Speta drept civil. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 176/
Ședința publică din 29 iunie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de:
- apelantul reclamant (fiul lui și al lui, născut la 27.03.1971), deținut în Penitenciarul Slobozia și,
- apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin C, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18,
împotriva sentinței civile nr. 1223 din 4.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect reparare erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant și intimat, lipsind apelantul pârât și intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Pentru a da posibilitatea apelantului reclamant să ia cunoștință de înscrisurile depuse de Spitalul Clinic Județean de Urgență C la 27.05.2009, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică răspunde apelantul reclamant și intimat, lipsind apelantul pârât și intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin
Apelantul reclamant învederează instanței că a studiat documentele depuse de Spitalul Clinic Județean de Urgență C și că nu are probe de solicitat.
Reprezentantul parchetului este de părere că din documentația depusă nu rezultă dacă avortul a fost spontan sau provocat. Astfel, solicită completarea probatoriului cu înscrisuri, respectiv adresă către Spitalul Clinic de Urgență C să comunice diagnosticul cert la momentul internării d-nei. De asemenea, apelantul să precizeze dacă pe rolul Judecătoriei Constanțaa existat o acțiune în constatarea nulității căsătoriei cu și o acțiune de despăgubiri formulată de aceasta față de Statul Român.
Apelantul reclamant solicită respingerea cererii de suplimentare a probatoriului cu privire la diagnosticul la momentul internării soției în spital. În referire la celălalt aspect, există o hotărâre de divorț pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă, însă nu știe anul pronunțării divorțului.
Deliberând, instanța respinge cererea reprezentantului parchetului de suplimentare a probatoriului.
Reținând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Având cuvântul, apelantul reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să se constate că soția sa a fost internată în spital a doua zi după ce a fost arestat și că la internare era mort. Solicită desființarea hotărârii pentru motive de nelegalitate și șocul suportat de d-sa.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului pentru că instanța de fond a acordat daune morale pentru arestarea intervenită în cursul urmăririi penale, iar la cuantificarea daunelor morale au fost avute în vedere circumstanțele de la momentul arestării. În apelul formulat, reclamantul a insistat asupra situației soției sale, însă aceasta a introdus acțiune de divorț și, în cauză, nu s-a dovedit împrejurarea că s-a pierdut acea sarcină și că pierderea sarcinii s-a datorat șocului suferit ca urmare a arestării reclamantului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra prezentului apel constată:
Prin sentința civilă nr. 1223/04.11.2008 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor B, cu obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 31.500 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 504 cod proc. penală, întrucât prin sentința penală nr.22/P/2008 a Curții de Apel Constanța reclamantul a fost achitat definitiv pentru infracțiunile reținute în sarcina sa și în baza cărora a fost privat de libertate prim mandatul de arestare preventivă nr. 17/14.02.2005.
Caracterul nelegal al restrângerii de libertate fost stabilit printr-o hotărâre definitivă de achitare astfel încât instanța a constatat că, în perioada 14.02.2005-20.04.2005, reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal, din moment ce prin sentința penală nr.932/2005 definitivă prin decizia civilă nr.22/P/l7.01.2008 a Curții de Apel Constanțas -a dispus achitarea lui pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 129 al.l din OUG194/2002, modificată prin Legea 357/2003 și Legea 482/2004, cu aplicarea art.47 lit. a Cod penal.
Potrivit art.504 Cod pr. penală, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).
Conform art.505 Cod pr.penală, la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
Reparația constă în plata unei sume de bani sau, ținându-se seama de condițiile celui îndreptățit la repararea pagubei și de natura daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligația ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă să fie încredințat unui institut de asistență socială și medicală. Sunt stabilite atât modalitățile de reparare a pagubei - plata unei sume de bani, constituirea unei rente viagere sau încredințarea unei instituții de asistență medicală și socială - care sunt prevăzutelimitativdin punct de vedere al măsurilor pe care le-ar putea lua instanța, șieventual cumulativ- adică instanța poate combina modalitățile de reparare, stabilind măsura cea mai potrivită situației concrete și tipului de prejudiciu suferit de petent.
Prevederile legale citate enumără și criteriile de stabilire a întinderii și tipului de reparație, instanța trebuind să țină seama de durata privării de libertate, de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate, de condițiile celui îndreptățit la repararea pagubei și de natura daunei produse.
