Speta drepturi salariale, banesti. Sentința 105/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr.105/P/2008
Ședința publică din 8 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Lazăr Ioan președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel Bălănean Lidia
Asistenți judiciari: - -
- -
Grefier:
Pe rol este pentru azi soluționarea acțiunii civile introdusă de reclamanții, G, toți cu domiciliul procedural ales Carei- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, după care:
S-a dispus conexarea dosarului - al acestei instanțe privind aceleași părți, prezentului dosar, procedându-se în consecință.
Curtea de Apel
deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată la Curtea de APEL ORADEA la data de 8 octombrie 2008, reclamanții magistrați - judecători, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHORO, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică pentru perioadele arătate în acțiune.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că au calitatea de magistrați în cadrul Curții de APEL ORADEA.
Reclamanții arată că atât dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG nr. 134/1999 cât și cele ale art. 1 indice 1 din G nr. 83/2000 și art. 2 alin. 1 din OUG nr. 177/2002 au stabilit în mod expres că " indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă".
Ulterior, prin OUG nr. 27/2006, intrată în vigoare la 1 aprilie 2006 s-a prevăzu stabilirea indemnizației " pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă", iar anexa 1 stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.
Reclamanții mai arată că procedându-se astfel, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât, potrivit OG nr.3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, prin OUG nr. 27/2006 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin. 4 din Constituție și care include și componența salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
În mod similar OUG nr. 27(2006, se procedează și prin OG nr. 8/2007, întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr. 10/2007.
Reclamanții susțin că prevederile OUG nr. 27/2006 și ale OG nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform cărora " drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, susțin reclamanții, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultă din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului OG nr. 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, neputând fi acordate acestora drepturi salariale stabilite de legiuitor în beneficiul unor categorii profesionale distincte.
Pârâtul a arătat că pentru perioada 01.01.2005 - 30.09.2005 și respectiv 01.10.2005 - 31.12.2005, valoarea de referință sectorială pentru salariile magistraților s-a majorat progresiv în conformitate cu art. 1 din OUG nr. 23/2005, respectiv " începând cu data de 1 octombrie 2005 cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei". Conform alin. 2 al aceluiași articol " pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valoarea de referință sectorială prevăzută de alin. 1".
Cu privire la aceeași perioadă, pârâtul a arătat că OUG nr. 9/2005 pentru modificarea OUG nr. 45/2003 privind finanțele publice locale nu face nici o referire la majorarea valorii de referință sectorială utilizată la calcularea salariilor magistrați.
De la data de 1 aprilie 2006 intrat în vigoare OUG nr. 27/2006 care stabilește valoarea de referință sectorială pentru magistrați la 257 lei, această valoarea rămânând nemodificată și după edictarea OUG nr. 100/2007.
Cât privește majorările solicitate de reclamanți în temeiul OG nr. 3/2006, pârâtul a arătat că acestea s-au aplicat doar pentru funcțiile de conducere ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție așa cum prevede expres anexa II/2 a ordonanței.
Același regim s-a aplicat și în cazul OG nr. 10/2007, astfel încât pârâtul a ajuns la concluzia că reclamanții au solicitat creșteri salariale în temeiul acestor prevederi normative, deși nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Contrar susținerilor reclamanților, pârâtul a considera că neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru salariile magistraților nu are caracter discriminatoriu, întrucât prin raportarea la dispozițiile art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. În același sens, practica CEDO a stabilit că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare - ceea ce nu este cazul în speță.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008 TRIBUNALUL SATU MAREa dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de APEL ORADEA având în vedere dispozițiile art. II alin. 2 din OG nr. 75/11.06.2008.
Curtea de APEL ORADEAa fost investită cu soluționarea cauzei la data de 8 octombrie 2008 în baza încheierii mai sus menționate.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Reclamanții sunt magistrați în cadrul Curții de APEL ORADEA. Prin acțiunea formulată ei solicită obligarea pârâților la plata diferențelor salariale, rezultate în urma recalculării indemnizațiilor și salariilor pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoare de referință universală, indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate, valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială, grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât, valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 12/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003.
Este de observat că deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 ( acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG nr. 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă de Președinte al României, indemnizația lunară era de 46.764.000 lei la 01.01.2003, conform anexei 7/1 a la OUG nr. 191/2002; 46.613.000 lei la 01.10.2003, conform anexei 7/1 b la aceiași ordonanță; 49.409.780 lei la 01.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003; 52.374.367 lei la 01.10.2004, în baza creșterii de 6% prev de art. 3 lit. a din aceeași ordonanță și de 65.469.000 lei la 01.10.2005, conform anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 01.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din OG nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit " principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora " puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", se constată întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de OG nr. 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de OG nr. 2/12.01.2006 și OG nr. 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, văzând și prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică începând cu 1 august 2008, valoare care este de 405 lei lunar.
Este de observat că potrivit preambulului, OUG nr. 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor " prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din OUG nr. 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc " ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Instanța va obliga pârâții să plătească diferențele de drepturi salariale cuvenite reclamanților, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere dispozițiile art. 1082 -1086 Cod civil.
Ca urmare a admiterii pretențiilor reclamanților, instanța va obliga pârâtul Ministerul Economiei și finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților, în considerarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002 pentru Ministerul Economiei și Finanțelor în special a celor privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.
Cât privește acțiunea față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aceasta va fi respinsă deoarece acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamanților, G, față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Curtea de APEL ORADEA.
Admite în parte acțiunea reclamanților, G, împotriva pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL SATU MARE și în consecință obligă pe acești pârâți să plătească reclamanților diferența de salarii, calculată pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege, pentru funcțiile de demnitate publică pe perioadele următoare, astfel:
-07.04.2005 - 30.09.2005 la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei;
-01.10.2005 - 31.01.2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei;
-01.02.2006 - 31.08.2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei;
-01.09.2006 - 31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei;
-01.01.2007 - 31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei;
-01.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei;
-01.10.2007 - 31.12.2007 la valoarea de referință sectorială de 405 lei, restul fiind prescrise.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.sent.LI/12.12.2008.
Dact ID/23.12.2008.
Președinte:Lazăr IoanJudecători:Lazăr Ioan, Pantea Viorel Bălănean Lidia
