Speta drept civil. Decizia 1545/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - alte cereri -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1545
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna Crucea, județul S, împotriva sentinței nr. 1052 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns consilier juridic, pentru pârâta intimată Compania Națională a - Sucursala S, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTE A,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1671/86/09.03.2009 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională A SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la completarea carnetului de muncă în sensul ca perioada 01.09.1991 - 31.01.2004 să fie menționată ca fiind loc de muncă încadrat în zona a II-a de radiații.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost angajată la societatea pârâtă până la data de 30.05.2005.
A mai arătat reclamanta că în anii 1990 beneficiat de sporul "R" conform nr.HG 407/1990 după care nu a mai beneficiat de acel spor și începând cu data de 01.02.2004 i se acordă din nou.
Reclamanta a mai arătat că ar fi trebuit să beneficieze de acel spor pe întreaga perioadă și datorită faptului că nu i s-a menționat în carnetul de muncă acest lucru nu își poate întocmi dosarul de pensie.
În drept, cererea nu a fost întemeiată dispoziții legale.
Legal citată, pârâta Compania Națională A SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată arătând în acest sens că reclamanta nu a beneficiat toată perioada cât a fost angajata sa de sporul "R"(pentru munca în locuri de muncă încadrate în zona de expunere la radiații) întrucât și-a desfășurat activitatea în mai multe locuri de muncă din cadrul unității și nu toate erau încadrate în locuri de muncă încadrate din zona de expunere la radiații.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiunea al reclamantei invocând în acest sens dispozițiile Decretului nr. 167/1958 și ale art. 283 alin. 2 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1052 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 283 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară; c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
În consecință, față de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, reclamanta ar fi trebuit să introducă acțiunea în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că în cauză nu este dată excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât a solicitat înscrierea în cartea de muncă a dreptului său la sporul R și faptul că a lucrat în zona de radiații II și nu recunoașterea lui, pentru a fi supus unui termen de prescripție.
În drept, cererea de recurs fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 și urm. art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Intimata Compania Națională a - Sucursala Saf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimata că în cauză a intervenit excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Prescripția extinctivă reprezintă stingerea, după caz, fie a acelei componente a dreptului la acțiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanță de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat, fie a însuși dreptului principal, datorită nesesizării organului de jurisdicție în termenul prevăzut de lege.
Reprezintă practic o sancționare îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului.
În materia dedusă judecății, termenele de sesizare a instanței sunt cele prevăzute în actele normative speciale având în vedere că, în prezent, tribunalul ca instanță judecătorească are plenitudinea de competență în soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă, aceste termene derogând de la dreptul comun în materie (în măsura în care nu sunt identice) și sunt cele stabilite prin Legea nr. 168/1999 și Codul muncii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 283 al. 2 Codul muncii în cazul cererilor în vederea soluționării unor conflicte de muncă, în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dispoziția legală este clară și lipsită de echivoc - "în toate situațiile" - fără distincția artificială pe care încearcă reclamanta să o facă în cererea de recurs.
Mai mult, trebuie avut în vedere și faptul că potrivit dispozițiilor art. 8 al. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, împotriva refuzului de a înscrie în carnetul de muncă unele date rezultând din acte, titularul se poate adresa cu plângere în termen de 30 de zile de la data comunicării la judecătorie, hotărârile pronunțate de judecătorii în soluționarea plângerilor fiind definitive.
Iată deci că un act normativ special dispune un termen de sesizare a instanței mai restrictiv decât termenul general de 3 ani.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna Crucea, județul S, împotriva sentinței nr. 1052 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Dact.
Ex. 2
21.12.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
