Speta drept civil. Decizia 803/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECZIA CIVILĂ NR.803/CM
Ședința publică de la 11 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de recurentul - contestator, domiciliat în T,-, -.A,.11, județul T, împotriva deciziei civile nr.494/10.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimata COMPANIA ROMÂNĂ DE PESCUIT PRIN LICHIDATOR SP & ASOCIAȚII, cu sediul în B, str.- Nord,.19 F, parter, apart.3, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - contestator, personal, iar pentru intimată, avocat în baza delegației nr.37/29.08.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Părțile precizează că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere precizările părților, potrivit cărora nu mai sunt alte cereri, probe de formulat, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul precizează că instanța de fond a omis să analizeze următoarele capete de cerere:
- a fost concediat în perioada de preaviz, pe care i-o acordase lichidatorul;
- nu a analizat conținutul integral al prevederilor art. 86 alin.5 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței;
- motivul invocat în contestația inițială, respectiv acela că recurentul este membru în Comitetul de conducere al Sindicatului Liber al
Precizează contestatorul că ar fi trebuit ca perioada de preaviz să fie prelungită cu numărul zilelor înscrise în certificatele de concediu medical, modalitate reglementată de art. 73 alin.3 Codul Muncii.
Precizează totodată contestatorul că instanța a analizat doar aspectul că societatea este în faliment, fără a lua în calcul că recurentul se afla în perioada de preaviz, și având calitatea de membru în Comitetul de conducere al Sindicatului Liber al nu putea să fie concediat pentru motive care nu țin de persoana salariatului, conform art. 223 alin.2 din Codul Muncii.
Solicită contestatorul admiterea contestației în anulare formulată împotriva măsurii concedierii, acordarea drepturilor salariale, reîncadrarea pe funcția deținută anterior.
Apărătorul intimatei, având cuvântul solicită respingerea contestației în anulare, ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează apărătorul intimatei că art. 60 al.1 din Codul Muncii prevede cazurile pentru care nu se desface contractul de muncă, dar aceste dispoziții nu sunt aplicabile societăților aflate în faliment.
Solicită apărătorul intimatei să se observe că recurentul a avut funcția de cenzor și nu putea face parte din conducerea sindicatului.
CURTEA:
Curtea cu privire la contestația în anușare de față;
a formulat contestație în anulare la 23 iulie 2008 împotriva Deciziei civile nr. 494/CM/10.06.2008 pronunțată în dosarul nr-.
În fapt;
Prin cererea formulată la Tribunalul Tulcea reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâta SC T prin lichidator SP & Asociații B, contestația împotriva deciziei nr. 172 din 10 septembrie 2007, solicitând anularea acesteia, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada de la concediere până la reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii deciziei de concediere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că decizia de concediere nr. 172 din 10.09.2007 este lovită de nulitate absolută întrucât pârâta a emis-o într-o dată în care se afla în incapacitate temporară (medicală) de muncă, stabilită prin certificatul de concediu medical seria - nr. - din 11 septembrie 2007, încălcându-se astfel prevederile art. 60, alin. 1 din Codul Muncii.
Decizia de concediere este lovită de nulitate absolută și întrucât conținutul acesteia nu este conform cu prevederile din Codul Muncii.
Decizia de concediere, în preambul, invocă prevederile Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, dar nu face trimitere, în mod expres, la vreun articol, care ar reglementa luarea măsurii concedierii sale.
Deși angajatorul arată că beneficiază de dreptul la un preaviz de 20 de zile lucrătoare, totuși, sumele cuvenite nu i-au fost achitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat faptul că debitoarea nu mai desfășoară niciun fel de activitate, lichidatorul ocupându-se de recuperarea debitelor.
Suspendarea și desfacerea contractului de muncă erau necesare întrucât lichidarea bunurilor debitoarei s-a încheiat de 3 ani, lichidatorul pregătind raportul final de lichidare.
Nu se justifica menținerea ca salariat, locul de muncă pe care a fost încadrat reclamantul a fost desființat prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu din 3 octombrie 2002.
În procedura de faliment lichidatorul, în conformitate cu art. 25 lit. e și art. 86 alin. 1, 5 și 6 ia măsurile necesare pentru desfășurarea lichidării și poate să mențină sau să denunțe orice contract.
Prin sentința civilă nr. 155 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis contestația în parte. A fost anulată decizia nr. 172 din 10 septembrie 2007 emisă de - T prin lichidator & Asociații. ca nelegală. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aferente perioadei 10 septembrie 2007 - 18 ianuarie 2008. fost respins capătul de cerere privind reintegrarea pe funcția avută anterior concedierii, ca nefondat.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin emiterea deciziei nr. 172 din 10 septembrie 2007, pârâta i-a desfăcut reclamantului contractul individual de muncă potrivit art. 65 din Codul Muncii începând cu data de 10 septembrie 2007.
