Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4157/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2647/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4157R
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.4684 din data de 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.43549/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații, Curtea De APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, o reține spre soluționare, având în vedere solicitarea recurentului de judecare a pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4684 din data de 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.43549/3/LM/2007, a fost dmisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata din oficiu, și, in consecința, a fost respinsă cererea fata de acest parat, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, a fost admisă, în parte, cererea formulata de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI si Tribunalul București la plata către reclamanți a sumelor reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, pentru perioada 01.12.2004-04.06.2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, au fost obligați parații Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI si Tribunalul București la plata către reclamanți a sumelor reprezentând dobândă legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare in judecata, 05.12.2007, pana la data plății efective, au fost obligați pârâții să înscrie mențiunile privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară în carnetele de munca ale reclamanților.
nstanța de fond a reținut reține că reclamanții sunt judecători in cadrul Tribunalului București, astfel cum reiese din fotocopiile carnetelor de munca depuse.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata din oficiu, s-a apreciat că reclamanții nu se află în raporturi juridice de muncă cu această autoritate publica și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea formulată față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, s-a avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
Prin decizia nr.21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constatându-se că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe în ceea ce privește dezlegarea dată problemei de drept.
Textul dispozitivului utilizează un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate și la data pronunțării deciziei nr.21, respectiv 10.03.2008.
In ceea ce privește plata acestor drepturi pentru viitor, cum solicita reclamanții, instanța a apreciat că nu se poate stabili la momentul pronunțării hotărârii dacă aceștia vor mai îndeplini condițiile prevăzute de lege după acest moment, obiectul acestei cereri nefiind o creanță certă, lichidă si exigibilă, întrucât, prin ipoteza, drepturile solicitate nu sunt nici lichide si nici scadente la momentul pronunțării hotărârii, ele fiind datorate numai in măsura in care vor fi datorate drepturile salariale pentru viitor.
Au fost obligați parații Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI si Tribunalul București la plata către reclamanți a sumelor reprezentând dobândă legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare in judecata, 05.12.2007 pana la data plății efective, avându-se în vedere faptul că, potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piața si prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, in timp ce dobânda legala reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acelei sume.
Așadar, daca instanța acorda creditorului o suma de bani reactualizata de la data când trebuia achitata la data plații efective, creditorul nu primește o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit sa o primească cu o anumita perioada de timp anterioara.
În temeiul art.1 și 3 din Decretul nr. 92/1976, au fost obligați pârâții să înscrie mențiunile privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară în carnetele de munca ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată, în drept, pe de dispozițiile art.304 pct.4 și 9.pr.civ. pârâtul a arătat că interpretarea dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a constatat că nu poate produce efecte abrogarea a art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul nr.OG 83/2000, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
A mai arătat recurentul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Instanța de fond, în mod greșit a reținut că emiterea OG 83/2000 a fost realizată cu încălcarea Constituției și că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu și-a produs efectele, deoarece modificarea era permisă în raport de dispozițiile exprese ale art. 115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, in baza unei legi speciale de abilitare, in materii ce nu fac obiectul legilor organice.
Legea 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice,cum greșit a reținut instanța de fond, deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votata in conformitate cu dispozițiile art. 76 din Constituția revizuită, iar Legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe dispune că: "în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituția României, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în următoarele domenii:. Salarizare: 1. Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Recurentul a criticat hotărârea primei și sub aspectul admiterii capătului de cerere care are ca obiect actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație, întrucât potrivit art.1088 C civ. reclamanții, creditori ai unei obligații având ca obiect o sumă de bani, ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare numai dobânda stabilită de lege,iar nu actualizarea sumelor, dobânda legală fiind datorata numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
rin decizia nr.21/2008, instanța supremă a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată,în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernuluinr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin menționata decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
A mai reținut instanța supremă că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, și, respectiv, ale art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Sub acest aspect, s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței (art.108 alin.3, în forma republicată în 2003 Constituției României) .
Concluzia instanței supreme a fost în sensulcă efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Având în vedere faptul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai sus examinată, este obligatorie pentru instanțe, în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că sunt nefondate criticile recurentului, referitoare la faptul că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs care vizează actualizarea sumelor solicitate în raport cu indicele de inflație și plata dobânzii legale, întrucât, în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art.1088 Cod civil, dobânda legală a fost acordată numai de la data introducerii acțiunii.
Sub aspectul actualizării sporului, instanța reține că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de reclamanți și interveniente, ca urmare a neacordării unor drepturi de natură salarială la termenele stabilite.
Or, devalorizarea monetară, survenită între data când sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară trebuia acordat și data plății efective, constituie parte a prejudiciului suferit și este datorată de pârâți, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii și art.1084 din Codul civil.
Pentru considerentele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.4684 din data de 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.43549/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații, Curtea De APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
24.06.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
