Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 25/R/2009
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B-N împotriva Sentinței civile nr. 505/F din 29.09.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantA intimată și pe pârâții intimați CONSILIUL LOCAL B și PRIMARUL B, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care
Curtea, verificând actele existente la dosar, văzând că atât recurentul prin memoriul de recurs, cât și reclamanta intimată prin întâmpinarea înregistrată la data de 12.12.2008, au solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.505/F din 29 sept.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean B-
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților COLEGIUL NAȚIONAL " " B, CONSILIUL LOCAL B, PRIMARUL B - INSTITUȚIA PRIMARULUI și în contradictoriu cu INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI B-N, pârâtul COLEGIUL NAȚIONAL " " fiind obligat să plătească reclamantei suma brută de 3834 lei, echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație pentru pensionare;
Pârâții Consiliul Local B și Primarul mun. B- instituția primarului, au fost obligați să aloce fondurile necesare bănești necesare achitării drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive că pârâtul B-N are calitate procesuală pasivă în cauză, odată ce prin prerogativele conferite de Legea nr.128/1997 art.25 exercită atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar.
Analizând, în fond, pretenția reclamantei dedusă judecății, tribunalul a reținut că reclamanta a fost cadru didactic de predare, încadrată pe post de profesor la Colegiul Național " " B și începând cu data de 1 iulie 2008 este pensionată pentru limită de vârstă.
În luna anterioară pensionării, respectiv luna iunie 2008 avut un salariu de încadrare de 1.917 lei și nu a beneficiat de indemnizația care i se cuvenea în conformitate cu dispozițiile art.50 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, fapt recunoscut de pârât, așa cum rezultă din adeverința de la 3, eliberată de unitatea școlară.
Tribunalul a reținut că art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, iar dispozițiile art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Național 2007-2010 prevăd că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație de cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Chiar dacă CCM la nivel de ramură învățământ pentru anii 2007-2008, în art.37 lit."e" prevede că " salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază" și nu o indemnizație de cel puțin două salarii de bază, așa cum prevede art.50 din CCM Unic la Nivel Național pentru 2007-2010, tribunalul reține că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și nu dispozițiile din CCM unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008.
Aceasta deoarece potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, CCM nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin Contractele Colective de Muncă încheiate la nivel superior. Or, CCM Unic la Nivel Național este încheiat la nivel superior față de cel de la nivel de ramură învățământ.
Totodată, chiar în CCM Unic la nivel de ramură învățământ, în art.6 alin.1, se prevede că ""drepturile salariaților prevăzute în prezentul contract colectiv nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care sunt recunoscute de legislație și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Unic Național", astfel că dispozițiile art.37 lit.e devin inaplicabile, în condițiile în care la data adoptării CCM unic la nivel de ramură era în vigoare CCM Unic la Nivel Național ce prevedea o indemnizație de pensionare mai mare.
În consecință, s-a reținut că reclamanta este îndreptățită să primească echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă.
Cum pârâtul nu a achitat reclamantei această indemnizație, în baza dispozițiilor art.269 alin.1 și dispozițiilor art. 283 (l) lit.c Codul muncii, cererea a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Inspectoratul Școlar Județean B-N, solicitând admiterea lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar și rejudecând cauza, respingerea petitului referitor la plata a două salarii de bază avute în luna pensionării reclamantei.
În motivarea recursului arată că Inspectoratul Județean B-N nu are calitate procesuală pasivă întrucât prin prerogativele conferite de Legea nr.128/1997 art.25 exercită atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar, iar printre atribuțiile stabilite de art.142 din Legea învățământului nr.84/1995 nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia.
Pe fond arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că reclamanta poate beneficia de o indemnizație de pensionare echivalentă cu două salarii de bază avute în luna pensionării.
În opinia recurentului reclamanta este îndreptățită la plata unei indemnizații de pensionare echivalentă cu un salariu de bază avut la data pensionării, potrivit prevederilor art.37 lit.e din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ 2007.2008.
Art.40 alin.2 lit.c din muncii stipulează că angajatorul aer obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, iar dispozițiile art.37 lit.e din CCM prevăd că "salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază".
Mai arată că într-adevăr art.50 din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 prevede că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, însă aceste prevederi sunt în vigoare de la data de 12 noiembrie 2007.
Reclamanta, prin întâmpinarea de la 6 solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, aceasta nu este incidentă în cauză.
Așa cum reiese din dispozitivul hotărârii, obligația de plată a indemnizației de pensionare a fost instituită exclusiv în sarcina pârâtei Colegiul Național B, pârâții Consiliul Local B și Primarul mun. B fiind obligați să aloce fondurile bănești necesare achitării drepturilor solicitate.
În considerentele hotărârii se arată în mod expres că Inspectoratul Scolar Județean a fost chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii, pentru ca să urmărească executarea dispozițiilor sentinței de către unitatea școlară aflată sub tutela sa.
Reiese că Inspectoratul Școlar Județean nu a fost obligat la plata unei sume de bani în favoarea reclamantei, astfel încât susținerea din cuprinsul motivelor de recurs că această instituție nu are atribuții și competențe în ce privește salarizarea personalului didactic și nu finanțează cheltuielile de personal ale cadrelor didactice, nu este pertinentă raportat la obligațiile statuate prin hotărârea recurată.
În ce privește criticile aduse hotărârii pe fond, acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Conform art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Conform art.1 - (1) din Legea nr. 130/1996 contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar conform art. 11 alin.1 din același act normativ clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
Între părțile semnatare ale acestui contract colectiv de muncă la nivel național se numără și Ministerul Educației și Cercetării care conform art. 141 din Legea nr. 84/1995 conduce sistemul național de învățământ.
Reiese din cele arătate că prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 este aplicabil și cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
Este adevărat că și la nivel de ramură învățământ s-a încheiat un contract colectiv de muncă, acesta conținând o dispoziție diferită, respectiv art. 37 lit e din acest contract prevede acordarea unei indemnizații de cel puțin un salariu de bază la data pensionării pentru limită de vârstă.
Conform art. 238 alin.1 Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În condițiile în care Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 este aplicabil cadrelor didactice și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ trebuia să prevadă o dispoziție similară celei din art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 în materia indemnizației acordate cadrelor didactice cu ocazia pensionării pentru limită de vârstă, adică minim două salarii de bază avute în luna pensionării.
Prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 se aplică prioritar față de cele din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ.
În plus, hotărârea primei instanțe nu contravine cu nimic nici prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, întrucât acesta prevede în art. 37 lit. e acordarea unei indemnizații de cel puțin un salariu de bază la data pensionării pentru limită de vârstă, ceea ce înseamnă că indemnizația stabilită în concret fiecărei persoane îndreptățite nu poate fi mai redusă decât un salariu de bază, dar poate fi mai mare, actul încheiat la nivel de ramură neinstituind un plafon maxim.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B împotriva sentinței civile nr. 505/F din 29.09.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex./29.01.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Adrian Repede, Marta Carmen
