Speta drept civil. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 53/
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă FUNDAȚIA PATRIMONIU A ACADEMIEI ROMÂNE B, cu sediul în B, Calea 13 nr. 13, sector 5, împotriva încheierii de ședință din data de 2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMISIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect recurs la încheierea de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata pârâtă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 29.01.2010, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care:
Apărătorul intimatei pârâte arată că deși nu i s-au comunicat motivele de recurs, nu insistă în comunicarea acestora, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile părții prezente, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța seria - nr. 1030/29.01.2010.
Arată că în mod corect tribunalul a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 1551Cod procedură civilă, întrucât reclamanta nu și-a respectat obligațiile procesuale, respectiv nu a formulat precizări cu privire la obiectul, cadrul procesual și temeiul juridic al acțiunii.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Prin încheierea din 02.11.2009 Tribunalul Constanțaa dispus, în baza art. 1551Cod procedură civilă, suspendarea judecării cererii formulate de Fundația de Patrimoniu a Academiei Române în contradictoriu cu Comisia Locală a Municipiului C pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a considerat că reclamanta nu și-a respectat obligația procesuală a de formula precizări cu privire la cadrul procesual și temeiul juridic al cauzei, fapt ce împiedică continuarea judecății.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta solicitând încetarea suspendării și reluarea judecății cauzei, considerând că, datorită unei birocrații excesive și nejustificate, se tergiversează în mod inadmisibil și cu rea credință, soluționarea reală a drepturilor câștigate prin justiție de către Academia Română, de peste 2 ani și J, timp în care conducerea executivă a Fundației de Patrimoniu a Academiei Românea desfășurat cu bună credință activități administrative stăruitoare pentru punerea în execuție a celor trei hotărâri definitive și irevocabile precizate anterior.
Recurenta solicită cu toată fermitatea să se treacă imediat la stabilirea valorii de piață de la data soluționării cererii sau notificării calculată de autoritățile competente, conform standardelor internaționale de evaluare astfel cum se precizează în mod explicit în alin. 6 din art. 4, menționat deja.
Precizează faptul că a identificat numerele de inventar existente la Ministerul Finanțelor, Direcția de Reglementări și Control al Activelor Statului pentru bunurile de patrimoniu prevăzute în lista anexată.
De aceea, solicită ca prin prezenta cerere de recurs, să fie chemată în judecată și Agenția Domeniilor Statului care gestionează conform legii bunurile de patrimoniu pe care le solicită prin echivalare și prin conversie.
Recurenta face toate aceste precizări complexe, pentru a sublinia hotărârea profesională și morală de a face din Ma E. o unitate unicat și model pentru strategia națională prioritară de dezvoltare a producției agroalimentare autohtone, în scopul siguranței și securității alimentare a populației țării noastre.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate de recurentă, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Potrivit art.1551Cod procedură civilă, când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere ce anume obligații nu au fost respectate.
La termenul din 01.06.2009, tribunalul a cerut de reprezentantului reclamantului să depună la dosarul cauzei precizări cu privire la cadrul procesual și temeiul juridic al acțiunii (solicitare reiterată la termenul din 07.09.2009 și la 05.10.2009).
Aceasta, după ce, la prima zi de înfățișare din fața tribunalului, reprezentantul pârâtei a învederat că există neclarități referitoare la natura juridică a cauzei care s-ar putea întemeia fie pe dispozițiile legii nr. 10/2001, fie pe cele ale legii nr. 18/1991, împrejurare de natură a atrage competența tribunalului și, respectiv a judecătoriei, în rezolvarea pricinii.
Precizările se impuneau și din perspectiva motivării în drept a acțiunii, reclamanta arătând că invocă dispozițiile din "Constituția României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31.10.2003, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, din 27.12.2001, publicată în Monitorul Oficial, Partea nr. 843 din 28.12.2001, cu modificările și completările ulterioare, Statutul Academiei Române, adoptat de către Adunarea Generală a Academiei Române, în temeiul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu modificările și completările ulterioare, Decretul nr. 198 din 13 august 1948, pentru statutul de organizare și funcționare al Academiei Populare Române, Consiliului de Miniștri nr. 1486 din data de 2 noiembrie 1948" precum și "celelalte prevederi legale invocate" în cuprinsul cererii.
