Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 8318/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8318
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Teatrul " " C împotriva deciziei civile nr.2389 din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul și intervenienții Sindicatul din Teatrul C, Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul intervenient Sindicatul din Teatrul C prin reprezentant, lipsind recurentul pârât Teatrul " " C, intimatul reclamant, intimata intervenientă Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului intervenient Sindicatul din Teatrul Cas olicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2389 de la 10 aprilie 2008 admis in parte acțiunea formulată de reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Teatrul "
A admis in parte cererile de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Liber al " " și Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice
A obligat pârâtul să achite reclamanților sporul de fidelitate de 15% din salariul de baza începând cu data de 08.02.2006 până la 10.04.2008.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții sunt salariații unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197 / 8 02 2006, unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispoz. art. 103 din contract și dispoz. art. 25 din Legea 130/1996, în cazul de față data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplineau condițiile art. 45 lit. f, având in vedre că avea 10 ani vechime neîntreruptă in una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâta nu le-a acordat acest spor până in prezent, încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
In acest fel, a produs reclamanților un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă, respectiv 08.02.2006 raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâtul a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâtul să acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la susținerea pârâtului că nu a putut acorda sporul de fidelitate, deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă in condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată, deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege intre părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin.4 din Codul muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și in lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi in plus.
Din aceleași considerente nu poate fi reținută de instanță nici susținerea pârâtei că sporul de fidelitate poate fi acordat abia de la intrarea in vigoare a Legii 353/2007 pentru aprobarea OG 21/2007, respectiv data de 01 09 2008, care prevede expres la art. 15 alin. 3 că " la salariile de bază stabilite conform alin. 1 se pot adăuga premii,stimulente, precum și sporuri prevăzute de lege sau in contractele colective de muncă pe ramură, in limita bugetului aprobat".
Având in vedere că reclamanții au solicitat acordarea sporului de la 01.01. 2006, precum și faptul că instanța a considerat cererea întemeiată doar de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă nr. 197/2006 instanța a admis in parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamanților sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază de la 08.02.2006 până la data pronunțării hotărârii.
De asemenea instanța a admis în parte și cererea de intervenție accesorie in interesul reclamanților formulată de intervenientul Sindicatul Liber al " " in conformitate cu art. 49 Cod pr. civilă și cu faptul că acțiunea principală este admisibilă doar in parte.
Împotriva hotărârii respective, la data de 15 mai 2008, declarat recurs pârâtul Teatrul " " C criticând-o ca fiind nelegală și solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii formulate de reclamanți.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată s-a criticat hotărârea Tribunalului Dolj susținându-se că în mod greșit s-a admis cererea principală și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul acestora de către Sindicatul Liber al " " dispunându-se obligarea sa de a achita sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază pe perioada 08 februarie 2006 - 3 aprilie 2008.
Astfel, s-a susținut că nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, respectiv adresele și nota de relații emise de către Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse; că recurenta este o instituție bugetară ai cărei salariați au stabilite salariile prin lege, încălcându-se prevederile art. 12 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă care stipulează că instituțiile bugetare nu pot negocia prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
S-au invocat în același timp și prevederile art. 95 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură care menționează faptul că raporturile consiliului local cu instituția recurentă vor fi reglementate de către acesta și fiind vorba de o instituție publică finanță integral de la bugetul local și nu din venituri proprii, salariații acesteia nu pot beneficia decât de drepturile bănești acordate prin acte normative.
În susținerea recursului s-a depus la dosar, de către recurentă, adresa nr. 10500/08 aprilie 2008, emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, nota înregistrată sub nr. 10109/3 februarie 2006 la Direcția de Politici a aceluiași minister și nota nr. 197/03/8 februarie 2006, emisă de Direcția Legislația din același minister.
La data de 09 2008 intimații - reclamanți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, de către pârâtă, în raport de motivele invocate și de dispoz. art. 3041Cod pr.civilă se constată că este neîntemeiat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
salariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă,în acest sens fiind dispoz. art. 41 alin.5 din Constituție ce au fost concretizate în Codul muncii prin dispozițiile art. 157 alin.1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimații - reclamanți sunt salariații pârâtei - recurente conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar, contracte unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază, astfel încât analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât dispoz. art. 241 alin.1 lit. d Codul muncii stipulează că se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară, clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură cultură.
În același sens dispoz. art.11 alin.1 din Legea 130/1996 prevede producerea efectelor juridice ale clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile cu respectarea acestor obligații firești au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și alte drepturi superioare.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamanților li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevede acest spor.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispoz. art. 40 alin.2 lit.c și art. 236 alin.4 Codul muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.136/1996 - prevederi ce stipulează faptul că, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților; că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
S-a concluzionat astfel că reclamanții sunt îndreptățiți de a li se acorda sporul de fidelitate conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar că aceste drepturi să fie prevăzute și în lege pentru a fi aplicate, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi în plus.
Este adevărat că dispoz. art. 12 din legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale însă atâta vreme cât prin dispoz. art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr.197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice câtă vreme nu a fost anulată.
În ceea ce privește înscrisurile depus la dosar de către recurenta - pârâtă se constată că nu schimbă situația de fapt și de drept reținută de către prima instanță, câtă vreme au fost depuse și în cadrul Tribunalului Dolj, acesta analizându-le și avându-le în vedere la pronunțarea hotărârii.
Față de cele arătate și în raport de dispoz. art. 32 Cod pr.civilă recursul declarat de pârâtul Teatrul " " C se privește ca nefondat și se va respinge, menținându-se hotărârea Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Teatrul " " C împotriva deciziei civile nr.2389 din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul și intervenienții Sindicatul din Teatrul C, Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.09.2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red. Jud. C
Ex.2//30.09.2008
Jud. fond M
R
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
