Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1792/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1792
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G, a, G, G, A, toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocat cu sediul în P,-, Județul P, împotriva sentinței civile nr. 2791 din 7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, sector 1, nr. 239.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții -reclamanți, prin avocat din cadrul Baroului P și intimata -pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul aceluiași barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Părțile, prin apărători, pe rând, având cuvântul, arată instanței că nu au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că părțile nu au alte cereri de formulat în cauză și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea introductivă, conform motivelor de recurs, solicitând să se aibă în vedere faptul că reclamanții din prezenta cauză sunt salariați ai SC SA, iar la această sucursală nu a fost comunicat telexul nr. 2412/1998, astfel cum a recunoscut și pârâta.
De asemenea, învederează și faptul că acest telex nu are putere juridică, ci numai, eventual, valoare informativă. Arată că prin acest telex nu ar putea fi paralizat un drept născut în anul 2005, întrucât acest drept este prevăzut, din nou, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură în anii 2005, 2006. Astfel că nu ar mai exista rațiunea acestor prevederi noi dacă acest drept ar fi fost înlăturat în anul 1997, așa cum susține pârâta. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise, pe care le depune la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, G, a, G, G, A, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate potrivit art.176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 si 2007, reprezentând aprovizionarea de toamnă -iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, drepturi actualizate conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă și potrivit art.187 alin.1 din același contract, reprezentând un ajutor material anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, sumă, de asemenea, actualizată conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații SC SA B- și că pe lângă drepturile cuvenite în baza contractului individual de muncă urmau să beneficieze, conform art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996 și art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii și de drepturile stabilite, cu caracter minimal și obligatoriu, prin contractul colectiv de muncă la nivel superior, și-anume, de cele prevăzute de CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 constând în suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, potrivit art.176 și un ajutor material anual egal cu c/valoarea unei cote de gaze, conform art.187 alin.1 din același contract, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
În drept, au fost invocate disp.art.11, 37, 40 alin.2, 166 și 243 din Codul muncii, art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996, art.176 alin.1 și 2 și art.187 alin.1 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze
La data de 07.11.2008 reclamanții au formulat o cerere precizatoare a obiectului acțiunii introductive cu privire la determinarea cuantumului concret al drepturilor bănești pretinse, pe care le-au indicat.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 2791 din 7 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin dispozițiile art. 176 alin.1 si 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 se prevede că, în cazul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaoos în sumă fixă.
S-a mai arătat că prin dispozițiile art. 137 din CCM pe ramură se prevede că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de agent economic unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
De asemenea, art. 176 alin.6 din CCM ramură instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, acest venit fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, iar începând cu anul 1998, nu au existat negocieri în vederea acordării distincte venitului anual în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, pretențiile reclamanților fiind apreciate, în acest context, ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică invocând disp.art.3041Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că nu s-a propus de către unitatea-pârâtă și nici instanța nu a solicitat administrarea vreunei dovezi contrare, pertinente și concludente, în sensul pretențiilor recurenților, singura probă administrată fiind proba cu înscrisuri administrată de reclamanți în susținerea cererii, probă de care instanța nu a ținut cont.
Astfel, cu privire la stabilirea situației de fapt, instanța a reținut că venitul pretins a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat or, în speță, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe în apărare, deși îi revenea sarcina probei conform art.287 Codul muncii, iar instanța nu a solicitat administrarea vreunei dovezi pertinente și concludente din care să rezulte introducerea, după anul 2005, în salariul de bază al fiecărui salariat a drepturilor pretinse și nici nu s-a solicitat administrarea vreunei dovezi care să-i permită stabilirea vreunei situații de fapt caracterizată de lipsa negocierilor.
Într-un alt motiv de recurs se susține că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii întrucât în considerente instanța se raportează la anul 1998 și la lipsa negocierilor începând cu acest moment și până în prezent, iar raportarea instanței la anul respectiv duce la concluzia că sentința conține motive contradictorii deoarece, deși inițial, în considerente, se rețin disp.art.176 alin.1 și 2 CCM ramură, care prevăd expres dreptul recurenților la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, ulterior, instanța se raportează la anul 1998, raportare ce este greșită întrucât drepturile pretinse de recurenți sunt născute în anul 2005 din CCM ramură pe anul 2005 și menținute și în anii 2006, 2007 până în prezent.
