Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1517

Ședința publică din data de 25 iunie 2009

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina

- -

Grefier -

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la ribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.441 din 5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județ P și Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județ

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Curtea, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2009 apoi, pentru aceleași motive, la data de 25.06.2009, când a dat următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Buzău solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres (în procent de 50% din salariul de bază brut lunar) începând cu data de 1.01.2007 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare, în condițiile prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată și modificată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul brut lunar. Au mai arătat reclamanții că art. 47 fost abrogat indirect prin art. 50 din OUG nr. 177/6.12.2002 privind salarizarea și ale drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate.

Art. 50 din OUG nr. 177/2002 prevede că pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă art. 11,precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate.

De asemenea, s-a arătat că OUG nr. 27/2006 prevede că pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă OUG 177/2002, iar dacă la prima abrogare textul de lege prevedea o abrogare indirectă, cel de-al doilea act normativ abrogă în totalitate sporul de stres, însă dreptul prev.de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și trebuie acordat.

Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, iar prevederile OUG nr.177/2002 invocate de reclamanți nu au incidență în cauză întrucât art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres încă din anul 2000 și conform art. 62 al.3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare să se repună în vigoare actul normativ inițial.

S-a mai arătat că este vorba de o opțiune a legiuitorului fiind singurul care are dreptul de a reglementa criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.

Pârâții Tribunalul Buzău și Curtea de APEL PLOIEȘTI nu au depus întâmpinare cu toate că au fost citați cu această mențiune.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 441 din 5.05.2008 Tribunalul Buzău a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt angajații ai Tribunalului Buzău pe postul de șofer, iar aceștia au cerut prin acțiune obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar și acordarea lui pe viitor.

S-a mai reținut că personalul auxiliar de specialitate este definit în art. 3 din Legea 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar, fiind alcătuit din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori, iar în alineatul 3 al aceluiași articol se prevede că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcția de agent procedural și aprod, însă funcția de șofer nu este inclusă în cadrul personalului auxiliar de specialitate.

De asemenea, s-a arătat că activitatea desfășurată în calitate de șofer nu implică un risc și o suprasolicitare neuropsihică așa cum s-a avut în vedere pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, motiv pentru care tribunalul a concluzionat că aceștia nu sunt îndreptățiți a beneficia de sporul respectiv și pe cale de consecință, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.

Susțin recurenții că în mod greșit a fost respinsă acțiunea pe motiv că funcția de șofer pe care aceștia sunt încadrați nu este inclusă în cadrul personalului auxiliar de specialitate, astfel cum este definit de art.3 din Legea nr.567/2004 în condițiile în care, potrivit art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 reactualizată, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.

S-a mai arătat că prin decizia nr.65/21.03.2008 președintele Curții de APEL PLOIEȘTI, în aplicarea art.3 din Legea nr.567/2004 actualizată, a precizat că șoferii se încadrează, alături de agentul procedural și aprod, în categoria personalului de specialitate conex, dispunându-se acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, curtea de apel, în calitate de ordonator de credite, recunoscând încadrarea șoferilor în categoria personalului auxiliar de specialitate conex, situație pe care prima instanță nu a recunoscut-

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii, depunându-se la dosar, în copie, decizia nr.65/21.03.2008 a Președintelui Curții de APEL PLOIEȘTI, practică judiciară, precum și extras din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Intimații-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Potrivit art.3 alin.3 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.17/2006, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.

De asemenea, art.VII din Legea nr.17/2006 statuează că aceasta intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare a personalului auxiliar de specialitate- cu excepția anumitor prevederi, expres indicate, dar neincidente în speță, care au intrat în vigoare la trei zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.Legea specială de salarizare la care face trimitere textul de lege este Ordonanța nr.8/2007 publicată în Monitorul Oficial nr.72/31.01.2007, ce a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, deci la data de 3.02.2007.

, ca personal conex personalului auxiliar de specialitate, sunt salarizați în baza OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, intrată în vigoare la 3.02.2007, care cuprinde în anexele acesteia, pe lângă personalul auxiliar de specialitate definit de art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, cu modificările și completările ulterioare, și personalul conex definit de art.3 alin.3 din același act normativ, respectiv pe șoferi, agenții procedurali și aprozi, personalul conex beneficiind, așadar, de drepturi salariale cuvenite în temeiul aceluiași act normativ ca și personalului auxiliar de specialitate.

Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea.

Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă.

Având în vedere că începând cu data de 3.02.2007 șoferii fac parte din categoria personalului conex al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, alături de agenții procedurali și aprozi, ce sunt salarizați prin același act normativ care reglementează salarizarea personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, respectiv OG nr.8/2007, beneficiind de aceleași drepturi și ținând cont de decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ pronunțată în interesul legii, rezultă că începând cu data de 3.02.2007 se cuvine și reclamanților acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat lunar la salariul de bază brut lunar.

Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, în cauză fiind incident motivul de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în tot sentința și pe fond va admite în parte acțiunea, în sensul că va obliga pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat lunar la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 3.02.2007 la zi și în continuare, corespunzător perioadei efectiv lucrate în funcție.

Întrucât reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului respectiv începând cu 1.01.2007, urmează a fi respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată, acordarea acestui spor justificându-se a fi făcută, pentru argumentele mai sus-arătate, numai de la data de 3.02.2007.

Deși recurenții au susținut în recursul declarat că au solicitat la instanța de fond obligarea pârâților la plata drepturilor bănești respective reactualizate, o atare cerere, de acordare și a reactualizării sumelor datorate, nu a fost formulată la prima instanță, prin cererea introductivă și nici, eventual, printr-o completare la acțiune formulată cu respectarea dispozițiilor legale procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la ribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.441 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției,cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județ P și Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județ B și în consecință:

Modifică în tot sentința și pe fond admite în parte acțiunea.

Obligă pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat lunar, la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 3.02.2007 la zi și în continuare, corespunzător perioadei efectiv lucrate în funcție.

Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina

--- - - - -

Grefier

/VS

3ex./01.07.2009

f--Trib.

G

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Ploiesti