Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1374/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1374
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, G, G, A, toți cu domiciliul ales la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B, împotriva sentinței nr. 920 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru reclamanții-recurenți, care lipsesc, lipsă fiind și reprezentantul pârâtei-intimate Direcția Județeană de Drumuri și Poduri
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecat și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanții recurenți, referindu-se pe larg la motivele de recurs invocate în scris la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal la data de 15.03.2009, reclamanții:, G, G, G, A, angajați ai Direcției Județene de Drumuri și Poduri B, în calitate de personal contractual, au chemat în judecată pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B solicitând obligarea pârâtei la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, calculată la salariul de bază, actualizat cu rata inflației, începând cu data de 1.03.2006 până în prezent și în continuare.
În motivare au arătat că prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003 s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale a personalului ce își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister. Astfel, personalul din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Potrivit Legii nr. 213/1998 drumurile de interes județean aparțin proprietății publice a județului și sunt administrate de consiliile județene. Art. 22 din OG nr. 43/1997 prevede că "administrarea drumurilor județene se asigură de consiliile județene. De asemenea, și Hotărârea nr. 24 din 29.05.1998 privind înființarea Direcției Județene de Drumuri și Poduri, precizează acest aspect. Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Județene de Drumuri și Poduri B aprobat prin Hotărârea nr. 24/1998 a Consiliului Județean B prevede la art. 5 alin. 13 atribuții de organizare a activității de iarnă, efectuând lucrările specifice prin forțe proprii sau prin atribuirea contractelor de lucrări sau servicii în conformitate cu prevederile legale în vigoare. De asemenea, directorul executiv al Direcției face parte din Comitetul pentru situații de urgență al județului B stabilit prin Ordinul nr. 29/03.02.2009 emis de prefect și în această calitate îndrumă activitatea personalului în îndeplinirea funcțiilor de monitorizare, evaluare, înștiințare, avertizare și reducere a factorilor de risc pe drumurile județene în caz de calamități. Personalul este obligat să asigure funcționarea permanentă în orice situație de urgență pentru reducerea și înlăturarea efectelor calamităților. activității desfășurate presupune disponibilitatea totală a salariaților de a participa dincolo de durata normală de lucru la activități ale administrației publice ce au caracter extraordinar pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public, invocând art. 9.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496 din 28 iunie 2003 și prevederile art. 47 din Legea nr. 138/1999 coroborat cu prevederile art. 13 din aceeași lege.
Reclamanții au susținut că începând cu anul 2003 conform prevederilor legale în materie de salarizare, personalul civil și funcționarii publici care funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor beneficiază în afară de salariul de bază de o serie de sporuri și indemnizații iar Ordinul nr. 496/2003 stabilește și indemnizația de 25% din salariul de bază. Totodată au arătat că din textele menționate rezultă competența de reglementare a Ministerului Administrației și Internelor, fără a se face o distincție între autoritățile locale și cele centrale.
Pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B, prin întâmpinarea formulată, a arătat că prin personal militar în sensul Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003 se înțelege: ofițeri, maiștri militari, subofițeri - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract, elevi și studenți ai instituțiilor de învățământ militare și civile, militari cu termen redus, militari în termen și fiii regimentului.
Indemnizația de dispozitiv în aprecierea pârâtei se acordă numai personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art. 1 din Legea nr. 138/1999 iar nu întregul personal din administrația publică iar acolo unde legea nu distinge, nici punerea în executare nu trebuie să facă distincție și aplicare diferențiată sau discriminatorie. Noțiunea de dispozitiv presupune că angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice.
Pârâta a arătat de asemenea că personalul din cadrul consiliilor județene și unităților subordonate acestuia sunt potrivit Legii nr. 215/2001 încadrate în autorități publice locale autonome iar nu subordonate vreunui minister.
Potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare a Direcției Județene de Drumuri și Poduri B, aprobat prin Hotărârea nr. 24/1998 a Consiliului Județean B (art. 5 alin. 13) sunt prevăzute atribuții de organizare a activității de iarnă având la bază Ordinul nr. 1265/2006 a Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Turismului de la această dată în colaborare cu Ministerul d e Interne. În acesta este precizată perioada de iarnă ca fiind 1 noiembrie anul curent - 15 martie anul viitor. A mai arătat că drepturile salariale ale personalului contractual sunt prevăzute în OUG nr. 24/2000, act normativ ce stabilește toate drepturile salariale ale personalului contractual ce-și desfășoară activitatea în cadrul administrației publice.
Prin încheierea din 6 mai 2009 Tribunalul Botoșania scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției civile spre competentă soluționare.
Cauza a fost reînregistrată sub nr-.
La termenul din 30 iunie 2009 reclamanții, prin reprezentant, au depus copia Contractului colectiv de muncă înregistrat la data de 11.12.2008 dintre Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B și Sindicatul Salariaților din cadrul Direcției.
Prin sentința civilă nr. 920 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți iar pârâta a fost obligată să plătească acestora indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază de la 11.12.2008 până la 30.06.2009, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective și s-a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata sporului de dispozitiv pentru perioada 1.03.2006 - 10.12.2008
Pentru a hotărî astfelprima instanță a reținut următoarele:
Potrivit Ordinului Ministrului de Interne 275 din 5 iunie 2002 Anexa 1 punctul 9 indice 1 s-a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv și studenților care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV.
