Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIALITIGII DE MUNCĂ

ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

Decizia civilă nr.492

Sedința publică din 13 martie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Biberea

JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru

JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat

Grefier:- -

S- luat în examinare recursul declarat de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin A împotriva sentinței civile nr.389din 15.-, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, intimații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pelângă Tribunalul Arad și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, consilier juridic, lipsă fiind restul părților.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara depune la dosar delegație de reprezentare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond asupra recursului.

Reprezentanta Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii reclamanților.

CURTEA

Asupra recursului civil de față.

Prin sentința civilă nr. 389/15.04.2008, Tribunalul Arada admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 04.12.2004-28.02.2005 invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și cererea de chemare în garanție.

De asemenea, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, --procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova și și -grefiere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, a obligat pârâții la calcularea și plata de despăgubiri reprezentând 25% din valoarea salariului de bază, pe perioada 28.02.2005-31.12.2007 și în continuare până la încetarea stării de discriminare, respectiv pentru perioada 01.03.2007-31.12.2007 și până la încetarea stării de discriminare pentru reclamantul -;

Totodată, prima instanță a obligat pârâții la calcularea și plata actualizată a sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire, la efectuarea mențiunilor necesare în carnetele de muncă ale reclamanților iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.

Tribunalul a respins excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație B și Ministerul finanțelor publice prin Direcția generală a finanțelor publice A cu motivația că despăgubirile care se solicită de către reclamanți sunt drepturi salariale reglementate de dispozițiile art.248 al 3 codul muncii, iar competența de soluționare revine tribunalului potrivit cu dispozițiile art.2 al.1 lit.c cod procedură civilă.

Excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de Ministerul Finanțelor Publice Baf ost respinsă, reținându-se că acest minister are obligația și atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002 de a pregăti proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, iar prin acest minister Guvernul elaborează proiectele legilor bugetare și ale bugetelor.

S-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu are obligația de a plăti drepturile salariale ale personalului angajat în cadrul acestor instituții publice, neexistând raporturi de muncă sau de serviciu, astfel că tribunalul a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație B și a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Finanțelor Publice.

Având în vedere dispozițiile art.3 din decretul nr.167/1958, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 04.12.2004-27.01.2005.

De asemenea, prima instanță a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, întrucât, neexistând raporturi juridice între cele două părți, nu poate fi obligat la plata acestor drepturi salariale reprezentând sporul de 25% de permanență.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții, procurori și grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, au un program de permanență, care, conform Regulamentului de ordine interioară, este obligatoriu, astfel că potrivit art.6 din ordonanța Guvernului nr.8/2007 al.4 acest personal poate beneficia de un spor de 25% din salariul de bază.

Instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr.188/1995 art.32 al.2 și art.120 raportat la art.111, 112 Codul muncii, care prevăd plata orelor lucrate din dispoziția conducătorilor instituțiilor peste durata normală a timpului de lucru.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitându-se modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii față de acest minister.

În motivarea cererii de recurs s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice, arătându-se că nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, în condițiile în care rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între acest minister și reclamanți nu există niciun raport de muncă și, prin urmare nicio obligație de natură salarială, invocându-se dispozițiile art. 17, art. 21 alin. 1 și art. 22 din Legea nr. 500/2002.

De asemenea, s-a mai susținut că bugetul național este elaborat de Guvernul României, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 138 din Constituția României, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și Legea nr. 388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008.

Recurentul a invocat și Deciziile nr. 1789/08.03.2005 și nr. 1820/08.03.2005, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a evidenția precedentul judiciar.

În fine, s-a arătat că obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea anumitor fonduri care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală presupune încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 500/2002.

În drept, s-au invocat art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 137 și art. 158 Cod procedură civilă, art. 42 din OUG nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și art. 138 din Constituția României.

Recursul nu este fondat.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor se apreciază că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât pârâtul are calitatea de ordonator principal de credite, însă obligația ce îi incumbă nu este de a plăti drepturile salariale cuvenite angajaților Ministerului Public, nefiind vorba despre un raport juridic direct de dreptul muncii dintre reclamanții-angajați ai Ministerului Public și angajator, ci despre obligația Ministerului Economiei și Finanțelor, conferită potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2008, respectiv Legea nr. 388/2007, aceea de a constitui volumul veniturilor și al cheltuielilor pe destinații și pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat.

Astfel, obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor în raport de obiectul cererii nu se referă la reglementările din art. 25 din nr.OUG 37/2008, strict cu privire la plata drepturilor salariale pentru angajații Ministerului Public. Totodată, acest minister, potrivit Legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005, coordonează activitățile privind sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete și aprobă prin bugete sume pentru instituțiile publice, care în temeiul ordonanței Guvernului nr. 22/2007 vor executa obligațiile de plată potrivit cu titlurile executoriu.

Astfel, se constată că acest minister are calitate procesuală pasivă în cauză, prin însăși rolul său de a răspunde de elaborarea proiectului local de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.

Calitatea procesuală pasivă a acestui minister nu rezidă din calitatea de ordonator principal de credite, ci din calitatea de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice.

Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Publics -ar afla în imposibilitatea respectării hotărârilor judecătorești, căci potrivit Legii nr. 500/2002 între cele două ministere s-a născut un raport juridic bugetar, în care unul dintre subiecte este Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor iar celălalt subiect fiind tot o instituție publică este finanțată din bugetul statului potrivit Legii de organizare judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin A împotriva sentinței civile nr.389din 15.-, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2009

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

- -

Red. -/06.07. 2009

Tehnored.: / 2 ex./06.07. 2009

Prim inst.: -, și - Tribunalul Arad

Președinte:Maria Biberea
Judecători:Maria Biberea, Florin Dogaru, Lucian Lăpădat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Timisoara