Pentru aceste considerente, avându-se în vedere perioada relativ scurtă în care inculpatul a fost privat de libertate în mod nelegal (14.02.-20.04.2005), faptul că reclamantul nu a dovedit că arestarea a avut consecințele negative pretinse asupra familiei sale în urma acestei arestări abuzive (anume, suportarea de către soția sa a unui șoc în urma căruia a avut un avort spontan), că reclamantul nu a invocat și nici probat că arestarea sa s-a produs urmări negative la locul său de muncă, în mediul social din care a fost extras etc.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice și reclamantul ( ).
Apelantul reclamant a arătat, prin motivele căii de atac depuse la termenul din 29.04.2009, că hotărârea este neîntemeiată, întrucât instanța de fond nu a făcut o apreciere corectă a probelor și a situației de fapt create prin privarea nelegală de liberate, prin hărțuirea sa de către Parchet ca urmare a formulării căilor de atac. S-a susținut că tribunalul a refuzat să administreze probe privind decesul copilului său în Spitalul Clinic Județean de Urgență C și totodată a reținut greșit data arestării sale nelegale, ca fiind 14.02.2005, când în realitate a fost 13.02.2005 ( 14.02.2005 fiind doar data emiterii mandatului de arestare ).
Apelantul reclamant a arătat că își menține așadar pretenția de a fi despăgubit cu suma solicitată în fața tribunalului ( 1.000.000 euro ), la cursul de schimb valutar din data plății, deoarece de la data pronunțării hotărârii atacate și până la data formulării apelului s-a înregistrat o depreciere a parității cursului valutar.
Apelantul pârât STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice a criticat, la rândul său, sentința apelată prin faptul că textul art. 504 alin. 1 și 2 cod proc. penală și cel al art. 505 alin. 1 și 3 cod proc. penală nu au aplicabilitate în speță. S-a arătat că legiuitorul a avut în vedere că la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
S-a apreciat că în acest context pot fi reparate doar prejudiciile materiale suferite de persoana condamnată sau față de care s-au luat măsuri preventive pe nedrept, produse ca urmare a condamnării sau luării unei măsuri preventive.
Sub acest aspect, daunele morale solicitate de către reclamant - reprezentând valoarea pierderii suferite împreună cu familia sa, nu intră în categoria prejudiciului ce poate fi acoperit în virtutea disp. art. 504 și urm. Cod proc. civilă, întrucât nu au valoare economică, precis determinabilă în bani. Prejudiciile nepatrimoniale sunt, prin natura lor intrinsecă, prejudicii de natură neeconomică, ce nu permit evaluarea în bani, întrucât plata unei sume de bani nu poate suprima o durere fizică sau o suferință psihică. Apelantul pârât a considerat că din acest punct de vedere, daunele morale nu pot fi reparate prin acordarea unor despăgubiri bănești, iar în speță, simpla afirmație referitoare la existența unui prejudiciu moral nu îndreptățește satisfacția prin echivalent bănesc, în modalitatea statuată de către instanța de fond - în absența unui probatoriu a demonstra că suma pretinsă este echivalentul bănesc al suferinței psihice efective suportate de către victimă. S-a conchis în sensul că reclamantul, deși a susținut că în urma arestării sale, atât el cât și soția sa au suferit un șoc, aceasta din urmă pierzând sarcina prin avort spontan, nu a dovedit aceste aspecte, astfel că în mod greșit instanța de fond a obligat statul la plata de despăgubiri stabilite arbitrar în cuantum de 31.500 lei.
În cauză a fost dispusă completarea probatoriului în condițiile art. 295 alin. 2 cod proc. civilă, fiind solicitate Spitalului Clinic Județean de Urgență C foile de observație clinică, împreună cu documentația privitoare la internarea numitei - soția apelantului reclamant, în perioada de referință. S-a dispus, totodată, atașarea dosarelor privind soluționarea cauzei penale în cadrul căreia s-a dispus măsura preventivă.
Analizând probatoriul administrat în fond și apel, precum și susținerile părților în apel, vor fi reținute următoarele considerente:
Criticile de netemeinicie cuprinse în apelul apelantului reclamant s-au raportat în esență la două considerente, anume, cele privitoare la nevalorificarea în ansamblu a materialului probator impus de aspectele invocate ( cele referitoare la situația familială generată de luarea măsurii preventive ) și de greșita reținere a datei la care a operat măsura preventivă.