Articolul 65 alin. 1 din Codul Muncii prevede că: "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a organizării activității".
Potrivit art. 60 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical.
Din certificatul de concediu medical seria - nr. -, acordat la data de 11 septembrie 2007, rezultă că în perioada 10 septembrie 2007 - 12 septembrie 2007, reclamantul a avut un număr de 3 zile de concediu medical.
Având în vedere că pârâta l-a concediat pe reclamant la data de 10 septembrie 2007, iar acesta se afla la data respectivă în incapacitate temporară de muncă dovedită prin certificatul de concediu medical seria - nr. - și, întrucât concedierea nu poate fi dispusă în situația în care contractul individual de muncă este suspendat de drept, instanța de fond a anulat decizia nr. 172 din 10 septembrie 2007 emisă de SC - T prin lichidator & Asociații, ca nelegală.
Întrucât decizia de concediere nr. 172 din 10 septembrie 2007 este nelegală, văzând și dispozițiile art. 78 alin. 1 din Codul Muncii, instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aferente perioadei 10 septembrie 2007 - 18 ianuarie 2008.
Față de capătul de cerere privind reintegrarea contestatorului pe funcția avută anterior concedierii, instanța l-a respins ca nefondat, având în vedere că societatea pârâtă este în faliment și nu mai desfășoară niciun fel de activitate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți. Recurenta pârâtă a formulat recurs și împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2007.
Prin decizia civilă nr. 494/CM/10.06.2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins excepția tardivității recursului pârâtei Compania Română de Pescuit T prin lichidator SP & Asociații
A respins, ca nefondat, recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 155 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
A fost respins recursul pârâtei Compania Română de Pescuit T prin lichidator SP & Asociații B formulat împotriva încheierii din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-.
A fost admis recursul pârâtei Compania Română de Pescuit T prin lichidator SP & Asociații B formulat împotriva sentinței civile nr. 155 din 18 ianuarie 2008 Tribunalului Tulcea pronunțată în dosarul civil nr-.
A modificat în parte sentința în sensul respingerii cererilor de anulare a deciziei nr. 172 din 10 septembrie 2007 și de plată a despăgubirilor.
S-au menținut celelalte dispoziții și a fost obligat recurentul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 172 din 10 septembrie 2007 emisă de pârâta SC - T prin lichidator SP & Asociații s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în conformitate cu prevederile art. 65 din Codul Muncii, începând cu data de 10 septembrie 2007 ca urmare a desființării locului de muncă ocupat.
Prima instanță a reținut faptul că din certificatul medical seria - nr. - din 11 septembrie 2007 rezultă că reclamantul, în perioada 10 septembrie 2007 - 12 septembrie 2007, avut un număr de 3 zile de concediu medical, iar în conformitate cu dispozițiile art. 60 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical.
Ulterior, prima instanță respinge cererea de reintegrare motivat de faptul că societatea intimată este în faliment și nu mai desfășoară niciun fel de activitate.
Dacă prima instanță a reținut că intimata este în faliment, atunci trebuia să aibă în vedere și dispozițiile art. 60 alin. 2 din Codul Muncii, potrivit cărora prevederile alin. 1 nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului în condițiile legii.
Prin urmare, interdicția concedierii pe perioada incapacității temporare de muncă nu se aplică în cazul reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului.
Prin încheierea din 20 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială în dosarul nr. 1167/2001 s-a dispus trecerea debitoarei SC - la procedura falimentului.
Pârâta se află în procedură de insolvență de mai mulți ani, nu mai desfășoară niciun fel de activitate, iar în această fază a lichidării, astfel cum rezultă din raporturile de activitate lunară ale lichidatorului, acesta din urmă se ocupă de recuperarea de credite, de soluționarea dosarelor aflate pe rol. Prin urmare, măsura desființării postului reclamantului a fost necesară.
În procedura de faliment lichidatorul, în conformitate cu art. 25 lit. c și art. 86 alin. 1, 5 și 6, ia măsurile necesare pentru desfășurarea lichidării, poate să mențină și să denunțe orice contract.
Decizia de concediere prevede motivele în fapt și în drept pentru care s-a impus concedierea, respectându-se dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a Codul Muncii.
Faptul că reclamantului nu i s-au plătit cele 20 de zile lucrătoare cât s-a aflat în preaviz, nu este un motiv care să atragă nulitatea deciziei de concediere, acesta având posibilitatea să se înscrie în tabelul creditorilor pentru recuperarea creanței.
Măsura concedierii, fiind legală, nu se mai poate lua în discuție, reintegrarea reclamantului sau plata despăgubirilor până la reintegrare.
În ceea ce privește, însă, excepția necompetenței materiale a prime instanțe, în mod corect aceasta a fost respinsă prin încheierea din 7 decembrie 2007.
