Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1552/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1552/2008 -
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamanții domiciliat în S M,-, domiciliat în S M,-, - 4,. 4, domiciliat în S M, str. -, - 27,. 12 și de pârâta "" - cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 955 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentanta recurentei pârâte "" - B, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 26.06.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenții reclamanți,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Totodată, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți. Arată că din însăși recunoașterea sindicatului rezultă că salariații au primit drepturile bănești cuvenite, primele de Paști și C au fost incluse în salariile lunare de bază, prin urmare unitatea nu mai are nici un fel de datorii față de angajați.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 955 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta "" - B; s-a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâta "" - B și în consecință a fost obligată societatea pârâtă să achite reclamanților și drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și de C pentru anul 2005, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății, iar reclamantului drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și de C pentru anii 2005, 2006, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății; de asemenea, a fost obligată pârâta la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța consideră că soluționarea acesteia presupune determinarea termenului de prescripție aplicabil, iar stabilirea termenului este influențată în chip decisiv de calificarea dreptului dedus judecății.
Dreptul reclamat pe calea acțiunii cu soluționarea căreia a fost investită instanța, constând în suplimente salariale cu prilejul sărbătorilor și cu prilejul sărbătorii Cului este, în mod evident, un drept de natură salarială, fiindcă potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Fiind, așadar, în prezența unui drept salarial, înseamnă că termenul de prescripție aplicabil nu este cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, ci termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Concluzia la care a ajuns tribunalul în dezlegarea excepției este întărită și de dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii, text în conformitate cu care, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Raportând momentul promovării acțiunii la momentul nașterii dreptului la acțiune, tribunalul constată că demersul reclamanților a fost realizat în interiorul termenului de prescripție de 3 ani și, pe cale de consecință, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fond, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații "" - vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate. Cu minimum 15 zile înaintea fiecărui eveniment pentru care se acordă suplimentărilor vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Prin alin. 2 s-a precizat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 reia textul art. 168 alin. 1 în aceeași variantă cu cea din anul 2004, dar modifică aliniatul 2 dispunând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Acest din urmă text se regăsește în ultima formă menționată și în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006 și pe anul 2007.
La dosarul cauzei, pârâta a depus adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007, în care se menționează că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " (fila 63). Prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al "" - B, datată 31.08.2007 (fila 64), semnată de reprezentanți ai patronatului și sindicatului se dă o interpretare textului în discuție "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Art. 31 din același act normativ dispun că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. Art. 236 alin. 4 Codul muncii dispune că contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Toate aceste norme condiționează valabilitatea contractelor colective de muncă de voința părților semnatare și de respectarea dispozițiilor legale aplicabile, voința partenerilor sociali trebuind să se manifeste în conformitate cu prevederile legale.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 reia un principiu general, aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate prin acordul de voință al părților, dar numai până în momentul încetării efectelor acestor acte. Ca atare și contractul colectiv de muncă poate fi modificat potrivit acordului de voință al părților doar pe parcursul executării lui.
În cauză, înscrisurile depuse în probațiune de către pârâtă (Adresa Comisiei Paritare și Nota de la fila 64) vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivelul unității, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anulat și în totală contradicție cu exprimarea neechivocă cuprinsă în textul menționat în fiecare an din cei pentru care se solicită drepturile. În acest sens art. 168 alin. 2 prevăzut, că suplimentările în cauză au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003 fiind astfel de necontestat că aceste drepturi nu au fost incluse în salariul de bază și în anii 2004, 2005, 2006, câtă vreme s-au menținut și dispozițiile aliniatului 1 al art. 168. În consecință, reinterpretarea clauzei în discuție după încetarea contractului colectiv de muncă pe fiecare an în discuție, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit și neechivoc al dispozițiilor art. 168 alin. 1 și 2.
Din cuprinsul actelor depuse în probațiune, nu rezultă cu certitudine că pârâta și-ar fi executat obligația de plată a celorlalte drepturi solicitate de reclamanți, motiv pentru care instanța a admis acțiunea acestora conform dispozitivului.
Expertiza contabilă extrajudiciară depusă de pârâtă (filele 112-154 din dosar) a fost comunicată părții adverse, însă concluziile acesteia nu au fost însușite de reclamanți. Cum expertul nu a fost desemnat în condițiile art. 201-214 Cod procedură civilă, expertiza depusă la dosar are valoarea unei expertize extrajudiciare ale cărei concluzii se impune instanței doar în măsura în care sunt acceptate de către părți.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului acestor drepturi, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 Codul muncii, calculul se face raportat la salariul de bază mediu pe "" -
În ce privește daunele solicitate sub forma dobânzilor legale pentru neachitarea drepturilor la scadență, instanța apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen au formulat recurs petenții, și, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței în sensul de a se dispune calcularea drepturilor salariale, raportat la salariul mediu brut pe unitate, precum și dobânzile aferente pentru anul 2007 și până la executarea hotărârii.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a stabilit greșit drepturile salariale cuvenite reclamanților, ignorând adresele nr. 1666/2003, 313/2005 și 713/2006, din care rezultă salariul mediu brut plătit de angajator între anii 2003 - 2007.
A formulat recurs împotriva aceleiași sentințe și pârâta "" - B, care a solicitat modificarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, acțiune ce a fost admisă în parte.
În motivarea recursului s-a susținut că primele de C și de Paști cuvenite angajaților au fost incluse în salariile de bază ale acestora, fapt de altfel confirmat și de "".
S-a mai arătat că interpretarea dată de instanțe art. 168 alin. 1 și 2 este greșită, în fapt aliniatul 2 consacră modalitatea concretă de acordare a primelor reglementate de art. 1.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este sunt legală și temeinică sub toate aspectele.
În ce privește recursul reclamanților, acesta urmează a fi respins, instanța de fond făcând o corectă aplicare a art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă și art. 1 din Legea nr. 130/1996, admițând acțiunea reclamanților și obligând-o pe pârâtă să plătească acestora primele de Paști și C aferente anilor 2005 - 2006.
Aspectele invocate de reclamanți privind calcularea acestor sume în funcție de salariul mediu brut pe societate, avându-se în vedere conținutul adreselor emise de angajator și evocate de recurenți sunt nerelevante, instanța de fond dispunând obligarea pârâtei la calcularea primelor cuvenite în funcție de salariul mediu de bază la nivelul societății, așa cum părțile au stabilit prin contractul colectiv de muncă.
De altfel recurenții nu au învederat instanței care este diferența dintre salariul mediu brut la nivelul societății și salariul mediu de bază la nivelul societății și care este prejudiciul pe care l-au suferit urmare admiterii acțiunii în modalitatea aleasă de instanța de fond.
În ce privește recursul declarat de pârâta "" - B, și acesta urmează a fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de pârâtă sunt nefondate.
Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, în art. 168 alin. 1, prevede fără excepție că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" -, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Art. 168 alin. 2 dispune că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Într-o interpretare logică rezultă că pentru restul anilor primele de Paști și de C nu au fost introduse în salariul de bază al salariaților.
Angajatorul, deși avea sarcina probei, nu a făcut dovada că începând cu 2004 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al angajaților, expertiza depusă în cauză neavând valoare probatoare, fiind extrajudiciară și neînsușită de reclamanți.
Așa fiind, în baza art. 316 cu referire la art. 312 și 296 Cod procedură civilă, se vor respinge recursurile ca nefondate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de reclamanții, și pârâta "" - B, împotriva sentinței civile nr. 955 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 13.11.2008
jud.fond. -
dact.
2 ex./14.11.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
