Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4159/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2747/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4159R
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia I
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, G, ia, C, escu, a, G C, G, G, G, a, a, G, A, A, G, împotriva sentinței civile nr.183F din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - Membru Grup, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții, prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.4/2009, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurenții, prin avocat depun la dosar un act adițional din care rezultă că în 1998 s-a negociat cota de participare la profit a salariaților de 10%.
Curtea încuviințează pentru recurenți proba cu înscrisul depus.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenții, prin avocat, solicită admiterea recursului, respingerea excepției prematurității, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că recurenții sunt foști salariați și foști membrii de sindicat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.183F din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinse, ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active și a prescrierii dreptului la acțiune al reclamanților, excepții ridicate de pârâta B, a fost admisă excepția prematurității acțiunii reclamanților, G, ia, C, escu, a, G C, G, G, G, a, a, G, A, A, G, împotriva pârâtei B și a respins cererea acestora în baza acestei excepții.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepție ridicată de către pârâtă, aceasta apare ca nefondată. Este adevărat că la negocierea clauzelor CCM în care au fost stipulate drepturile solicitate de reclamanți, calitate de parte a avut-o sindicatul, însă într-o acțiune în care pe cale judecătorească se solicită plata acestor drepturi, calitatea de reclamanți poate să o aibă fiecare membru de sindicat în parte întrucât este beneficiarul acestor drepturi, existând astfel identitate între persoana reclamantului și persoana beneficiară din raportul juridic dedus judecății.
În legătură cu excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de către pârâtă tribunalul urmează aor espinge ca nefondată. Astfel, în cauză, reclamanții au înțeles să solicite unele drepturi de natură salarială cuvenite potrivit clauzelor cuprinse în CCM, situație în raport de care aplicabile sunt dispozițiile art.283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii unde termenul de prescripție este de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune și nu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, situație în raport de care acțiunea reclamanților este formulată în termenul de prescripție.
Cât privește excepția prematurității acțiunii, instanța a admis-o, pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariați ai pârâtei îndeplinind funcții diferite, însă în speță, nu există nici o dovadă la dosar care să ateste existența unui acord, a unei negocieri între sindicatul și societatea pârâtă privind acordarea cotei de participare la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, condițiile de diferențiere, astfel încât neîndeplinirea acestor condiții determină ca cererea reclamanților să fie prematură, pârâta aflându-se în imposibilitatea de acordare a drepturilor solicitate de reclamanți privind această cotă de participare la profitul societății.
Faptul că în cuprinsul CCM pe anii 2005-2007 se menționează că reclamanții ar fi îndreptățiți să primească această cotă de participare la profitul societății, nu înseamnă în mod automat aceștia primesc acest drept, atâta timp cât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 137-139 din CCM, nefiind suficientă, în acest sens, doar înscrierea unei asemenea mențiuni în CCM.
S-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la daunele morale, atâta timp cât nu există la dosar dovada că reclamanții au suferit un prejudiciu moral, nefiind îndeplinite condițiile art. 998 -999.civ.
De altfel, problema acordării de daune morale salariaților în temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului potrivit art. 269 alin.1 din Codul munciia fost tranșată în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin decizia nr. 40/07 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 10/2007, a admis că în cadrul litigiilor de muncă, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze speciale în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenții-reclamanți, G, ia, C, escu, a, G C, G, G, G, a, a, G, A, A, G, criticând sentința pentru nelegalitate și netemenicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenții au arătat că există negociere între patronat și sindicat unde este stabilită cota de participare la profit, materializată prin actul adițional din 12.08.1998, la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de SNP SA, sub nr.15928/15.06.2008, care prevede în art.139 o cotă de participare a salariaților la profitul anual de 10% și coroborând prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național cu cel încheiat la nivel de unitate și cu dispozițiile art.236 alin.1 și 4 din Codul muncii, acesta trebuie executata vând putere de lege între părțile contractante.
S-a mai arătat și faptul că s-au depus înscrisuri de unde rezultă că profitul net a fost evidențiat în bilanțurile anuale, precum și faptul că într-o cauză similară Tribunalul Ialomițaa dispus măsura excepției prematurității cu fondul cauzei pentru o justă și legală s0oluționare a acesteia.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Art.139 din Contractul colectiv de muncă invocat de către recurenți nu este suficient prin sine însuși să ducă la stabilirea cotei de participare la profit cât și la modalitatea concretă de acordare a acestuia, creând doar o vocație a salariaților la beneficii patrimoniale raportate la profitul societății recurente fiind necesar să se stabilească în concret condițiile mai sus menționate, ce nu pot fi efectuate decât în cadrul unei negocieri cu sindicatul, iar în privința un ei cereri în acest sens patronatul având obligația potrivit Legii nr.130/1996 de a convoca părțile în vedere negocierii solicitate în termen de 15 zile.
Cum până în prezent sindicatul reprezentativ din nu a declanșat și finalizat procedura mai sus amintită acțiunea reclamanților este prematură, deoarece dreptul invocat de aceștia nu s-a născut.
În acest sens, concluziile instanței de fond potrivit cărora, faptul că în cuprinsul Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2007 se menționează că reclamanții ar fi îndreptățiți să primească această cotă de participare la profitul societății, nu înseamnă în mod automat aceștia primesc acest drept, atâta timp cât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.137-139 din Contractul colectiv de muncă, nefiind suficientă, în acest sens, doar înscrierea unei asemenea mențiuni în Contractul colectiv de muncă, se impun a fi reținute considerându-se în mod legal faptul că acțiunea reclamanților este prematură.
Va fi înlăturată și critica referitoare la faptul că instanța de fond trebuia să unească excepția prematurității acțiunii cu fondul cauzei, deoarece potrivit art.137 pr.civ. "nstanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, iar excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii", ceea ce nu era cazul speței de față.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, G, ia, C, escu, a, G C, G, G, G, a, a, G, A, A, G, împotriva sentinței civile nr.183F din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - Membru Grup.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
