Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1383/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1383
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. -. -, nr. 28 - 30, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.704din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I - VIII și Consiliul Local, precum și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
URTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 25.03.2009, reclamantul, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local, solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale începând cu data 01.01.2007, decurgând din aplicarea salariului minim garantat pe țară stabilit prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național (la care urmează să se facă referire ca fiind ) nr. 2895/29.11.2006 și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație precum și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată
În motivare, reclamantul a precizat că potrivit art.40 alin.4 din, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei.
Or, conform art. 3 alin. 1 lit. a, contractul la nivel național este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social, cu atât mai mult cu cât este partea semnatară a contractului. Cu toate acestea clauzele contractului unic nu au fost aplicate.
S-a mai arătat că prin neplata la timp a diferențelor salariale au fost prejudiciați, pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.28 alin.2 din Legea sindicatelor, art. 40 alin. 4 din încheiat la 29 noiembrie 2006 și dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamantul a depus proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Bad epus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii pentru lipsa semnăturii și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
În ce privește excepția nulității cererii invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, având în vedere că la termenul din 5 mai 2009, reprezentanta reclamanților a semnat acțiunea, instanța a respins-
De asemenea a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și B, având în vedere că acest pârât are atribuții în procedura de finanțare a învățământului conform HG nr.538/2001 și este necesară asigurarea opozabilității hotărârii.
Prin sentința nr.704 din 02.06.2009 Tribunalul Botoșani - Secția civilă, a respins excepțiile nulității cererii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și
A admis în parte acțiunea reclamantului, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I-VIII și Consiliul local și a obligat pârâții să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat pentru perioada 1.01.2007 - 31.08.2007.
Prin aceeași sentință, pârâții Consiliul local și Școala cu clasele I-VIII au fost obligați să plătească reclamantului actualizarea acestor sume în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 de la data de 25.03.2009 până la data plății efective și s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.12 din Legea 130/1996 contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art.13 din același act normativ părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Prima instanță a mai avut în vedere faptul că prin Legea 130/1996 art.8 alin.4 s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la Legea 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizații sindicale (art.239 ).
Prin art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006 publicat în Monitorul Oficial partea a V- a nr. 5 din 29.01.2006 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 01.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții de muncitori necalificați, calificați, personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală sau postliceală, personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri studii superioare de scurtă durată coeficientul de ierarhizare este cuprins între 1 și 1,5.
În art. 3 alin.2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii 130/1996 art. 8 cât și al Legii 53/2003 art. 239 în care se arată că prin dispozițiile legale se pot stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
De altfel, în Anexa 7 Contractului Colectiv de Muncă, Ministerul Educației, Cercetării și figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă la pct.27 figurând ramura învățământ cu un număr de salariați de 115.835.
Tribunalul analizând susținerile pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și, a constatat că în prevederile Legii 128/1997 și OUG 24/2000 nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art.12 din Legea 130/1996.
România a ratificat în 1958 prin decretul 352 convenția Organizației Internaționale a nr. 98 privind aplicarea principiilor de drept de organizare și negociere colectivă care prevede prin art. 4 că părțile contractante înțeleg să sprijine și să respecte încheierea contractelor colective de muncă, respectiv să dea eficiență clauzelor cuprinse în aceste contracte colective de muncă în vederea reglementării prin acest mijloc a condițiilor de angajare.
În acord cu aceste dispoziții, prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2895/2006 au fost stipulate în mod valabil și respectiv și-au produs efectele ori urmează să-și producă efectele și de aceea, instanța constată că acestea sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației Cercetării și
Din adresa nr. 476 din data de 27.05.2009 eliberată de unitatea școlară rezultă că reclamantul a avut salariul de bază brut mai mic de 528 lei până la data de 31.08.2007.
În baza art. 40 din Contractul Colectiv de muncă aceștia trebuiau să beneficieze de un salariu minim brut de cel puțin 528 lei, obținut prin înmulțirea sumei de 440 lei cu coeficientul de ierarhizare de 1,2.
Întrucât prin întârzierea plății acestor sume, reclamantul a fost lipsit de folosința banilor, în baza art.161 alin.4 coroborat cu art.295 alin.1 Codul Muncii și art.1088 Cod civil, instanța a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prev. de OG nr.9/2000 aplicată la sumele datorate, începând cu data punerii în întârziere, respectiv 25.03.2009, până la data plății efective.
