Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 10012/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10012
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamant -, împotriva sentinței civile nr.674 din 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Liceul Teoretic și Inspectoratul Școlar Județean M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile lipsind:recurent reclamant -, intimat pârât Inspectoratul Școlar Județean M și intimat pârât Liceul Teoretic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurent reclamant, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.674 de la 17 martie 2008, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea precizată formulată de reclamantul -. împotriva pârâților Liceul Teoretic și Inspectoratul Școlar Județean
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul invocând prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, a solicitat obligarea pârâtului Liceul Teoretic la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma de 880 lei, ce reprezintă salariul minim brut pe țară pentru persoanele cu studii superioare.
Într-adevăr, art.40 al.11 lit.d din stabilește pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare 2.
Aliniatul 4 al aceluiași articol stabilește că salariul de bază minim brut negociat este de 440 lei, însă pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie.
Potrivit art.159 Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește fie prin HG, fie prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
În cazul în care potrivit legii, programul normal de muncă este mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
Ori, programul legal de lucru aprobat ca formă de organizare a muncii se stabilește, în funcție de activitatea desfășurată, fie prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de ramură, fie prin lege specială.
În speța dedusă judecății, având în vedere calitatea de cadru didactic a reclamantului, salariul de bază este reglementat prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2007 - 2008, contract care de altfel nu a fost contestat, care prevede la art.34 al.1 că salariul de bază este reglementat prin ordin de ministru, conform legii, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu de activitate, respectiv Legea nr.128/1997 prevede ca formă de organizare a muncii, norma didactică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul -. întemeiat pe dipsoz.art.304 pct.9 pr.civ. art.208 alin.1 pr.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a greșit când a motivat soluția de respingere a acțiunii pe baza unor prevederi ale altor legi, fără a ține seama de legea cea mai importantă aplicabilă în aceste spețe, și anume Legea părților: CCM la nivel național pe anii 2007-2010.
În raport de dispoz.art.40 din CCM NN este evident că salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie, pe lună, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu data de 01.01.2007, iar pentru persoanele cu studii superioare, este de 880 lei.
O altă eroare de interpretare a legii o face instanța de fond când invocă salariul de bază minim brut pe țară, garantat în plată, prevăzut de art.159, deși arată corect că acesta se stabilește fie prin HG, fie prin CCM la nivel național, acesta este aplicabil angajaților fără studii superioare.
O ultimă critică invocată este aceea că instanța de fond a invocat CCM la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008, care încă nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
La art.6 din acest ultim contract colectiv de muncă se arată că drepturile salariaților prevăzute în prezentul contract colectiv, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care sunt recunoscute de legislație, și contractul de muncă unic la nivel național.
În situațiile în care în privința drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile salariaților, acestea vor face parte de drept din contract.
Legal citat, intimatul Inspectoratul Școlar Jud.M a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a sa, și pe fond respingerea acțiunii față de această instituție.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Începând cu data de 01.01.2007, unitatea școlară pârâtă trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național, și anume acordarea reclamantului a salariului de bază minim brut de 440 lei și a coeficientului minim de ierarhizare corespunzător condiției de pregătire a reclamantului.
Curtea constată că, potrivit adeverinței emisă de Facultatea de și Informatică, depusă de reclamant la dosar, acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 128/1997, fiind absolvent cu diplomă de licență, a unei instituții de învățământ superior.
Din adeverința eliberată de Liceul teoretic rezultă că reclamantul în perioada ianuarie-decembrie 2007 (fila 10 dosar fond) a avut un salariu de încadrare inferior celui prevăzut de art.40 al.1 din contractul colectiv de muncă la nivel național, de 880 lei, rezultat din aplicarea coeficientului de ierarhizare 2 la salariul minim brut de 440 lei.
La data de 29 decembrie 2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 2895/2006 CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010.
În urma negocierii s-au stabilit coeficienții minimi de ierarhizare pentru salariați în funcție de condiția de pregătire a acestora, precum și salariul de bază minim brut pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie începând cu data de 01.01.2007.
În acest sens, art. 40 al.1 prevede coeficienți minimi de ierarhizare de 1, respectiv 1,2- pentru muncitorii necalificați( lit.a pct.1) respectiv calificați ( lit.a pct.2) de 1,2 și 1,25 pentru personalul administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală ( lit.b,pct.1) respectiv postliceală ( lit.b, pct.2) de 1,3 și 1,5 pentru personalul de specialitate încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștrii ( lit.c, pct.1) respectiv studii superioare de scurtă durată ( lit.c, pct.2) și de 2 pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare.
Potrivit dispoz. art. 40 din. pe anii 2007-2010 rezultă că, începând cu 01.01.2007 salariul de bază minim total negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore este de 880 lei lunar, pentru personalul încadrat pe funcții ce necesită studii superioare.
