Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2367/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2367
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat nr.512, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1250 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC - & G SRL P, cu sediul în P,-, județul P prin administrator, domiciliat în P,-, Bl.6.. A,.2,.11, județul P și Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții -&G SRL și Inspectoratul Teritorial d Muncă P, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună obligarea primei pârâte la achitarea drepturilor salariale de care a fost lipsit aferent lunii octombrie 2008 și până la data promovării acțiunii și obligarea pârâtei de a emite decizia de încetare a contractului de muncă cu aceasta; obligarea celei de a doua pârâte să facă cuvenitele mențiuni în carnetul său de muncă privitoare la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta -&G SRL.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta -&G SRL contract de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 16.10.2008, contractul fiind înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Cu toate acestea, a arătat reclamantul că pârâta nu i-a asigurat desfășurarea activității și nu i-a achitat drepturile salariale.
Deși a încercat să își găsească un alt loc de muncă, reclamantul a arătat că nu a putut, datorită lipsei mențiunilor privind încetarea contractului de muncă, iar pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă P nu putea elibera cartea sa de muncă în lipsa mențiunilor.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei -&G SRL, care, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a răspuns la interogatoriu.
A formulat întâmpinare pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, care a arătat instanței că nu are nici o culpă procesuală, singura în măsură să emită decizia de încetare a contractului individual de muncă fiind societatea angajatoare.
Prin sentința civilă nr.1250 din data de 9 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții -&G SRL și Inspectoratul Teritorial d Muncă P, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
La data de 16.10.2008 s-a încheiat între reclamant și pârâta -&G SRL contractul de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă P sub nr. -/17.10.2008.
Așa cum a arătat reclamantul, pârâta nu i-a asigurat acestuia desfășurarea muncii, prin urmare reclamantul nu a prestat activitatea de conducător auto, potrivit contractului de muncă.
Potrivit art. 154 alin. 1 Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă.
De aceea, prima instanță a apreciat că atâta timp cât salariatul nu a desfășurat nici o activitate în baza contractului individual de muncă, pretenția sa privind obligarea angajatorului la plata salariului este neîntemeiată.
În legătură cu obligarea societății angajatoare de a emite decizie privind încetarea relațiilor de muncă, în cauză nu s-a făcut în nici un fel dovada privind modalitatea de încetare a contractului de muncă, reclamantul neprecizând dacă a depus demisia sau dacă încetarea contractului s-a făcut în altă manieră.
În privința celui de al doilea capăt de cerere, atâta timp cât nu s-a făcut dovada încetării contractului de muncă, pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă P nu poate fi obligată la efectuarea acestei mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Față de această împrejurare, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant, în privința ambelor capete de cerere, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sens în care a invocat dispozițiile art.304 punctul 9 Cod procedura civilă.
A arătat recurentul că angajatorul nu i-a asigurat condiții pentru desfășurarea în condiții normale a atribuțiilor de serviciu, nerespectând astfel obligațiile asumate, astfel încât prima instanță trebuia să dispună obligarea acestuia la plata drepturilor salariale neachitate pentru perioada 16.10.2008 - 01.02.2009, mai ales că angajatorul nu a formulat niciun fel de apărare.
A mai precizat recurentul că din actele dosarului rezultă că a notificat pârâta asupra demisiei sale ca act unilateral de voință, începând cu data de 01.02.2009, aceasta având ca efect încetarea contractului său de muncă începând cu acea dată.
Pentru aceste considerente recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei să emită decizia de încetare a contractului de muncă de la data demisiei, să îi achite drepturile salariale neachitate pentru perioada 16.10.2008 - 01.02.2009, precum și obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă P să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă și la eliberarea acestuia.
Curtea examinând sentința recurată, în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, însă, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că recurentul, într-adevăr, nu a desfășurat nicio activitate în cadrul unității angajatoare astfel că, întrucât salariul reprezintă contraprestația muncii, în mod corect prima instanță a apreciat că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
În ceea ce privește celelalte solicitări prima instanță a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada modalității de încetare a contractului de muncă.
Curtea reține însă, că în recurs s-a depus copia notificării adresată de către recurent angajatorului la adresa sediului la care figurează înregistrată unitatea intimată la registrul Comerțului, unitatea apărând cu mențiunea în " funcțiune".
În conformitate cu dispozițiile art.19 Codul Muncii, demisia reprezintă actul unilateral de voință al salariatului care, prin notificare scrisă comunică angajatorului încetarea contractului de muncă.
Din actele dosarului rezultă că recurentul a comunicat angajatorului hotărârea sa de a demisiona, datată 27.05.2009, la adresa indicată chiar și de Oficiul Registrului Comerțului, însă, faptul că notificarea nu a ajuns în mod efectiv la angajator, nu poate constitui o culpă a recurentului, fiind culpa angajatorului, întrucât nu a operat modificări referitoare la noua adresă ( fila 25 dosar fond - mențiune Oficiul Registrului Comerțului din 23.04.2009; fila 14 dosar recurs - mențiune din 15.10.2009).
Având în vedere aceste considerente, Curtea consideră încetate raporturile de muncă dintre recurentul reclamant și intimatul pârât SC - & G SRL P prin demisie, începând cu data de 27.05.2009, sens în care, dată fiind situația angajatorului care nu a mai putut fi găsit, deși la Oficiul Registrului Comerțului nu figurează modificări în activitatea firmei, va obliga intimata pârâtă Inspectoratul Teritorial d e Muncă P să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al recurentului.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că se va constata că au încetat raporturile de muncă între părți începând cu data de 27.05.2009 și va obliga Inspectoratul Teritorial d e Muncă P să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă, urmând a se menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat nr.512, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1250 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC - & G SRL P, cu sediul în P,-, județul P, prin administrator, domiciliat în P,-, Bl.6.. A,.2,.11, județul P și Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, cu sediul în P,-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că se constată încetate raporturile de muncă dintre părți începând cu 27.05.2009.
Obligă Inspectoratul Teritorial d e Muncă să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier
red.
tehnored.
6 ex./18.12.2009
f- Tribunalul Prahova
; -
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Emis 4 comunicări/20.01.2010
Grefier,
1. ,
2. SC - & G SRL
3., administrator
4. Inspectoratul Teritorial d e Muncă P,
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
