Speta drept civil. Decizia 2369/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2369
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, a, ia, G, C, a, G, a, -, -, ta, iu, a, G, G, G, G, C, -, -, a -, -, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în Tîrgu-J,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 802 din data de 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă SC "" SA B, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 10.12.2009, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții, a, ia, G, C, a, G, a, -, -, ta, iu, a, G, G, G, G, C, -, -, a -, -, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat " ", au chemat în judecată pe pârâta SC SA- Membru, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în temeiul art.187 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Energie Electrică, petrol și Gaze, coroborat cu disp.art.178 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din Industria, obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând c/val, unei cote de gaze naturale, respectiv 4000. de gaze naturale anual pentru perioada lucrată efectiv în cadrul unității angajatoare, în anii 2005, 2006 și 2007; solicită acordarea drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data de când trebuiau acordate și data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au motivat că, unii dintre ei, au fost salariații pârâtei până la data când au fost disponibilizați, iar alții sunt și în prezent salariații acesteia.
Prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de, valabil pe anii 2005-2007, la art.187 s-a stipulat în mod expres că salariații agenților economici nominalizați în Anexa I, pct.B, vor primi anual un ajutor material egal cu c/val. unei cote de gaze naturale, iar cuantumul și condițiile de acordare vor fi stabilite în contractele colective de muncă la nivele inferioare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de Energie Electrică, Petrol și Gaze, este un contract de superior celui aplicabil în cadrul SC SA, aplicând dispozițiile art.241 alin.1 lit.c "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contratul colectiv de muncă la acest nivel". Rezultă așadar că drepturile salariale privind c/val.cotei de gaze trebuie acordate și salariaților.
În Contractul colectiv de muncă la nivel de Grup de Unități din Industria, în art.178 se dispune "salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 vor primi anual un ajutor material egal cu c/val.a 2500-4000. de gaze naturale".
Referitor la cota de gaze a cărei c/val. urma să fie acordată salariaților, aceasta, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unități din 1997 fost stabilită la 4000. și nu s-a mai revenit ulterior asupra sa, nesuferind nici o modificare.
Deși în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, suplimentarea salarială ce trebuia acordată fiecărui salariat anual a fost menținută, ea nu a fost acordată. Reclamanții invocă disp.art.238 alin.1 din Codul Muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior. Această dispoziție este prevăzută și la art.8 din Legea 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Menționează că prin neîndeplinirea obligațiilor asumate prin și CCM, pârâta a încălcat disp.art.30 din Legea 130/1996, conform cărora executarea CCM este obligatorie pentru părți și a disp.art.161 din Codul Muncii, care obligă angajatorul să achite drepturile ce se cuvin salariaților la termenele stabilite.
S-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta SC SA membru Grup a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție ca fiind prescrisă, prematură și ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, acțiunea, iar pe fond să fie respinsă ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanții solicită obligarea lor la plata c/val. cotei de 4000. de gaze naturale pentru perioada 2005-2007 și pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune, dreptul invocat trebuie să respecte anumite cerințe respectiv să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, să fie exercitat cu bună-credință, să fie actual. Dacă dreptul invocat nu este actual lipsa acestei condiții va putea fi invocată pe calea excepției de prematuritate, acțiunea fiind respinsă ca prematur introdusă.
Potrivit disp.art.187 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, petrol și gaze nr.288/2006 se prevede "cuantumul și condițiile de acordare a ajutorului social constând în c/val. unei cote de gaze naturale vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare".
Această clauză nu stabilește o obligație determinată în sarcina pârâtei, ci doar creează premisele demarării uneor negocieri între patronat și sindicat, negocieri în urma cărora s-ar stabili cuantumul acestui ajutor social precum și condițiile de acordare (respectiv persoanele care ar urma să beneficieze de acest ajutor), negocierea acestor drepturi cu prilejul încheierii contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
Fiind o măsură socială (ajutor ce se acordă unor persoane cu o situație materială precară), de acestea nu vor beneficia toți salariații unității, ci doar aceia care îndeplinesc condițiile stabilite în urma negocierilor. Dreptul de a porni negocierile unor astfel de clauze, cu ocazia încheierii noilor contracte colective la nivel de unitate, aparține salariaților unității și putea fi exercitat prin intermediul organismelor reprezentative, respectiv sindicatul.
Pe de altă parte, dreptul de a solicita efectiv aceste ajutoare sociale ar urma să se nască în urma negocierilor purtate între organele reprezentative și doar în patrimoniul acelora dintre salariații care îndeplinesc condițiile stabilite.
