Pretentii civile. Speta. Decizia 4153/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2520/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4153R
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.644 din data de 20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%. La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul personal și asistat de avocat ce depune împuternicire avocațială nr.-/2009, lipsind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei la Tribunalul Giurgiu pentru continuarea judecății, pentru motivele arătate în cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.644 din data de 20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor, și Tribunalul Giurgiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității pasive că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții pentru că nu există o obligație de despăgubire în sarcina sa, neexistând un raport de serviciu între reclamanți și acest pârât.
De asemenea nu este ordonator principal de credite în raportul de serviciu dintre ceilalți pârâți.
Sumele aferente salarizării magistraților și personalului auxiliar de specialitate sunt constituite în bugetul Ministerului Justiției ca ordonator principal de credite, acesta fiind chemat în judecată în calitate de pârât.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța de fond a arătat că, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante - 1 decembrie 2000 - decembrie 2003 - în cauză sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în conformitate cu care " În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită". Fiind vorba de prestații periodice, pentru fiecare dintre acestea curgând un termen distinct de prescripție, pretențiile afirmate trebuie examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.
Astfel, potrivit art.283 din Codul muncii: "(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat-".
De asemenea, potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, durata termenului general de prescripție aplicabil în materia drepturilor de creanță este de 3 ani.
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă conform cărora "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Pentru aceste motive instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul, arătând că în mod eronat instanța de fond a admis excepția dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției deoarece prescripția extinctivă a fost suspendată prin OG nr.83/2000 prin care au fost abrogate dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, un nou termen de prescripție începând să curgă de la data de 10.03.2008 când Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXI a soluționat recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În mod corect, având în vedere natura drepturilor pretinse, respectiv drepturi salariale restante, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile ce nu se încadrează în termenul de prescripție de 3 ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu dispozițiile art.1, 3.7 și 8 din Decretul nr.167/1958 și ale art.283 din Codul muncii.
În speță, drepturile pretinse au natura unor prestații periodice, pentru fiecare dintre acestea curgând un termen distinct de prescripție, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.12 din Decretul nr.167/1958 precum și a dispozițiilor art.283 din Codul muncii.
Vor fi înlăturate susținerile recurentului po9trivit cărora termenul de prescripție a început să curgă de la data de 10.03.2008 când Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXI a soluționat recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 deoarece, potrivit art.8 din Decretul nr.167/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, respectiv, pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.644 din data de 20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