Primul aspect este, însă, nefondat, iar cel de-al doilea - irelevant sub aspectul soluției pronunțate în primă instanță, urmând a se constata că în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă apelul reclamantului este nefondat.
Astfel, materialul probator administrat în apel atestă faptul că numita, soția apelantului reclamant, a fost internată în unitatea sanitară la data de13.02.2005, ora 11,00, urmând tratament de specialitate în clinica de obstetrică-ginecologie și fiind externată la 15.02.2005 ( filele 49 - 56 ).
Or, înscrisurile care au stat la baza materialului de urmărire penală
( procesul-verbal nr.-/13.02.2005 al C ) și considerentele deciziei penale nr. 22P din 17.01.2008 a Curții de Apel Constanța -secția penală atestă faptul că apelantul reclamant a fost identificat în data de13.02.2005 orele 13,00în parcarea Spitalului Clinic Județean C, după internarea soției sale, fiind reținut în aceeași zi, pentru 24 de ore.
Este de principiu că prejudiciul moral, deși nu are prin natura sa o valoare economică, poate primi o,reparație bănească, fiind eronată și lipsită de orice suport legal și jurisprudențial susținerea apelantului pârât conform cu care o atare vătămare nu își poate găsi modalitatea de înlăturare a consecințelor negative suferite de victima faptei ilicite.
Nu se poate susține că vătămarea adusă valorilor personale nepatrimoniale ( prestigiu, demnitate, situație profesională etc. ) este inaptă în a constitui fundamentul unor pretenții de natură patrimonială, o asemenea viziune fiind în contrast cu jurisprudența internă și cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului și în totală neconcordanță cu art. 23 din Constituția României și art. 5 din CEDO, care afirmă recunoașterea dreptului la libertate ca fiind unul dintre principalele drepturi fundamentale garantate într-o societate democratică.
Sub acest aspect, reglementarea adusă prin art. 504 și art. 505 cod proc. penală nu distinge între prejudiciul material și cel moral, întrucât normele în discuție vizează sfera legalității măsurilor de restrângere a dreptului la libertate, cu toate implicațiile ei.
Nu este, însă, mai puțin adevărat că prejudiciul suferit ca urmare a unei atingeri aduse valorilor ocrotite în cadrul drepturilor nepatrimoniale nu poate fi supraevaluat și că, deși regula de evaluare a acestuia diferă de cea operantă în cazul prejudiciului material, el este totuși supus unor criterii de raportare obiectivă sub aspectul efectivei despăgubiri.
Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond a înlăturat valoarea excesivă a pretențiilor formulate în acțiune de către apelantul reclamant ( această critică fiind așadar găsită ca nefondată ), restrângându-se în final cuantumul valoric al sumei stabilite cu titlu de despăgubiri exclusiv la chestiunea vătămării aduse dreptului fundamental la libertate și raportându-se în acest context suma doar la perioada în care a operat măsura reținerii și arestării preventive.
Prin urmare, în speță s-a probat indubitabil faptul că prejudiciul moral indirect invocat de către apelantul reclamant, generat de șocul produs ca urmare a avortului suportat de soția sa, nu constituie - pe considerentele arătate - o consecință directă și nemijlocită a măsurii reținerii sale, întrucât internarea numitei a fost anterioară momentului identificării și luării măsurii reținerii.
În egală măsură, măsura reținerii apelantului de la 13.02.2005 se subsumează acelorași reguli de determinare concretă a prejudiciului efectiv suferit ( în speță, doar cel moral ).
Înlăturând, pe considerentele arătate, prima critică invocată în apelul apelantului pârât STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice
( referitoare la imposibilitatea evaluării prejudiciului moral ), se va reține însă că este întemeiată critica referitoare la modalitatea de evaluare, de către prima instanță, a acestui prejudiciu.