Ulterior Ordinului 275/2002 a fost modificat prin Ordinul 495/28.07.2003 în sensul că după punctul 1 s-a introdus punctul 9.2 prin care s-a acordat indemnizația de dispozitiv și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Acest ordin a fost emis în baza Legii nr. 138/1999 și a OUG nr. 163/2003 și ale HG nr. 281/1993 fiind aplicabil doar structurilor aflate în subordinea Ministerului Internelor și reformei Administrative.
Conform dispozițiilor Legii nr. 215/2001 unitățile administrativ teritoriale cât și structurile funcționale ale acestora nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ci sunt unități de sine stătătoare ce beneficiază de autonomie. Un ordin al Ministrului Internelor și reformei Administrative nu este aplicabil în ceea ce privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
În ce privește existența unor fapte de discriminare instanța a constatat că nu sunt aplicabile disp. art. 16 din Constituția României și nici cel ale art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, deoarece cele două categorii de personal din cadrul instituțiilor militare arătate în Legea nr. 138/1999 și cele arătate de Legea nr. 215/2001 nu se găsesc în situații comparabile.
Astfel, în baza dispozițiilor Legii nr. 138/1999 în unitățile militare există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului și de comunicare. De asemenea, există anumite prevederi în ceea ce privește obligația personalului din cadrul unităților militare de a se prezenta la locul de muncă în cazul în care este necesară această prezență tocmai în acest scop fiind plătită salariaților majorarea salarială de 25% pentru respectarea regulilor de a fi la dispoziția unității militare în timpul și după programul de activitate. Aceste reguli nu se aplică și salariaților din cadrul administrației publice locale, structură care nu este organizată în mod asemănător structurilor militare.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că sunt neîntemeiate pretențiile formulate de reclamanți în baza Ordinului Ministerului Apărării și Internelor nr. 496/ 2003, însă începând cu data de 11.12.2008, cererea reclamanților apare ca întemeiată.
În Contractul Colectiv de Muncă valabil pentru anii 2008-2009 încheiat între Direcția Județeană de Drumuri și Poduri și Sindicatul Salariaților din cadrul Direcției Județene de Drumuri și Poduri B, la Cap. III "Salarizare, drepturi, facilități, indemnizații și sporuri", în art. 18 alin. 10 se menționează că "funcționarii publici, personalul contractul beneficiază de o indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază pentru specificul activității pe care o desfășoară care presupune practic disponibilitatea totală a acestor categorii de salariați, de a participa la activități cu caracter extraordinar, de urgență - inundații, calamități, activitate de iarnă și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
Având în vedere această prevedere din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității și prevederile art. 8 pct. 43 din Legea nr. 130/1996 respectiv, ale art. 9 din același act normativ, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți pentru momentul ulterior înregistrării Contractului Colectiv de Muncă menționat, moment de la care acesta își produce efectele.
De altfel, însăși pârâta prin reprezentantul său a arătat că nu are obiecțiuni în ceea ce privește acordarea sporului de dispozitiv începând cu momentul înregistrării acestui contract.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanțiicriticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivând recursul, reclamanții au susținut că față de actele normative enunțate, sentința instanței de fond este nelegală întrucât potrivit Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 care a completat Ordinul nr.275/2002, se prevede la pct.9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin unificarea Ministerului d e Interne cu cel al Administrației Publice și prin emiterea Ordinelor enunțate s-a urmărit înlăturarea discrepanțelor în ce privește drepturi de natură salarială.
Recursul, motivat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză s-au invocat ca temei legal dispozițiile Legii nr.138/1999 republicată, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, și care prevede plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii - 1999 - privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, și Ministerului Justiției, așa cum prevede expres art.3 din Legea nr.138/1999.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context, a fost emis Ordinul Ministerului d e Interne nr. 496/2003, prin care se specifică faptul că, pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții, care sunt însă strict enumerate.
Deși au fost invocate și prevederile art. 9.2 din ordin, potrivit cărora "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și s-a reținut că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice", Curtea observă că un act normativ de punere în aplicare a unei legi, cum este și Ordinul nr. 496/2003, nu poate extinde sfera de aplicare a legii pe care este chemat să o aplice, principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrat de dispozițiile art.4 din Legea nr.24/2000 excluzând fără echivoc această posibilitate.
Rezultă cu claritate din cuprinsul art.2, 3 din Legea nr.138/1999 că sporul de dispozitiv este o remunerație specială întemeiată pe specificul raporturilor de muncă ale angajaților din instituțiile enumerate la art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus de Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor "; personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prev. în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil. Așadar, corect s-au respins pretențiile reclamanților anterioare datei de 11.12.2008.
Față de cele reținute, constatându-se că situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariați determină situații deosebite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității, se constată că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu în raport de dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada anterioară datei de 11.02.2008, astfel încât recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții:, G, G, G, A, toți cu domiciliul ales la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B, împotriva sentinței nr. 920 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.L:
2 ex. 30.11.2009
jud.fond:,
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
