Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1529/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1529
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 957 din28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice B, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, precum și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Curții de APEL SUCEAVA și înregistrată sub nr- din 31.10.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând să fie obligați pârâții, în solidar, la plata diferențelor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, în sume actualizate în funcție de rata de creștere a inflației, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la încetarea raporturilor de muncă.
Motivând acțiunea, reclamantul a arătat că a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Suceava, dar nu i-a fost plătit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat abia la data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007.
În continuare reclamantul a făcut trimitere la sentința nr. 133 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, prin care au fost obligați pârâții să plătească personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Suceava sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1 august 2004 - 1 februarie 2007, prin care s-a reținut că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate în mod nelegal și abuziv prin nr.OG 137/2000 întrucât prin Legea nr. 125/2000 (art. 1, lit. Q pct. 1), Guvernul României a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 nu să abroge dispoziții din această lege organică, că sporul solicitat este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la CEDO de care reclamanții nu pot fi lipsiți iar potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai între angajator și angajat, ori între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamantă nu există raporturi de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2004 - 31.10.2005, în raport cu data introducerii acțiunii 31.10.2008, fără a preciza vreun punct de vedere referitor la fondul cauzei.
În motivarea excepției a arătat că dispozițiile art. 1 și 7 din Decretul nr. 167/1958 și prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 potrivit căruia cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constată în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Au fost evocate și dispozițiile prevăzute art. 166 alin. 1 din Codul muncii.
Că prin nr.HG 232/2005 s-a reglementat aprobarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pentru perioada 2005 - 2007 și a planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar.
A mai arătat pârâtul că într-adevăr, prin Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar, cap. VI, "Administrarea economico-financiară a instanțelor și parchetelor", pct. 3, astfel cum a fost aprobat prin nr.HG 232/2005, s-au stabilit mai multe obiective:
3.1. Plata sumelor datorate magistraților și personalului auxiliar de specialitate în baza titlurilor executorii existente până la data de 1 martie 2005.
3.2. Plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000 - 2004.
3.3. Eliminarea discriminării cauzate de acordarea sporului salarial de 40% pentru anumite categorii de magistrați.
A apreciat însă că nu sunt date prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, respectiv termenul de prescripție nu a fost întrerupt, întrucât nu a avut loc o recunoaștere neîndoielnică a drepturilor reclamantului cu referire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 147 din 03.03.2009, având în vedere Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. II, pct. 2 din nr.OUG 75/2008, Curtea de APEL SUCEAVAa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din 10.03.2009.
Prin sentința nr. 957/28.04.2009 Tribunalul Suceavaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, încât a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis în parte acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, astfel că a obligat pârâții Tribunalul Suceava și Ministerul Justiției că plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1.04.2004, la zi, actualizate în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut în primul rând că reclamantul nu se află într-un raport de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice, el fiind salariat la Tribunalul Suceava, încât respectivul pârât nu are legitimitate procesuală pasivă.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul a reținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a precizat că personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, că acest text de lege a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, dar că prin decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii s-a stabilit că sporul în discuție se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Drept urmare, a reținut că în condițiile în care art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a aflat într-o stare de abrogare, nu-i poate fi imputată reclamantului lipsa introducerii unei acțiuni în aplicarea lui, iar numai după pronunțarea deciziei în interesul legii acesta a avut posibilitatea reală de a se adresa instanței.
Pe de altă parte, a reținut că în cauză au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției, prin diferite acte emise de Ministerul Justiției, respectiv prin Ordinul nr. 903/C din 18.03.2003 al Ministrului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților, Ministerul Justiției efectuând diferite demersuri la Ministerul Finanțelor Publice pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante, iar prin Ordinul nr. 3/C din 11.01.2005 același pârât a dispus calcularea și centralizarea sumelor datorate magistraților din cadrul organelor autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii (anexele 1-18 la ordin).
