Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1369/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1369
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței nr.845 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Consiliul Local, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I-VIII Deal și reclamanții intimați, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 25 martie 2009, reclamanții, și prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul local și Școala cu clasele I-VIII - Deal, solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale începând cu data de 01.01.2007, decurgând din aplicarea salariului minim brut garantat pe țară, stabilit prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006 (la care urmează să se facă referire ca fiind ) cât și la plata de daune interese pentru întârzierea achitării acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație precum și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au precizat că potrivit art. 40 alin. 4 din, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei.
Or, conform art. 3 alin. 1 lit. a, contractul la nivel național este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social, cu atât mai mult cu cât este partea semnatară a contractului. Cu toate acestea, clauzele contractului unic nu au fost aplicate.
S-a mai arătat că prin neplata la timp a diferențelor salariale au fost prejudiciate pe de o parte, prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea sindicatelor, art. 40 alin. 4 din încheiat la 29 noiembrie 2006 și dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că nu are calitatea de angajator al reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 845 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și B, acțiunea admisă în parte, obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII Deal și Consiliul local să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2008; au fost obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII Deal și Consiliul local să plătească reclamanților actualizarea acestor sume în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cât și dobânda legală prev. de OG 9/2000, până la data plății efective și a fost respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 11 alin. 1 lit.d din Legea 130/1996 privind contractele colective, clauzele își produc efectele "pentru toți salariați încadrați în toate unitățile din țară". Prin urmare, acestea sunt aplicabile inclusiv salariaților din sectorul bugetar. Această concluzie este confirmată de altfel, și de dispozițiile art. 12 alin. 1 teza 1 din aceeași lege care permite în mod expres personalului din sectorul bugetar încheierea de contracte colective la nivelele inferioare.
Deși, într-adevăr în continuare, la teza a II a, se menționează că "prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale" această regulă nu se aplică și în cazul pârâtului întrucât se află într-o situație de excepție, negociind și semnând (anexa 7 la contract).
Practic, prin semnarea contractului unic, a concretizat art. 95 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care nu exclude aplicarea ci, dimpotrivă, dispune că "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din prevederile contractului colectiv de muncă".
În concluzie, instanța a constatat că reclamanților le sunt aplicabile prevederile.
Întrucât din adresa nr.657/18.05.2009 a pârâtei Școala cu clasele I-VIII Deal rezultă că salariul de bază brut al reclamanților a fost mai mic de 528 lei începând cu data de 01.01.2007, acțiunea a fost admisă doar pentru intervalele de timp când au îndeplinit această condiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Cercetării și B, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că între această parte și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă și nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Pe fondul cauzei a arătat recurentul că prevederile contractului colectiv de muncă sunt utilizabile la negocierea salaiului personalului contractual care negociază drepurile salariale prin contracte colective sau individuale de muncă și nu pentru salariații din sectorul bugetar ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 130/1996 și OG nr. 11/2007.
Intimații, legal citați nu au formulat întâmpinări.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Așa cum dispune art.10 din HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, în vederea cuprinderii în bugetul instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat a finanțării proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari, asigurată din bugetele locale, procedura este următoarea:
Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării criteriile și standardele pentru stabilirea finanțării proporționale a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă criteriile și standardele după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Pe baza criteriilor și standardelor aprobate Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune Ministerului Educației și Cercetării costurile medii anuale orientative, în funcție de niveluri și profiluri de instruire, în funcție de care se stabilește finanțarea proporțională.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă costurile medii anuale orientative după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
După aprobarea costurilor medii anuale orientative se comunică de către Ministerul Educației și Cercetării inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului B, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Astfel, reține Curtea, această parte justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
Acțiunea reclamanților în plata unor drepturi salariale a fost întemeiată pe art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.XI.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Trebuie reținut faptul că reclamanții fac parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997, modificată prin nr.OG 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
În baza acestei prevederi cu caracter general, Statutul personalului didactic (Legea nr. 128/1997) dispune ca drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Art. 48 alin. 1 teza ultimă din același act normativ dispune că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, art. 48 al. 3 prevăzând elementele pe baza cărora se stabilesc salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar.
Ce rezultă din aceste dispoziții legale: că salariul de bază și sporul nu pot face obiectul unei negocieri în cadrul contractelor colective de muncă, fiind stabilite conform legii.
Tot Legea nr. 128/1997 prevede că sunt supuse negocierii colective drepturile și obligațiile privind protecția muncii (art. 89 alin. 2), asigurarea transportului și a cazării de către instituțiile de învățământ superior pentru cadrele didactice care domiciliază în alte localități (art. 104 al. 4).
Însă, drepturile salariale a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, nu pot face obiectul unei negocieri colective în cadrul contractelor colective de muncă, așa cum impune art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art. 238 din Codul Muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamanților, personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, dar numai clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamanților, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Reține astfel Curtea că dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamanților și nu se aplică acestor părți, întrucât, în acest caz, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în parte sentința civilă atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.845 din 17 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința civilă nr.845 din 17.06.2009 a Tribunalului Botoșani, pronunțată în dosarul nr-, în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul local și Școala cu clasele I-VIII - Deal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 28.11.2009
jud.fond:
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
