Speta drept civil. Decizia 479/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 479
Ședința publică de la 22 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de - și împotriva sentinței civile nr. 364 din 3 04 2008 Tribunalului, intimată fiind " ", având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apărătoarea recurenților a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen deoarece pentru acest termen se află în concediu de odihnă.
Instanța respinge cererea de acordare a unui nou termen formulată de apărătoarea recurenților și depusă la dosar prin registratura instanței, cererea nu este dovedită iar părțile au avut un termen acordat pentru a-și pregăti apărarea.
Avînd în vedere că recurenții prin cererea de recurs au solicitat judecata cauzei în lipsă, se constată cauza în stare de judecată și se rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Filica și - la plata sumei de 8280,95 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs societății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că cei doi pârâți au fost angajații săi pe posturile de gestionari la punctul de lucru Magazin, iar în urma inventarului din 17.01.2006 s-a constatat o lipsă în gestiunea lor în valoare de 7000,20 lei. A formulat plângere penală împotriva pârâților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și neglijență în serviciu, expertiza contabilă efectuată demonstrând că inventarul a fost corect efectuat, însă prejudiciul creat de pârâți este în cuantum de 8280,95 lei.
Prin sentința civilă nr. 2364 din 27 septembrie 2007, Judecătoria Bârlada declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui
Prin întâmpinarea formulată, pârâții Filica și - au solicitat respingerea acțiunii, arătând că prejudiciul care li se impută nu este real.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri și au solicitat proba cu interogatoriul, pârâții solicitând și efectuarea expertizei judiciare contabile.
Prin sentința civilă nr. 364 din 3 aprilie 2008, Tribunalul Vasluia admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților - și Filica.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 3895 lei cu titlu de prejudiciu cauzat societății, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2782 lei, cu același titlu.
Ambii pârâți au fost obligați să plătească reclamantei suma de 350 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâții au fost angajați ca gestionari la magazinul reclamantei din comuna județul V, în baza contractelor individuale de muncă înregistrate la ITM Bârlad cu nr. 39592/2005 și 34679/2005. Aceștia au refuzat să achite de bunăvoie lipsa în gestiune constatată la inventarul efectuat la data de 10.01.2006.
Din suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză reiese că valoarea prejudiciului creat de cei doi pârâți este în cuantum de 6677 lei, Filica având de recuperat un rest în sumă de 2782 lei, iar - având de recuperat un rest în sumă de 3895 lei.
Prin concluziile depuse la dosar, reclamanta a precizat că își restrânge pretențiile la valoarea stabilită în suplimentul la expertiza contabilă efectuată.
În cauză, există elementele răspunderii civile contractuale, existând un prejudiciu real, cert, actual și material, imputabil celor doi pârâți, răspunderea lor fiind una solidară. Cei doi gestionari se fac vinovați de lipsa unor mărfuri în gestiune, cât și de faptul că au înstrăinat marfa pe datorie unor persoane din localitate, care nu au mai venit ulterior să achite produsele achiziționate.
Nu s-a reținut argumentul pârâtului -, care a precizat că nu îndeplinea condițiile pentru a fi angajat ca gestionar, acest aspect putând fi invocat la data încheierii contractului individual de muncă, nici într-un caz după desfacerea acestuia, după ce a prestat o muncă și a fost remunerat.
Una dintre condițiile esențiale pentru antrenarea răspunderii civile contractuale, conform art. 270 Codul muncii, este calitatea de salariat al angajatorului păgubit, calitate pe care pârâtul - o avea la data producerii prejudiciului.
Au fost reținute și dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții - și Filica.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurenții susțin, în primul rând, că există o neconcordanță între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, în sensul că, în considerentele hotărârii instanța reține că răspunderea este solidară, iar în dispozitiv obligă în mod individual.
În al doilea rând, recurentul - a fost încadrat cu încălcarea condițiilor de studii impuse de art. 3 din Legea nr. 22/1969, fiind absolvent doar a patru clase primare. Menționând dispozițiile art. 28 din Legea nr. 22/1969, recurentul consideră că salariații cu funcție de conducere, cât și cei de execuție care au încadrat și menținut în funcția de gestionar o persoană necorespunzătoare sub aspectul condițiilor de studii, poartă o răspundere materială exclusivă pentru prejudiciul astfel creat.
