Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1779/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1779
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta, reprezentată prin SINDICATUL LIBER din ÎNVĂȚĂMÂNTUL, împotriva sentinței civile nr.1255 din 25.08.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați ȘCOALA GENERALĂ și PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă reclamanta și pârâții intimați Școala Generală Șaguna și Primarul Comunei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1255 din 25 august 2009 Tribunalului Arad, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta prin reprezentant Sindicatul Liber din Învățământul, împotriva pârâților Școala Generală Șaguna A și Primarul comunei l pentru plata primelor de vacanță pe anii 2004-2008, actualizate cu indicele de inflație, virarea fondurilor necesare plății lor și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că deși art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 stabilește, cu valoare de principiu, că personalul didactic beneficiază și de alte drepturi bănești, prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă, putându-se, așadar, concluziona, prin interpretarea logică și teleologică a acestui text, că prima de vacanță nu contravine dispozițiilor speciale în materia salarizării personalului din învățământ, însă prima de vacanță poate fi acordată doar în condițiile precis determinate de art. 35 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel județean și de art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, conform cărora personalul din învățământ poate beneficia de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii.
Reclamanta nu a invocat și nici nu au dovedit că angajatorul său ar dispune de venituri proprii, care să poată acoperi plata primelor de vacanță, și nici reprezentantul său nu a făcut vreo atare susținere în fața instanței, după cum nici pârâtul angajator nu a făcut vreo apărare sub acest aspect, iar din lucrările dosarului și, îndeosebi, documentația depusă la dosar de sindicatul reprezentativ nu rezidă nici un element în acest sens.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta, reprezentată prin Sindicatul Liber din Învățământul, arătând că sentința a fost pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv ale: art. 241 și 243 alin. 1 din Codul muncii, art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, art. 30 alin. 1 și 2 Cap. V din Legea nr. 130/1996 a contractului colectiv de muncă, art. 37 alin. 1 lit. g din contractul colectiv unic la nivel național și la nivel de ramură învățământ, subliniind caracterul legal și obligatoriu privind aplicarea dispozițiilor invocate, care justifică admiterea acțiunii.
Pe de altă parte, lipsa actuală a fondurilor bănești sau prevederea lor în proiectele de buget este o problemă de executare a hotărârii judecătorești, care cade în sarcina angajatorului și nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor legale pe care instanța le valorifică în cadrul motivației sentinței.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041și ale art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimatul Primarul Comunei a depus întâmpinare prin care a arătat că raportat la extrasul din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ pe anii 2007-2008 înregistrat la.S cu nr. 596/12.11.2007 lit.g, cât și extrasul din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul județului A 2004 înregistrat la. A cu nr.5014/13.08.2004 la art.35 lit.g, se stipulează clar că prima de vacanță se acordă din venituri proprii.
În drept, se invocă dispozițiile art. 155 Cod procedură civilă, art. 35 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivelul județului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, potrivit cu care personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și cel de la nivel de ramură învățământ și ale dispozițiilor contractelor colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și, respectiv, pe anii 2007-2010 care prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, ca pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamantei la prima de concediu este consacrat, în mod evident, de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, în care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală sus-citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că, în raporturile de muncă dintre angajați și angajator, se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
În strânsă legătură cu cele mai sus-menționate, instanța reține că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi în vreun fel înlăturate, nici prin apărarea referitoare la lipsa veniturilor proprii ale unității de învățământ, cu atât mai mult cu cât aceasta nu se autofinanțează, iar bugetul ei de venituri și cheltuieli este supus aprobării unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află.
Din modul de redactare al clauzelor contractelor colective de muncă specifice învățământului rezultă, în mod clar, obligația de a se plăti prima de vacanță, deoarece art. 37 din aceste contracte prevede că: "- convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii ", iar nu ca personalul să poată beneficia de astfel de premii dacă se vor realiza venituri proprii.
A interpreta clauza contractuală menționată în sensul că primele de vacanță se acordă condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ au posibilități limitate de a obține venituri proprii, deoarece scopul lor constă în prestarea unui serviciu public educarea elevilor, iar nu în desfășurarea unor activități aducătoare de profit, ar conduce la concluzia că o astfel de clauză a fost inserată în contractele colective de muncă fără intenția de a produce efecte. Or, potrivit art. 977 și art. 978 din Codul civil, o clauză se interpretează după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, și în sensul ce poate avea un efect.
Chiar dacă raportul de muncă, supus analizei, este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative. În același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Prin urmare, raportat la cele menționate anterior, la motivele de fapt invocate și la prevederile art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, instanța apreciază că recursul reclamantei este întemeiat și, în baza, art. 312 alin.1 - alin.3 Cod de procedură civilă, îl va admite.
Pe cale de consecință, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, reprezentantă prin Sindicatul Liber din Învățământul, împotriva pârâților Școala Generală Șaguna și Primarul Comunei, va obliga pârâta Școala Generală Șaguna la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de vacanță pe perioada 10.06.2006-2008 (constatându-se că plata primelor de concediu pe perioada 2004-10.06.2006, sunt prescrise, față de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii raportat la dispozițiile art. 3 din Decretul - Lege nr. 167/1958, întrucât acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenul de trei ani).
Totodată, va menține în rest dispozițiile hotărârii recurate, respectiv cele referitoare la respingerea capătului de cerere privind consemnarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, reprezentată prin SINDICATUL LIBER din ÎNVĂȚĂMÂNTUL, împotriva sentinței civile nr.1255/25.08.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite în parte acțiunea, împotriva pârâților ȘCOALA GENERALĂ și PRIMARUL COMUNEI.
Obligă pârâta Școala Generală Șaguna la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de vacanță pe perioada 10.06.2006-2008, cuvenite și neacordate, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
Obligă pârâtul Primarul Comunei la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./30.11.2009
Thred./30.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
