009 (fila 30 dosar de recurs)
Pe fondul cauzei, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanții si intervenienții in interes propriu au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa oblige unitatea pârâta SC SA B să le plătească următoarele drepturi, calculate pe o perioada de 3 ani anterioară datei înregistrării acțiunii:
sumele de bani reprezentând alimente protecție efort, zilnic, la intrarea în schimb, obligație stabilită prin art.183 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel Energie, Petrol, Gaze.
II suplimentarea salariala sub forma unui adaos, in cuantum de un salariu minim pe ramura care trebuia acordata în luna octombrie a fiecărui an au destinata aprovizionării de toamnă-iarnă, obligație pe care unitatea pârâta și-a asumat-o prin art.176/alin.1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel Energie, Petrol, Gaze.( CCM-) si art.170 din CCM la nivel de Grup Unității din industria
III suplimentarea salariala ce trebuia acordata sub forma unui ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000m.gaze naturale, obligație pe care unitatea pârâta și-a asumat-o prin art.187 alin.1 din CCM- si art.178 din CCM la nivel Grup Unități din Industria.
IV Suplimentarea salariala în cuantum de un salariu mediu pe SA ce trebuia acordata pentru sărbătoarea de Paște 2008, prevăzuta în art.168 alin.1 din contractul de Munca încheiat la nivelul unității pârâte, SC SA, aplicabil în unitatea pârâta în anul 2007.
Din carnetele de muncă ale recurenților-reclamanți Curtea reține că aceștia au calitatea de salariați ai intimatei-pârâte în diverse funcții.
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1998 angajatorul a introdus în salariul de bază al recurenților-reclamanți suplimentarea salariala mai sus menționată.
Curtea reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, în mod legal și întemeiat a fost respinsă de instanța de fond.
Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art.183 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel Energie, Petrol, Gaze, Curtea reține că există în Contractul Colectiv de Munca la Nivel Energie, Petrol, Gaze pentru anul 2008, art. 183 (fila 73 dosar de fond) reglementat dreptul personalului din activitățile de foraj, probe de producție, intervenții, reparații capitale sonde, detubări sonde,mine de petrol, montaj turle petroliere și săparea puțurilor pentru repararea coloanelor la sonde, de a primi la intrarea în schimb alimente protecție efort, în limita unei sume zilnice ce urma a fi stabilita prin CCM la nivel de agent economic. Ori în cauza nu s-a făcut dovada preluării acestei prevederi în cuprinsul CCM la nivel de unitate și nici a sumei negociate în limita căreia urma a se acorda alimentația de efort, în lipsa acestor elemente articolul invocat din CCM la nivel de ramură instituind doar o premisă a acordării acestor drepturi, astfel că în mod legal și întemeiat instanța de fond a respins și acest capăt de cerere ca nefondat.
În ceea ce privește critica privind greșita admitere a excepției prescripției extinctive privind capetele de cerere prin care au fost solicitate contravaloarea cotei de gaza naturale precum, Curtea reține că în conformitate cu disp. art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Salariul, potrivit disp. art. 155 cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Față de caracterul propriu- zis al contravalorii cotei de gaze naturale, acela de adaos la salariu, precum și în raport de chiar susținerile intimatei -pârâte din prezenta cauză în sensul că dreptul solicitat a fost introdus în salariul de bază al reclamanților reiese cu claritate natura juridica a acestei pretenții respectiv aceea de drept salarial suplimentar, prevăzut în contractul colectiv de muncă.
În consecință, în mod greșit instanța de fond a apreciat că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, cu privire la ajutorul material- gaze naturale și a respins acest capete de cerere ca fiind prescris extinctiv.
Pentru toate aceste considerente, in baza disp. art. 312.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul formulat de o parte din reclamanți și intervenienți, să caseze în parte sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță numai cu privire la cererea recurenților referitoare la acordarea drepturilor bănești reprezentând ajutorul material pentru gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, pentru care cererile nu sunt prescrise.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului declarat de, și, excepție invocată de intimata-pârâtă, ca neîntemeiată.
Admite recursurile declarate de intervenienții, G, G, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. Avocatură -B, str. -. -, nr. 79, -4, Sc.1, etaj 7,.41, sector 2, reclamanții, G, G, IU, C, D, G, G, A, A, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. Avocatură -B, str. -. -, nr. 79, -4, Sc.1, etaj 7,.41, sector 2, intervenienții în nume propriu domiciliat în comuna Poșta, sat, Jud. B, domiciliat în localitatea C, Jud. B, domiciliat în localitatea, Jud. B, domiciliat în comuna, sat, Jud. B, domiciliat în B, B-dul -, bloc 2.. B, 1, Ap. 27, jud. B, domiciliat în B, B-dul -, bloc 2.. B, 1, Ap. 27, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 209 pronunțată la data de 18.02.2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, A, IA,. IA, G, G, G, ,., G, toți reclamanții au domiciliul ales la cabinet avocat - cu sediul în B-,.2..B,.1,.61, sector 6 B, G domiciliat în comuna Merei, sat Merei, Județul B și domiciliat în B, Zona Bazar,. 1C, Sc.B,.19, județul B, intervenienții, A, A, G, A, C, A, G, A, toți intervenienții cu domiciliul ales la cabinet avocat - cu sediul în B-,.2..B,.1,.61, sector 6 B și pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1 și în consecință:
Casează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond numai cu privire la cererile recurenților referitoare la acordarea drepturilor bănești reprezentând ajutorul material pentru gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007 pentru care cererile nu sunt prescrise.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Fiind în CO prezenta a fost semnată
de președintele instanței
Grefier
Fiind în concediu de odihnă
prezenta a fost semnată de
Grefier șef secție
/VS
3 ex./07.08.2009
f--Trib.
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