Mai susțin recurenții că instanța de judecată, investită cu o acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, a încălcat principiul disponibilității părților. Instanța de judecată a acordat ceea ce nu s-a cerut deoarece intimata reclamantă a solicitat obligarea în solidar a pârâților, soți, însă prin dispozitiv s-a dispus obligarea individuală. Precizările intimatei din concluziile scrise nu au relevanță din punct de vedere juridic, de vreme ce nu există nici o cerere scrisă modificatoare.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Hotărârea primei instanțe este casabilă dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii conduce la o anumită soluție, cum ar fi admiterea acțiunii formulate, iar în dispozitiv este trecută soluția contrară, de respingere a acțiunii.
În prezenta cauză, reținerea de către prima instanță în considerentele hotărârii recurate, în mod eronat, a răspunderii solidare a recurenților, în condițiile în care, în dispozitiv, fiecare recurent este obligat individual la plată, nu reprezintă o motivare contradictorie a hotărârii, în accepțiunea arătată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă.
În ceea ce privește încadrarea recurentului - pe postul de gestionar, se reține că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 22/1969, invocat de recurent, poate fi gestionar persoana care a absolvit școala generală.
Susține recurentul că încadrarea sa pe postul de gestionar s-a făcut cu încălcarea condițiilor de studii, deoarece nu a absolvit decât 4 clase primare, depunând în acest sens, la prima instanță, adeverința nr. 1927/27.11.2007 eliberată de Școala nr. 43 " ". Din acest înscris, rezultă că recurentul -, născut la data de 7.11.1980, a absolvit clasa a IV- a în anul școlar 1990-1991.
O eventuală nerespectare a condiției de studii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 22/1969, nu înlătură răspunderea salariatului gestionar pentru paguba materială produsă angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.
Potrivit 25 din Legea nr. 22/1969, gestionarul răspunde integral față de agentul economic pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa. Este adevărat că art. 28 alin. 1 din același act normativ prevede că angajatul cu funcție de conducere, precum și orice alt angajat vinovat de angajarea, trecerea sau menținerea unei persoane în funcția de gestionar fără respectarea condițiilor de studii răspund integral pentru pagubele cauzate de gestionar, în solidar cu acesta. Împrejurarea că intimata nu a înțeles să atragă și răspunderea solidară a angajatului său, vinovat de angajarea recurentului în funcția de gestionar fără ca acesta să prezinte un act de studii, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, nu reprezintă o cauză de exonerare de răspundere a salariatului gestionar, în condițiile art. 270 alin. 2 Codul muncii.
Cu privire la încălcarea principiului disponibilității părților în procesul civil, se constată că reținerea, de către prima instanță, a unui alt temei juridic decât cel invocat de intimata reclamantă prin cererea introductivă, nu reprezintă o încălcare a acestui principiu. Instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea juridică pe care intimata a dat-o cererii sale, această schimbare fiind pusă în discuția părților implicit, prin invocarea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Bârlad, investită de intimată cu soluționarea cauzei. Prin concluziile scrise și orale, intimata a precizat temeiul juridic al acțiunii sale.
De asemenea, prima instanță nu a dat ceea ce nu s-a cerut atunci când a obligat pe fiecare recurent la plată, deși intimata solicitase obligarea lor în solidar. Prima instanță a aplicat dispozițiile art. 271 Codul muncii, care reglementează cuantumul răspunderii fiecăruia, în cazul în care paguba a fost produsă de mai mulți salariați. Restrângerea pretențiilor intimatei, prin concluziile orale și scrise, la sumele stabilite prin expertiza contabilă judiciară, nu reprezintă o modificare a cererii, ci o micșorare a câtimii obiectului cererii, în sensul art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civilă.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții - și Filica împotriva sentinței civile nr. 364 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.09.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Carmen Bancu