Obiectul cererii constă în contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
În speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 lit. i din Legea nr. 85/2006, ci prevederile art. 70 din Legea nr. 168/1999 și art. 2 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, astfel că recursul formulat împotriva încheierii din 7 decembrie 2007 este nefondat.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului pârâtei, Curtea, de asemenea, a respins-o ca nefondată având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei prin lichidator la data de 24 martie 2008, iar recursul a fost declarat la data de 31 martie 2008, cu respectarea termenului legal de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă.
Motivele contestației în anulare sunt în esență următoarele:
1. Instanța investită cu soluționarea recursului a respins recursul lui
însă a omis, din greșeală, să cerceteze și să constate indubitabil, pe baza prevederilor art. 73, alin. (3) din Codul Muncii, faptul că, la data la care lichidatorul a emis decizia de concediere nr. 172/10.09.2007, contestatorul aflându-se încă în perioada de preaviz pe care o acordase același lichidator.
2. Instanța de recurs a omis să analizeze conținutul conținutul integral al
prevederilor art. 86, alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței potrivit cu care "un contract de muncă.va putea fi denunțat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz", fapt care nu a fost respectat de lichidator.
3. Instanța de recurs a omis, din greșeală, să analizeze și motivul invocat de recurentul contesator, respectiv că este membru în Comitetul de conducere al Sindicatului Liber al T, instituție legală care are și calitatea de membru în Comitetul Creditorilor debitoarei A T, în dosarul de faliment nr- al Tribunalului Buzău, dosar în care SP & Asociații B are calitatea de lichidator judiciar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 pr.civ.
Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Art. 318 pr.civ. dispune:
"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Motivele de recurs formulate de împotriva sentinței civile nr. 155/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea au fost următoarele:
1. Tribunalul Tulcea nu a motivat și nu a indicat nici un articol de lege pe care s-ar baza dispoziția de a obliga intimata T, prin lichidator SP & Asociații B să plătească despăgubirii salariale și alte drepturi doar "aferente perioadei 10 septembrie 2007 - 18 ianuarie 2008" și nu până la reintegrarea efectivă.
2. Tribunalul Tulcea, anulând decizia de concediere nr. 172/10.09.2007, ca nelegală, nu a lămurit ce se întâmplă după data de 18 ianuarie 2008 cu contractul individual de muncă al reclamantului, având în vedere și faptul că i-a comunicat sentința după 60 zile de la pronunțare.
3. Instanța de recurs, fie s-a aflat în eroare, fie a aplicat greșit legea atunci când a apreciat ca nefondat capătul de cerere privind reitegrarea recurentului pe funcția avută anterior.
4. Măsura concedierii reclamantului este abuzivă nefiind luată prin votul Comitetului Creditorilor, așa cum prevede Legea nr. 85/2006.
Analizând comparativ motivele de recurs cu motivele contestației în anulare se poate lesne observa că prin contestația în anulare au fost invocate drept omisiuni motive noi ce nu au făcut obiectul recursului.
Astfel, primul motiv al contestației în anulare vizează omisiunea cercetării și constatării indiscutabil pe baza prevederilor art. 73 (3) din Codul Munciia faptului că la data la care lichidatorul a emis decizia de concediere nr. 172/10.09.2007 contestatorul se afla în perioada de preaviz, însă o asemenea critică nu a constituit și motiv de recurs.
C de-al doilea motiv al contestației în anulare l-a constituit incidența dispozițiilor art. 86(5) din Legea nr. 85/2006,însă motivul de recurs prin prisma dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu a vizat acest aspect, ci împrejurarea că măsura concedierii nu a fost luată prin votul creditorilor fiind astfel abuzivă și nelegală.
Art. 86 (5) din Legea nr. 85/2006 invocat în contestație cuprinde alte dispoziții legale referitoare la împrejurarea că un contract de muncă va putea fi denunțat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.
Al treilea motiv al contestației în anulare la reprezentat omisiunea instanței de recurs de a analiza motivul invocat ăn contestația inițială, respectiv aceea că recurentul contestator este membru ăn Comitertul de conducere al Sindicatului Liber al.
La o analiză atentă a motivelor de recurs se poate observa cu ușurință că o asemenea critică nici nu s-a constituit ca motiv de recurs împotriva sentinței civile nr. 155/18.01.2008.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază criticile formulate prin contestația în anulare ca nefondate, urmează aor espinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de recurentul - contestator, domiciliat în T,-, -.A,.11, județul T, împotriva deciziei civile nr.494/10.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimata COMPANIA ROMÂNĂ DE PESCUIT PRIN LICHIDATOR SP & ASOCIAȚII, cu sediul în B, str.- Nord,.19 F, parter, apart.3, județul B, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Ptr.Grefier,
- -
aflată în, semnează
cf. art. 261 (2) pr.civ.
Grefier
Red.dec.jud.-/17.11.2008
Tehnored.gref./2ex./24.12.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
