Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1668/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1668
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: -- -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1576 din 02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, A, A, I, E., cu domiciliul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la Cabinet de Avocatură cu sediul în P, str. -, nr.1A, - Sc. A,. 17, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații reclamanți avocat lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus din partea recurentei pârâte, întâmpinare.
Avocat, având cuvântul depune la dosar întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate pe fond ca temeinică și legală.
Arată că în mod corect la fond s-a respins excepția invocată de pârâtă și corect s-a reținut că numai pentru anul 2003 aceste drepturi s-au inclus în salariu.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,
în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, reclamanții, A, A, I, E., au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de câte 9863,52 lei din care 9330 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paști în perioada 2004-2007, la care se adaugă suma de 533,50 lei, reactualizare cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în calitate de salariați ai societății pârâte nu au primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2005-2007, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus la dosar copiile carnetelor lor de muncă (filele 43-193) copia adresei nr.313/2005 emisă de societatea pârâtă și copii ale extraselor din contractele colective de muncă pentru anii 2005 și 2006 precum și concluzii scrise(filele 194-196).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 26-28) la care a atașat înscrisuri (filele 29-42) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceștia.
Prin sentința civilă nr.1576 pronunțată la 2 iunie 2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de câte 9330 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C și de Paști pentru anii 2005,2006 și 2007, actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani și curge de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamanților însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamanți respectiv câte 9330 lei brut, reprezentând prime de C pentru anii 2005, 2006 și 2007 și de Paște pentru anul 2005, 2006 și 2007 actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanții aveau dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare (filele 25-28) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C și respectiv Paște în perioada anilor 2005, 2006 și 2007 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime anuale de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamanților însumează salariul de bază mediu/ de: 850 lei pentru prima de Paști-2005; 927 lei-corespunzător primei de C 2005; 1047 lei corespunzător Primei de Paști 2006, 1160 lei pentru prima de C 2006; 1260 lei pentru prima de Pasti 2007 respectiv 1387 lei pentru prima de C 2007, așa cum acestea reies din înscrisul depus la fila 42 dosar fond neluat în seamă de instanța fondului, în total câte 6631 lei sumă brută.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamanților suma totală brută de câte 6631 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1576 din 02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, A, A, I, E., cu domiciliul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la Cabinet de Avocatură cu sediul în P, str. -, nr.1A, - Sc. A,. 17, județul
Modifică sentința în parte, în sensul că reduce sumele acordate intimaților -reclamanți la câte 6631 lei brut, reprezentând drepturi bănești pentru Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006 și 2007, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi 10 septembrie 2008,în ședință publică.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
3 ex.
15.09.2008
f- Tribunalul Prahova
R
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