Având în vedere că reclamantul nu a dovedit efectuarea vreunor cheltuieli de judecată, prima instanță a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Educației, Cercetării și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Bar eiterat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că, nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, în conformitate cu art.13 din OUG nr.32/2001 această atribuție revenind bugetelor locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că soluția pronunțată de instanța de fond este eronată, motivat de aceea că, a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 cât și a art.3 alin.2 din la nivel național pe anii 2007 - 2010, potrivit cu care contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice, însă prin acestea nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a criticilor formulate în recurs, care vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată întemeiat recursul, pentru cele ce urmează:
Prin art.40 alin.4 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.2895/21 din 29.12.2006 s-a prevăzut, începând cu data de 1 ianuarie 2007, un salariu de bază minim brut negociat de 440 lei, adică 2,59 lei/lună pentru un program de lucru de 170 de ore.
Incontestabil, potrivit dispozițiilor art.239, art.241 alin.1 lit.d) din Codul Muncii și art.11 alin.1 lit.d) din Legea nr.130/1996 republicată, contractele colective de muncă încheiate la nivel național acționează întocmai legii, fiind obligatorii erga omnes și se aplică pentru toți salariații, încadrați la toți angajatorii din țară, indiferent de data angajării sau afilierii lor la o organizație sindicală.
Pe de altă parte, art.8 alin.1 din Legea nr.130/1996, republicată, statuează că "clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege", iar dispozițiile art.12 alin.11 din același act normativ prevăd: "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauzele referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Textul art.12 din Legea nr.130/1996 republicată, a fost preluat cu un conținut similar și în art.3 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, iar reglementarea interdicției conținute în normele evocate au în vedere specificul finanțării, de la buget, a unităților și instituțiilor publice și faptul că în aceste cazuri unele drepturi ale angajaților, inclusiv cele salariale, sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art.157 alin.2 din Codul Muncii, pe de altă parte, stipulează că "sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Aceste dispoziții legale sunt pe deplin aplicabile personalului din învățământ, întrucât potrivit dispozițiilor art.7 alin.3 din Legea nr.84/1995 republicată, învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale, iar fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în aceste bugete.
Pe de altă parte, potrivit art.48 alin.1 - 4 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic: "Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare".
Așadar, se constată că, prin norme imperative este exclusă posibilitatea negocierii prin acorduri individuale sau colective de muncă a cuantumului salariului de bază care constituie elementul principal și fix al salariului personalului didactic și didactic auxiliar, iar o astfel de negociere este permisă doar în privința altor drepturi elemente salariale, accesorii ale salariului de bază.
În privința salariului de bază ce constituie și elementul de referință la care se raportează celelalte drepturi salariale ale angajaților, s-a stabilit, în mod expres că negocierea colectivă sau individuală nu este permisă.
Dispozițiile art.48 alin.3 și 4 din Legea nr.128/1997 indică și elemente care contribuie la stabilirea salariului de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, astfel: a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și b) coeficientul de multiplicare prevăzut în anexele 1 și 2 la acest act normativ, detaliați pe funcții didactice, grade didactice, vechime în învățământ și nivelul studiilor necesare, pentru personalul didactic, respectiv funcții, grade profesionale și nivelul studiilor, pentru personalul auxiliar.
Valoarea coeficientului de multiplicare se stabilește anual, prin hotărâre a Guvernului, în limita fondurilor bugetare alocate pentru cheltuieli salariale.
În consecință, dispozițiile art.40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nu sunt aplicabile la stabilirea salariului de bază al personalului didactic și didactic auxiliar, astfel încât față de aceste aspecte, faptul că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Bap articipat la negociere și a semnat, este fără relevanță.
Pentru aceste considerente, curtea constată că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâților la plata diferențelor salariale dintre salariul de bază de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat pentru perioada 1.01.2007 - 31.08.2007, precum și a accesoriilor la aceste sume, respectiv actualizarea în raport de inflație și dobânda legală.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive, așa cum just a reținut instanța de fond, Ministerul Educației, Cercetării și B justifică legitimare procesuală pasivă întrucât, conform HG nr.538/2001 are atribuții în procedura de finanțare a învățământului cât și pentru opozabilitatea hotărârii.
De urmare, pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B și va modifica în parte sentința nr. 704 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
Totodată se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, ce nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.704 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local.
Menține dispozițiile privind respingerea excepțiilor și a cererii privind plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 30.11.2009
jud.fond:,
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