Recurenta avea obligația ca începând cu 01.01.2007 să respecte dispoz. pe perioada 2007-2010 în sensul stabilirii drepturilor salariale pornind de la un salariu de bază minim brut de 880 lei
Intimatul pârât Liceul Teoretic avea obligația de a aplica dispozițiile Contractului colectiv, deoarece obligația acestuia derivă din dispoz. art.2 și art.3 al. 1 lit.a din care prevăd, că toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, de stat sau privat, român sau străin/mixt, beneficiază de clauzele acestui contract, dar și din dispoz. art. 11 al. 1 lit. d din Lg. 130/1996 privind CCM și art. 241 al. 1 lit. d, din care rezultă că aceste clauze produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, iar potrivit art. 101 din CCM rezultă că, drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colectiv de muncă.
Totodată, potrivit art. 8 al.2 din Lg. 130/1996 CCM nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin CCM încheiate la un nivel superior, iar potrivit al. 3 contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă.
De asemenea, potrivit art. 24 al.1 din Lg. 130/1996 clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prev. art.8 sunt lovite de nulitate.
Potrivit art.3 din în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective de muncă la un nivel inferior, înaintea contractului de muncă la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta CCM la nivel superior.
Art. 241 lit. d Codul muncii arată că dispozițiile contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
Obligativitatea aplicării clauzelor contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 reiese și din prevederile art. 95 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturile și obligațiile care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă.
Curtea reține că salariul de bază minim brut de 880 lei solicitat de reclamantă și acordat de instanță, a rezultat din aplicarea coeficientului de ierarhizare 2 la salariul minim brut de 440 lei, așa cum a fost negociat prin 2007-2010, însă acesta nu poate sta la baza majorărilor salariale acordate prin Ordonanța de Guvern, întrucât majorările sunt aplicate la salariile de bază prevăzute de lege, așa cum s-a arătat mai sus.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții să plătească reclamantului începând cu 01.01.2007 până la 30.09.2007 drepturile salariale neachitate reprezentând diferența dintre salariul minim brut garantat prin CCM 2007-2010 și salariul plătit, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Se vor respinge celelalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul -. împotriva sentinței civile nr.674 din 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți LICEUL TEORETIC și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții să plătească reclamantului începând cu 01.01.2007 până la 30.09.2007 drepturile salariale neachitate reprezentând diferența dintre salariul minim brut garantat prin CCM 2007-2010 și salariul plătit, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Respinge celelalte capete de cerere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
21.11.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Fl.
OPINIA SEPARATĂ,
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că legea cadru privind contractele colective de muncă, precum și Codul muncii instituie principiul potrivit căruia contractele colective de muncă produc efecte pentru toți salariații.
Aceleași acte normative prevăd însă și excepțiile de la acest principiu.
Astfel legea 130/1996 privind contractele colective de muncă, prevede la art.12 alin 1că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
De asemenea Codul muncii la art. 157 alin 2 prevede că sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege, cu consultarea sindicatelor reprezentative.
În aceste condiții înlăturarea apărării pârâtei fundamentată pe aceste argumente este nelegală.
Nelegală este și concluzia potrivit căreia drepturile stabilite prin lege au un caracter minimal, părțile putând prin negociere să stabilească drepturi salariale mai mari, pentru aceleași considerente expuse mai sus, referitoare la interzicerea negocierii unor clauze privitoare la sistemul de salarizare în cazul salariaților bugetari.
De altfel aceste prevederi sunt stipulate și în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, invocat de către reclamant și instanța de fond, la art. 3 pct 2.
Cât privește prevederile art. 40 alin 1 din respectivul contract, instanța de fond nu observă însă și dispozițiile alin. 2 ale aceluiași articol, potrivit cărora coeficienții de salarizare de la alin 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate, ceea ce înseamnă că se aplică numai în acele unități în care legea permite negocierea unui asemenea salariu minim pe unitate ceea ce evident nu este cazul unităților bugetare.
Prevederile din legea contractelor colective de muncă precum și cele din Codul muncii sau contractul colectiv de muncă la nivel național referitoare la interzicerea negocierii prin aceste contracte a unor clauze referitoare la drepturile stabilite prin lege în cazul salariaților finanțați din bugetele de stat, sunt de altfel în concordanță cu prevederile convenției nr. 98/1949 a OIM privind aplicarea principiului dreptului de organizare și negociere colectivă, care prevede la art. 4 că trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a încuraja și a promova dezvoltarea și folosirea cea mai largă a procedurilor de negociere voluntară a contractelor colective între patroni și organizațiile de patroni, pe de o parte și organizațiile de muncitori pe de altă parte, dar că această convenție nu se ocupă de situația funcționarilor publici și nu va putea, în nici un fel, să fie interpretată ca aducând prejudicii drepturilor sau statutului lor.
De asemenea este în concordanță și cu Convenția nr. 154/1981, privind promovarea negocierii colective, ratificată de România prin Legea nr. 112/1992, și care la art. 1 pct. 3 prevede că în ceea ce privește funcția publică, prin legislația sau practica națională pot fi fixate modalități speciale de aplicare a acestei convenții.
De altfel, a accepta punctul de vedere al instanței de fond înseamnă a aplica reclamantului o altă lege de salarizare decât cea existentă, și care se aplică celorlalte categorii de salariați din aceeași instituție, instanța depășindu-și astfel atribuțiile.
Pentru toate aceste considerente se impune respingerea recursului ca nefondat.
Judecător,
- -
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