Potrivit art. 112 pct. 3 și 4 Cod procedură civilă, Cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, precum și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;
Prinobiectul cererii de chemare în judecatăse înțelege pretenția concretă a reclamantului: restituirea unei sume de bani, revendicarea unui bun, etc. Pretenția, lucrul reclamat, nu poate fi conceput independent de calificarea juridică în virtutea căreia s-a făcut cererea și, mai ales, în temeiul căreia poate fi primită de judecător.
Aceasta deoarece reclamația în justiție nu poate fi privită în sine fără actul judecătorului căruia i se adresează și care nu o poate admite sau respinge decât în baza unei calificări juridice.
De aceea, pretenția este juridică numai atunci când se referă la un obiect susceptibil de a fi acordat de judecător în virtutea dreptului: obiectul acțiunii nu este doar un lucru, ci un drept subiectiv asupra lucrului reclamat.
Referitor laarătarea motivelor de fapt și de dreptpe care se întemeiază cererea, curtea arată că reclamantul este dator să arate în acțiunea sa împrejurările care l-au determinat să ceară concursul justiției, adică modul concret în care dreptul său subiectiv a fost încălcat.
Motivarea în drept privește cauza cererii de chemare în judecată, respectiv actul sau faptul juridic care constituie fundamentul direct și imediat al dreptului reclamat; acesta înseamnă că ea nu trebuie căutată doar în drept (dispozițiile legale), ci în principiul generator al dreptului subiectiv reclamat: culpa delictuală, contractul, succesiunea etc..
Deși se admite că nicio dispoziție legală nu obligă părțile să citeze chiar textul legii sau să indice articolul pe temeiul căruia înțeleg să li se recunoască dreptatea, totuși regula expusă cunoaște o aplicare atenuată în cazul în care temeiul acțiunii nu îl reprezintă actul sau faptul juridic, ci chiarlegeacare recunoaște anumitor persoane drepturi subiective civile.
Tocmai datorită faptului că indicarea precisă a normelor legale aplicabile înseamnă chiar identificarea drepturilor subiective civile, în situații precum cele anterior amintite, precizarea motivelor de drept este esențială; mai mult, când un act normativ creează vocația pentru mai multe drepturi distincte pentru care prevede condiții de stabilire a existenței diferite, precizarea textului este de importanță capitală (ex.: dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 raportat la dreptul de constituire a dreptului de proprietate prevăzut de art. 19, 21 și 43; în cadrul celei de-a doua categorii de măsuri de stabilire a dreptului de proprietate, fiecare dintre articolele enumerate - art. 19, 21 și 43 - stipulează condiții aparte pentru fiecare din situații); problema menționării temeiului de drept al acțiunii este și mai importantă în situația în care mai multe dispoziții legale reglementează aceeași ipoteză juridică - ex. restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat.
În fine, având în vedere strânsa legătură dintre obiectul cererii și calificarea juridică a acțiunii - satisfacerea cerințelor art. 112 pct. 3 și 4 Cod procedură civilă prezintă interes din punct de vedere al determinării competenței generale și materiale și, uneori a compunerii completului; atrage o anumită competență teritorială; determină fixarea unei taxe judiciare de timbru; creează un anume cadru procesual, determinând admisibilitatea sau inadmisibilitatea unor probe.
De aceea, constatând că reclamanta nu s-a conformat exigenței indicării obiectului acțiunii și a temeiului în drept, curtea consideră că, în mod corect, tribunalul a procedat la suspendarea judecății cauzei.
Având în vedere dispozițiile art. 274. pr. civ. conform cărora partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, față de situația că intimata a achitat avocatului ales un onorariu de 357 lei prin chitanța seria - nr. 1030/29.01.2010, va fi obligată recurenta la plata acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă FUNDAȚIA PATRIMONIU A ACADEMIEI ROMÂNE B, cu sediul în B, Calea 13 nr. 13, sector 5, împotriva încheierii de ședință din data de 2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMISIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în C,-, județul
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 357 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud. 06.03
gref.
2 ex./ 8.03.2010.
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