Se va avea în vedere astfel că, deși în finalul considerentelor sale, judecătorul fondului constată că reclamantul nu a probat că arestarea a avut consecințele negative pretinse asupra familiei sale, precum și că nu s-a invocat ori dovedit un alt tip de prejudiciu, statuează totuși că pentru perioada efectivă de privare de libertate reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 31.500 lei. Nu a fost adusă nici o argumentație de ordin jurisprudențial modalității concrete de determinare a acestei sume și nici nu s-a făcut trimitere la un criteriu obiectiv de determinare, fie și procentuală, a despăgubirii.
Or, în cauză, modalitatea privării de libertate s-a concretizat în luarea măsurii reținerii pe o durată de 24 de ore, urmată de emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 17/14.02.2005 emis de Tribunalul Constanța. Caracterul nelegal al măsurii privative de libertate decurge din soluția pronunțată prin sentința penală nr.932/2005 a Judecătoriei Constanța -secția penală, definitivă prin decizia civilă nr.22/P/l7.01.2008 a Curții de Apel Constanța, care a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 129 al.l din OUG194/2002, modificată prin Legea 357/2003 și Legea 482/2004, cu aplicarea art.47 lit. a Cod penal.
Faptul că perioada efectivă de reținere în baza măsurilor menționate a fost 13.02.2005 - 20.04.2005 ( de la această dată inculpatul aflându-se sub puterea altui mandat de arestare, astfel cum reiese din certificatul eliberat de -secția penală în dosarul nr- ) nu poate justifica stabilirea unui cuantum al prejudiciului la nivelul celui determinat de către instanța de fond.
În jurisprudența instanței supreme s-a admis că daunele morale cerute în cazul erorilor judiciare trebuie raportate la vătămarea adusă situației profesionale, familiale și sociale a reclamantului ( dec. 2220/9.03.2007 a - secția civilă și de proprietate intelectuală ) și că, în determinarea cuantumului acestora, au relevanță consecințele suferite pe plan fizic și psihic, existența unei situații de expunere la disprețul public, atingerea gravă adusă onoarei și demnității, prestigiului său profesional, personalității sale etc. ( dec. 4286/8.06.2004 a - secția civilă și de proprietate intelectuală ).
Aceste criterii, care permit în esență dozarea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului nepatrimonial, sunt într-o foarte mică măsură identificate în speță, fiind reduse de altfel de către reclamant - astfel cum a stabilit și instanța de fond - la șocul emoțional produs de situația medicală a soției.
Concluzionând, deși în speță a existat o vătămare adusă libertății persoanei prin efectul reținerii și arestării preventive, suma ce poate fi statuată în echitate în această situație, pentru considerentele arătate, este de 5.000 lei, iar nu cea stabilită de către prima instanță, neconcordantă cu probatoriul administrat și cu consecințele efective, concrete ce trebuie avute în vedere.
Astfel fiind, în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă, se va admite apelul formulat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate și a obligării pârâtului la plata, către reclamant, a sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Va fi respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin C, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18, în sensul că schimba în parte sentința apelată.
Obligă STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata sumei de 5000 lei, despăgubiri civile către apelantul reclamant (fiul lui și al lui, născut la 27.03.1971), deținut în Penitenciarul Slobozia.
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant (fiul lui și al lui, născut la 27.03.1971), deținut în Penitenciarul Slobozia.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2009.
Ptr.președinte, Ptr.judecător
- - - -
Aflată în,semnează Aflată în,semnează
Conf.art.261 al.2 Conf.art.261 al.2
Vicepreședinte instanță, Vicepreședinte instanță,
Ptr.grefier,
- -
Aflată în semnează
Conf.art.261 al.2
Prim grefier,
Jud.fond:
Red.dec.-jud.-/07.08.2009
Tehnored.dispoz.-gref.
7 ex./10.08.2009
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
Data ________________
CĂTRE,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Arhiva penală
Vă restituim dosarul penal nr. 489/2005 privind pe inculpatul (), dosar care a fost înaintat instanței noastre la 20.05.2009.
Dosarul 489/2005 conține 48 de file și are atașate următoarele dosare penale:
- 1251/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța - 93 file;
- 474/2005 al Tribunalului Constanța - 12 file;
- 292/2005 al Tribunalului Constanța - 13 file;
- 277/2005 al Judecătoriei Constanța - 13 file;
- 1580/2005 al Tribunalului Constanța - 237 file;
- - al Curții de Apel Constanța - 63 file.
Președinte de complet,
- - Grefier,
- -
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