Totodată, se constată că prin nr.HG 232/2005, publicată în Of. nr. 273/2005, act normativ cu putere de lege, producând efecte erga omnes, a fost aprobată Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2005 - 2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă pentru perioada specificată, iar prin Cap. VI pct. 3.2 din anexa 2 s-a stabilit măsura plății drepturilor salariale restante și diminuarea discriminărilor salariale pentru personalul din domeniul autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii cu scadența de plată în luna decembrie 2005, măsura preluată și în Angajamentul perfectat cu ocazia încheierii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, obligația de plată a drepturilor salariale restante și salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar de specialitate constituind o prioritate cuprinsă în planul de acțiune pentru anii 2005-2007.
Or, în atare condiții, trebuie socotit că este incidentă în cauză dispoziția art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 în ce privește întreruperea cursului prescripției extinctive.
Asupra fondului pretenției reclamantului, Tribunalul a avut în vedere decizia nr. XXI din 10.03.2008 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționată.
Împotriva acestei hotărâri Ministerul Justiției și Libertăților a declarat recurs, în care a invocat incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă față de respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, precum și a celui arătat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport de admiterea pe fond a acțiunii.
A susținut în acest sens aplicabilitatea art. 1, art. 3, art. 7 li art. 8 din Decretul nr. 167/1958, precum și a dispoziției art. 283 din Codul muncii, invocând practica judiciară a unor instanțe din țară.
A arătat, pe de altă parte, că prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996, încât de la 01.02.2007 nu mai există temei legal pentru acordarea către reclamant a sporului de 50%.
Recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților este fondat, încât va fi admis ca atare pe temeiul art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, dar numai sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă invocat din oficiu, conform considerentelor ce succed.
Astfel, după ce prin acțiune introductivă a solicitat acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% "începând cu data de 01.04.2004 și până la încetarea raporturilor de muncă" 8fila 1 dosar nr-), acesta a arătat într-o precizare de acțiune (fila 37 același dosar) că a fost angajat numai până la data de 31.03.2005. Așadar, pentru că prima instanță de fond a acordat sporul solicitat de reclamant și pentru o perioadă de după momentul încetării raporturilor de muncă, ea a acordat mai mult decât s-a cerut (plus - petita), motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, incident astfel, fiind de ordine publică.
În consecință, Curtea va dispune modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul că obligația stabilită în dispozitivul acesteia nu revine pârâților chemați în speță se vor limita la perioada 01.04.2004 - 22.03.2005, în loc de perioada 01.04.2004 până la zi.
În ce privește motivele de recurs propriu zise invocate de Ministerul Justiției și Libertăților, acestea trebuiesc analizate ca mărginindu-se la excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru că invocarea art. 30 din nr.OG 8/2007 rămâne lipsită de interes, câtă vreme pretenția reclamantului se limita la data de 31.03.2005, mult anterioară abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Sub acest aspect, nu se poate susține că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01.01.2000, în condițiile în care actul normativ care abroga drepturile magistraților avea vicii de procedură, vicii care nu puteau fi descoperite la o analiză normală a nr.OG 83/2000. Culpa adoptării nr.OG 83/2000 cu nerespectarea dispozițiilor legii de abilitare nu poate fi transferată justițiabilului. Culpa aparține organelor statului prin adoptarea unor acte normative fără a avea competența necesară, iar această culpă a statului nu trebuie să priveze cetățeanul de drepturile sale legale și legitime. Daccă legea nu ar fi creat o puternică aparență de nedrept, atunci am fi fost în fața culpei magistraților de lăsare a curgerii termenului de prescripție. Așadar, nu poate fi sancționat un cetățean cu neacordarea unor drepturi ale sale, pentru o culpă a statului.
În măsura în care ar fi fost previzibil că legea va fi interpretată în sensul recunoașterii dreptului la sporuri anulate în mod expres de nr.OG 83/2000, atunci s-ar fi putut aprecia că a început să curgă prescripția la data adoptării acestui act normativ, sancționând justițiabilul pentru lipsa lui de diligență în vederea apărării drepturilor și intereselor sale, însă norma legală nu a fost previzibilă, dovadă interpretările diferite date de instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.957din28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința civilă nr. 957 din 28.04.2099 în sensul că:
Obligă pârâții să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în medie de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 1.04.2004 - 31.03.2005 în loc de 1.04.2004 - la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 22.12.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Sas Laura
