Speta drept civil. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 191/
Ședința publică din 11 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.1,.6, împotriva deciziei civile nr. 109, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 04 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și -, toți cu domiciliul în C,-, -D9,.A,.3,.16, domiciliat în C, strada - -, nr. 92A și G, domiciliat în C, strada -. -, nr.24, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurentul reclamant și intimatul pârât, lipsind ceilalți intimați pârâți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.
Recurentul reclamant depune la dosar chitanța - PJ din 09 mai 2008, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Recurentul reclamant, având cuvântul, critică hotărârea recurată pentru netemeinicie și nelegalitate.
Învederează că instanța, în temeiul art.129 Cod procedură civilă, avea datoria să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut.
Arată că prin decizia recurată, instanța a dat o motivare nelegală.
Invocă dispozițiile art. 371 Cod procedură civilă și arată că, acest text normativ lasă la latitudinea creditorului executarea unei hotărâri.
Solicită admiterea recursului, desființarea sentinței civile nr. 7254 din 11 iunie 2007 a Judecătoriei Constanța, cât și a deciziei civile nr. 109 din 04 martie 2008 a Tribunalului Constanța și să se pronunțe o nouă hotărâre temeinică și legală, prin care să se înlăture excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu și admisă de instanța de fond și să se restituie cauza la Judecătoria Constanța pentru judecarea cauzei în constatare pe fond.
Arată că, în principal, în acțiunea sa a solicitat instanței de judecată să constate că atât cât și membrii familiei, nu le-au făcut lor, comoștenitorilor și defuncților șși - sau urmașilor acestora o ofertă de plată serioasă și reală valabilă, cu respectarea dispozițiilor art. 1114-1121 cod civil și că, astfel, comoștenitorii, nu au încasat nici o sumă de bani reprezentând așa-zisele sulte, greșit calculate și necuvenite, prevăzute în sentința civilă nr. 830 din 07 februarie 1991 a Judecătoriei Constanța.
Mai arată că, așa cum a arătat la instanța de apel, instanța de apel a dat o interpretare restrictivă și lipsită de logică dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, teza 1, interpretând greșit acest text, și anume, în sensul ca legea să nu fie aplicată, această interpretare greșită și restrictivă fiind de natură să conducă la situația inadmisibilă ca acest text de lege să nu se aplice niciodată, ca urmare a unor interpretări eronate a dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă.
Consideră că instanțele au încălcat dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât au invocat motive străine de natura acestei pricini.
Instanțele de fond și apel au schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cererii reclamantului, de acțiune în constatare, încălcând dispozițiile art. 304 pct.8 și art. 129 Cod procedură civilă.
Instanțele au încălcat și art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și art. 21 din Constituție prin modul abuziv prin care s-a soluționat la fond și în apel acțiunea în constatare introdusă de reclamant.
Solicită instanței să aibă în vedere toate motivele sale, pe larg expuse în Recursul motivat, aflat la filele 4-7 dosar.
Intimatul pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului formulat de recurentul reclamant.
Învederează că cererea de recurs nu aduce nimic nou față de ceea ce s-a judecat în apel.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 12.03.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și G, ca prin hotărâre judecătorească să se constate că: nu a primit nici o sumă de bani de la - în prezent decedată, reprezentând sulta la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 830/07.02.1991 a Judecătoriei Constanța, de asemenea că reclamantul nu a primit nici o sumă de bani nici de la pârâți și că susținerea lor în sensul că ei și nu ar fi achitat sulta în numele pârâtei este, că nici persoanele din dispozitivul sentinței civile 830/1991 - și -, ambii decedați nu au achitat nici o sumă de bani cu titlu de sultă,că nici sau urmașii acesteia nu au achitat vreo sumă de bani cu titlu de sultă și că membrii familiei nu au făcut o ofertă reală și serioasă, valabilă, cu respectarea disp. art. 1114-1121 civ.
În motivare se arată că membrii familiei au susținut că s-au încasat sumele de bani prevăzute în dispozitivul sentinței civile nr. 830/07.02.1991, sentința respectivă fiind un abuz judiciar.
În drept reclamantul a invocat disp. art.111 pr. civ.
Prin precizările ulterioare, reclamantul arată că solicită să se constate că sultele prevăzute în dispozitivul sentinței civile nr. 830/07.02.1991 nu au fost încasate de comoștenitori și că nu solicită realizarea dreptului, respectiv achitarea acestor sume, pentru că au fost stabilite abuziv.