Precizează că prin acțiunea introdusă se urmărește realizarea unui drept care nu s-a născut încă și că aceasta este formulată de către niște persoane despre care nu se știe încă dacă ar fi sau nu îndreptățite să beneficieze de acest ajutor.
Consideră că nu le este imputabil faptul că sindicatul nu a demarat negocierile întrucât, fiind vorba despre drepturi aparținând salariaților, era interesul și îndatorirea acestora de a porni procedurile de negociere. Ca atare, solicită să fie admisă excepția prematurității introducerii acțiunii.
În ce privește excepția prescripției acțiunii, pârâta arată că sumele pretinse de reclamanți nu reprezintă drepturi salariale și nici venituri asimilate acestora.
Drepturile solicitate de reclamanți nefăcând parte din drepturile salariale, acestora nu li se aplică disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii privind termenul de prescripție de 3 ani, ci disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, respectiv termenul de 6 luni, fiind vorba de neexecutarea unor clauze prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, pârâta a arătat că, în plan procesual, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cea a titularului dreptului pretins în cadrul raportului juridic dedus judecății.
În speță, disp.art.187 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului și nu dă naștere, prin el însuși, la un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani, acest drept ar urma să ia naștere în urma unei negocieri speciale cu sindicatul. Începând cu anul 1997, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a ajutorului social, constând în plata c/val. unei cote determinate de gaze naturale, ceea ce denotă faptul că aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin urmare, inexistența unei negocieri cu privire la acordarea acestui ajutor și implicit, inexistența unei clauze în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate () prin care să se stabilească plata în mod distinct a acestui ajutor denotă în mod indubitabil inexistența dreptului material solicitat.
Solicită să se constate faptul că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial invocat și, prin urmare, să se respingă acțiunea ca fiind introdusă față de persoană juridică fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată, considerând că obiectul acțiunii formulate este nedeterminat și nedeterminabil, având în vedere că nu au avut loc negocieri și, deci, nu există criterii precise de cuantificare a acestuia.
Pârâta a apreciat că cererea de chemare în judecată este formulată cu rea-credință și reprezintă un abuz de drept atâta timp cât reclamanții, înainte de a introduce acțiunea, nu au efectuat nici un fel de demers cu privire la negocierea acestor drepturi, astfel că cererea este nejustificată și reprezintă un abuz de drept.
Pârâta nu are nici un fel de culpă față de faptul că organismul reprezentativ al salariaților nu a făcut demersuri în vederea negocierii acestor drepturi și, prin urmare, nu există un temei juridic în baza căruia să fie antrenată răspunderea lor civilă.
Mai se învederează că ajutorul social solicitat a fost deja acordat reclamanților prin compensarea salariilor cu c/val. acestuia la nivelul anilor 1997.
Prin disp.art.187 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze nr.288/2006 se prevede faptul că salariații vor beneficia de ajutorul social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale, doar în măsura în care acest drept nu fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Prin art.176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate () se prevede că la nivel, ajutorul social constând în plata c/val. cotei de gaze naturale a fost compensat prin Contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Prin urmare s-a acordat acest ajutor social tuturor salariaților prin includerea sa în salariul de bază al acestora și a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Faptul că majorarea salarială s-a făcut avându-se în vedere c/val. cotei de gaze naturale la nivelul anilor 1997 și că, de atunci, această c/val.a rămas neschimbată, nu reprezintă un fapt ilicit, ci rezultatul negocierii anuale a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Prin urmare, a fost voința părților ca valoarea acestui ajutor social să rămână stabilită la nivelul fixat în anul 1997. Eventualele nemulțumiri ale salariaților cu privire la cuantumul acestui ajutor urmează a fi soluționate în cadrul negocierilor colective dintre părți și nu pe calea unei acțiuni în justiție.
Se mai arată că reclamanții, priviți în mod individual, au calitatea procesuală activă, doar în ceea ce privește acordarea acestui drept, în cuantumul stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, și nu cu privire la stabilirea cuantumului ajutorului. Calitatea procesuală activă în cadrul unei acțiuni prin care se solicită majorarea cuantumului ajutorului social solicitat aparține organismului reprezentativ al salariaților (sindicatul) și nu acestora, chiar dacă printr-o astfel de acțiune se urmărește realizarea unor drepturi aparținând salariaților.
