Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 8315/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8315
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții G, V, -, I, -, M, G, I, M C, C, C, împotriva sentinței civile nr.992 din 29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului O,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Județean O, lipsind recurenții reclamanți ți intimații pârâți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Consiliul Județean O, a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.992 din 29.05.2008 Tribunalul Olta respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, V, I, G, I, C, C, ,în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN O PRIN PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN O, DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
In speță reclamanții au calitatea de salariați în cadrul DGASPC O, instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate. Potrivit susținerilor reclamanților, salariații nu au beneficiat de sume de bani pentru plata tichetelor de masă iar pârâta nu a primit venituri bugetare pentru plata tichetelor de masă și nici nu realizează venituri extrabugetare pentru a putea pune la dispoziția reclamanților c/val tichetelor de masă.
Astfel, se reține că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct, măsură de care beneficiază doar salariații acelor unități care pot să acorde aceste drepturi din sume extrabugetare. De altfel din legile bugetelor de stat pe anii 2004-2006 reieșit faptul că statul nu a alocat credite pentru acordarea tichetelor de masă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în cauză reclamanții G, V, -, I, -, M, G, I, M C, C, C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs, recurenții arată că prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998, chiar dacă reprezintă o normă cu caracter dispozitiv, nu determină automat concluzia că angajații nu ar fi îndreptățiți la beneficiul acestor drepturi.
În continuarea acestui motiv de recurs, sunt redate o serie de dispoziții legale, respectiv art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992, art. 1 din Legea 142/1998, art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 5 din Codul muncii, și prevederile OUG 25/2003.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă Curtea reține că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1(1) din Legea 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Textul de lege instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Regula citată se regăsește în dispozițiile Legii 507/2003 bugetului de stat pe anul 2004 și este reluată și în prevederile legilor bugetului de stat pentru anii următori până în prezent.
Cum, în speța de față, recurenții Consiliul Județean O și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O fac parte din categoriile de instituții bugetare indicate de Legea 142/1998, regula acordării tichetelor de masă se aplică angajaților lor, fără a se încălca prevederile art.41 alin.2 din Constituție, referitoare la protecția socială a muncii.
În același sens s-au pronunțat deopotrivă Curtea Constituțională prin Decizia nr.297 din 11 martie 2008 (fiind respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea 142/1998) și Înalta Curtea d e Casație și Justiție, prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008, de admitere a recursului în interesul legii cu privire la interpretarea acelorași prevederi.
Ca atare, tichetele de masă nu pot fi acordate atâta timp cât în bugetul Consiliului Județean O și al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului O nu au fost cuprinse sume cu această destinație, iar instituțiile în cauză nu au venituri proprii din care să acopere aceste cheltuieli.
Față de cele arătate mai sus Curtea constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții G, V, -, I, -, M, G, I, M C, C, C, împotriva sentinței civile nr.992 din 29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului O, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red. Jud.
Ex.2/22.10.2008.
Jud. fond M
I
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