Prin sentința civilă nr. 7254/11.06.2007 Judecătoria Constanțaa admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu de instanță și a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului, motivând că reclamantul are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, respectiv obligarea la plata sultelor menționate în acțiune și nu poate uza de acțiunea în constatare în aceste condiții.
Apelul declarat de reclamantul împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 109 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul nu poate avea acces la o acțiune în constatare, cât timp nu a uzat de calea prevăzută expres pentru executarea sentinței civile prin care se stabilea dreptul său de a primi sultă.
Împotriva deciziei și a sentinței a declarat recurs reclamantul care, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 cpt. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, a susținut, în esență, că instanțele au admis greșit excepția inadmisibilității acțiunii, încălcând reclamantului dreptul de acces la justiție.
Se arată că decizia tribunalului este nulă pentru că nu este motivată corespunzător, nefiind arătate în cuprinsul ei motivele pentru care s-au respins cererile și dovezile invocate în cuprinsul apelului.
Invocă recurentul că în preambulul deciziei s-au făcut consemnări greșite cu privire la susținerile sale referitoare la încălcarea accesului la justiție, în condițiile în care, se susține, reclamantul nu a pretins vreun drept de creanță și nu a cerut executarea unui asemenea drept, inexistent din punctul său de vedere.
Instanța a interpretat restrictiv și lipsit de logică dispozițiile art. 111 teza I din Codul procedură civilă, interpretare care este de natură să conducă la inaplicabilitatea generală a acestui text și a reținut susținerile pârâtului în legătură cu plata sultelor comoștenitorilor, deși nu a fost respectată procedura de consemnare a sumelor de bani depuse de niște persoane care nu aveau vocație succesorală sau vreun alt drept, procedură prevăzută de art. 1114-1121 Cod civil, comoștenitorii nefiind citați la adresele la care aceștia domiciliau.
În plus, instanța nu a observat că și - nu au încasat sumele de bani cu titlu de sultă, pentru că aceștia vânduseră cotele lor succesorale recurentului și oricum, aceștia au decedat fără moștenitori înainte de terminarea litigiului.
Instanța a ignorat efectele unor hotărâri judecătorești depuse de reclamant, prin dispozitivul cărora s-a desființat partajul stabilit prin sentința civilă nr. 830/07.02.1991 și a stabilit că reclamantul are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, respectiv obținerea sultelor, deși reclamantul nu a invocat că are vreun drept de creanță, iar legea nu condiționează introducerea acțiunii în constatare de formularea, anterior, a unei cereri de executare silită.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile formulate de reclamant, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței să se constate că "sultele prevăzute în dispozitivul sentinței civile nr. 830/07.02.1991 a Judecătoriei Constanța - nu au fost încasate" de către comoștenitori.
Potrivit practicii și literaturii juridice, acțiunea în constatare, denumită și acțiunea în recunoașterea a dreptului sau în confirmare, este acea acțiune prin care reclamantul solicită instanței să constateexistența unui dreptal său sauinexistența unui drept al pârâtuluiîmpotriva sa.
Din interpretarea literală a prevederilor art. 111 Cod procedură civilă, rezultă că acest text de lege are în vedere numai cererile pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, această acțiune neputând fi folosită pentru constatarea existenței sau neexistenței unui fapt.
În speță, cererea în constatarea neîncasării de către reclamant a unor sume de bani reprezintă o cerere de constatare a neexistenței unui fapt, respectiv a faptei de a nu fi încasat sultele stabilite prin sentința civilă nr. 830/1991.
Plata unei datorii este atât un act juridic, respectiv stingerea datoriei pentru debitor, dar în același timp este și un fapt juridic dedus din faptul înmânării, respectiv al ridicării sumelor de bani ce constituie plata. Privită atât ca act juridic, cât și ca fapt juridic, plata nu este sinonimă cu un drept, astfel încât acțiunea în constatarea plății sau neplății unei sume de bani presupune constatarea unui fapt, inadmisibilă din perspectiva art. 111 Cod procedură civilă.
Din aceleași dispoziții ale art. 111 Cod procedură civilă, așa cum corect au reținut instanțele de fond și de apel, rezultă că acțiunea în constatare are un caracter subsidiar, adică această cale nu este deschisă atât timp cât partea poate cere realizarea dreptului. Legiuitorul a dat preferință realizării dreptului, pentru a înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la dreptul respectiv și numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului. În aprecierea caracterului subsidiar trebuie să se aibă în vedere că art. 111 se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv executarea silită și contestația la executare și nu numai la mijloacele de drept comun.