Prin sentința civilă nr.53 din 16.01.2009, Tribunalul Buzăua admis excepția prescripției acțiunii invocată de SC, a respins excepțiile prematurității acțiunii și lipsei calității procesuale active invocată de aceeași pârâtă, iar pe fond a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Prin decizia civilă nr.978 din 8.05.2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul formulat de reclamanți și a dispus casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău pentru a se pronunța pe fondul cauzei, întrucât dreptul solicitat nu este prescris. În prezentul dosar format după casare, pârâta a depus la dosar sentința civilă nr.55 din 21.01.2009, a Tribunalului Tulcea.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr. 802 din 7 octombrie 2009 Tribunalul Buzăua respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În cadrul dezbaterilor pe fond a cauzei, pârâta prin apărător a relatat că renunță la excepțiile invocate prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin cererea introductivă reclamanții au solicitat în temeiul art. 187 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, coroborat cu art. 178 al.1 din CCM la nivel de grup de unități în industria petrolieră, obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4000 mc, pentru perioada lucrată efectiv în cadrul unității angajatoare pe anii 2005-2007, cu actualizarea în funcție de indicele de inflație și cheltuieli de judecată.
Față de cererea dedusă judecății, instanța a reținut că potrivit art.176 al.1 din CCM pe anul 1997, salariații vor primi anual un adaos egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale,respectiv 4000. ce se acordă fiecărui salariat, ajutor material care începând cu 01.06.1997 va fi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la acest contract.
În CCM încheiat la nivel de ramură pe anul 2008, în art.176 al.1 apare mențiunea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 2007.
Același text prevede că începând cu anul 1997, art. 176 rămas fără obiect, având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că solicitările reclamanților sunt neîntemeiate, întrucât acest drept a fost inclus, ca urmare a negocierii reprezentanților salariaților cu patronatul, în salariul de bază.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Recurenții au arătat că au fost salariații pârâtei până la data la care au fost disponibilizați, iar unii dintre ei mai sunt salariați și în prezent așa cum rezultă din copiile cărților lor de muncă.
Au mai învederat că, în baza art. 178 din, salariații primesc un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc gaze naturale și că aceste sporuri nu au fost incluse în salariu deoarece nu se regăsesc consemnate în carnetele de muncă. Mai mult decât atât, recurenții au arătat că, dacă s-ar deduce din salariul pe care îl primesc sumele pe care pârâta susține că le-a introdus în salariu, atunci ar rămâne o sumă de bani care ar fi mai mică decât salariul minim pe economie.
Recurenții consideră că, în baza L 130/1996, inițiativa negocierilor revine angajatorului și că pârâta nu se poate prevala de propria culpă invocând faptul că nu s-au derulat negocieri.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, recurenții arată că această susținere a pârâtei nu poate fi primită deoarece chiar aceasta a menționat că a introdus aceste drepturi în salariile reclamanților și, ca atare, nu se poate prevala de lipsa calității de creditori a acestora pe considerent că dreptul dedus judecății nu există.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea consideră că motivele de recurs formulate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat în temeiul art. 187 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, coroborat cu art. 178 al.1 din CCM la nivel de grup de unități în industria petrolieră, obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4000 mc, pentru perioada lucrată efectiv în cadrul unității angajatoare pe anii 2005-2007, cu actualizarea în funcție de indicele de inflație și cheltuieli de judecată.
Potrivit art.176 al.1 din CCM pe anul 1997, salariații vor primi anual un adaos egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale,respectiv 4000. ce se acordă fiecărui salariat, ajutor material care începând cu 01.06.1997 va fi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la acest contract.
În CCM încheiat la nivel de ramură pe anul 2008, în art.176 al.1 apare mențiunea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 2007.
Același text prevede că începând cu anul 1997, art. 176 rămas fără obiect, având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Ca atare, susținerile recurenților față de obligația negocierilor care incumbă pârâtei în baza L 130/1996 nu sunt relevante pentru De asemenea, faptul că aceste sporuri nu au fost consemnate în carnetele de muncă ale recurenților nu formează obiectul prezentei judecăți.
În consecință, Curtea constată sentința recurată ca fiind temeinică și legală și, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă va respinge ca nefundat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, a, ia, G, C, a, G, a, -, -, ta, iu, a, G, G, G, G, C, -, -, a -, -, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în Tîrgu-J,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 802 din data de 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ
4 ex./16.12.2009
f- Tribunalul Buzău
Emis 2 comunicări/18.12.2009
Grefier,
1. la. Av.
2. SC SA-Membru Grup
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