Reținând caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, în mod corect au stabilit instanțele că sumele de bani stabilite cu titlu de sultă prin sentința civilă nr. 830/1991 a Judecătoriei Constanța reprezentau un drept de creanță al comoștenitorilor în favoarea cărora s-a dispus plata lor, puteau fi cerute de către creditori, inclusiv pe calea executării silite.
Împrejurarea că reclamantul nu a acceptat niciodată această modalitate de partajare a imobilului din str. - și că nu și-a acceptat calitatea de creditor pentru suma datorată cu titlu de sultă de către debitoarea, nu înseamnă că această creanță nu există și că, pentru valorificarea dreptului său de creanță, reclamantul nu avea acțiunea în realizarea dreptului, respectiv executarea silită.
Condiția de a nu avea la îndemână acțiunea în realizare este una dedusă din situația juridică care caracterizează dreptul cerut a fi constatat și nu din voința exclusivă a reclamantului.
Cum, în speță, instanțele au reținut corect că reclamantul putea cere realizarea dreptului său de creanță, refuzul reclamantului de a cere valorificarea creanței sale, justificat, în opinia sa de calitatea sa de proprietar al întregului imobil, recunoscută prin hotărâri judecătorești ulterioare, nu justifică admiterea recursului, acțiunea reclamantului fiind, așa cum s-a arătat, inadmisibilă.
Instanța nu poate reține că, prin admiterea excepției inadmisibilității cererii în constatare formulată de reclamant, acestuia i s-a încălcat accesul la justiție reglementat de art. 21 din Constituția României ori că s-a făcut în cauză o denegare de dreptate.
Prin art. 21 din Constituție s-a consacrat dreptul de acces la justiție, dar exercitarea acestui drept trebuie să se facă în limitele determinate de lege. Ori, prin art. 111 Cod procedură civilă, se determină tocmai limitele folosirii acțiunii în constatarea unui drept, limite pe care instanțele le-au verificat în speță.
Prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în constatare, cu motivarea că partea poate cere realizarea dreptului, nu se restrânge accesul la justiție pentru că, într-un asemenea caz, dreptul reclamantului rezultat din sentința civilă nr. 830/1991 nu este atins în substanța sa însăși.
În același fel, verificând condițiile folosirii de către reclamant a acțiunii în constatare, instanța nu a săvârșit o denegare de dreptate, prin soluția de inadmisibilitate instanța stabilind, practic, că dreptul invocat prin acțiune nu poate fi ocrotit pe calea aleasă de reclamant, aceea a acțiunii în constatare.
Curtea nu poate reține nici critica privind nemotivarea deciziei, pentru că soluția tribunalului arată cu suficientă claritate motivul pentru care s-a apreciat că acțiunea reclamantului nu poate fi primită pe calea prevăzută de art. 111 Cod procedură civilă, tribunalul examinând efectiv problemele esențiale care i-au fost supuse dezbaterii prin motivele de apel.
În fine, nici motivul de recurs referitor la acceptarea de către instanță a afirmațiilor neadevărate ale pârâtului nu poate fi reținut, chestiunile referitoare la valabilitatea plății sultei fiind chestiuni de fond discutabile în chiar acțiunea în realizare pe care o are la îndemână reclamantul. Cum, prin admiterea excepției de fond a inadmisibilității acțiunii în constatare instanța a stabilit doar că reclamantul nu avea deschisă calea procesuală aleasă, probele referitoare la plata sultei (printre care se înscrie și interogatoriul pârâtului și dovezile de citare) nu au fost relevante în soluționarea cauzei.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că hotărârea recurată este legală, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.1,.6, împotriva deciziei civile nr. 109, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 04 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și -, toți cu domiciliul în C,-, -D9,.A,.3,.16, domiciliat în C, strada - -, nr. 92A și G, domiciliat în C, strada -. -, nr.24.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 11.06.2008.
Pentru președinte complet Pentru jud.
Jud. aflată în aflată în se semn.
Se semn.conf.art.261 al.2 cpc conf.art.261 al.2 cpc
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
JUDECATOR
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Tehnored.jud./
01.08.2008/2 ex.
Judecători:Monica Costea, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