Așa fiind, se susține că numai introducerea în salariu a acestor drepturi, adică a celor născute din CCM ramură pe anul 2005 și nu altele, ar putea constitui un motiv pentru respingerea cererii, nefăcându-se însă dovada în speță a introducerii în salariu, după anul 2005, acestor drepturi.
De asemenea, calificarea pretențiilor recurenților ca nefondate pe motivul lipsei unor negocieri în vederea acordării drepturilor pretinse conduce la concluzia că hotărârea cuprinde motive contradictorii, în condițiile în care tot instanța a considerat că venitul fusese introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, fără să se precizeze de când.
Prin urmare, instanța recunoaște existența dreptului pretins de recurenți, care ar fi putut fi acordat distinct, invocând lipsa negocierilor la nivel de unitate și numai această lipsă este aceea care ar fi atras neacordarea de către unitate a dreptului și nu inexistența acestuia sau introducerea lui în salariu.
Or, susțin recurenții, existența și acordarea drepturilor decurgând din contractul colectiv de muncă la nivel superior nu poate fi condiționată de negocieri suplimentare prealabile la nivel de unitate.
Într-un alt motiv de recurs se susține că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv art.137 din CCM pe ramură, care statuează că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Arată recurenții că textul prevede doar posibilitatea includerii în salariul de bază a unor sporuri și nu obligația la nivel de unitate de a proceda la această includere, părțile trebuind să convină acest lucru și nu s-a făcut dovada convenției părților, sub forma actului adițional, privind introducerea în salariu, după anul 2005, acestor drepturi, interpretarea greșită a instanței fiind aceea că plecând de la disp.art.137 se consideră că dacă includerea în salariu a acestor drepturi împiedică acordarea lor, atunci și acordarea drepturilor este condiționată de negocieri suplimentare prealabile la nivel de unitate.
Un alt aspect care conduce la concluzia unei interpretări greșite a actului dedus judecății este acela că nu sunt îndeplinite nici condițiile art.176 alin.6 din CCM pe ramură întrucât nu a fost dovedită existența, după anul 2005, unei convenții a părților, sub forma actului adițional, având ca obiect introducerea în salariu, după anul 2005, drepturilor pretinse, adică a drepturilor născute în anul 2005, CCM pe ramură producând efecte pentru viitor și introducerea în salariu a unor adaosuri nu poate viza decât drepturile născute din acest contract, respectiv cele prevăzute de art.175 alin.1 și 2.
Printr-un alt motiv de recurs se susține că hotărârea este lipsită de temei legal, nefiind motivată în drept, instanța nerecurgând la textele de lege aplicabile speței și chiar dacă s-ar fi menționat în cuprinsul hotărârii disp.art.40 alin.2 Codul muncii, hotărârea ar fi fost nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea legii, textul invocat obligând imperativ unitatea să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din CCM aplicabil, iar negocierile la nivel de unitate apreciate de prima instanță că se impuneau a fi angajate anual pentru acordarea drepturilor din CCM pe ramură, nu vizează existența drepturilor pretinse, a căror acordare nu poate fi condiționată de purtarea acestor negocieri.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii prin care s-a pretins ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, depunându-se la dosar și înscrisuri, în copie.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, depunând la dosarul cauzei și o serie de înscrisuri noi în recurs.
S-a arătat că venitul anual pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură întrucât fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, efectiv, începând cu anul 1998.
Se mai susține că prin SA din anul 1997, s-a prevăzut, la art. 168 alin.3, că începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract, iar adresele comune RA SA- nr. 2328/8.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998 atestă că din 1998 majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit a fost operată în mod efectiv.
De asemenea, în CCM din perioada 1998-2001 s-a stipulat că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului nr. 2412/1998, în același sens făcându-se mențiunea și în cuprinsul CCM SA din anul 2002, iar din 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit în CCM SA până în prezent semnifică inexistența dreptului pretins prin cererea de chemare în judecată, drepturile respective fiind introduse în salariile de bază.
Referitor la ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze, se susține că potrivit art.187 alin. 1 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze, pe anul 2006, salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. 1, punctual B, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar conform alin. 2 al.art.187 din același contract, de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la anin. 1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, stipulându-se la alin. 3 că prin contractele colective de muncă la nivele inferioare vor fi stabilite cuantumul și condițiile de acordare.
Se mai învederează că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997, astfel că intimata a acordat acest ajutor social tuturor salariaților prin includerea sa în salariul de bază, iar din anul 1997 și până în prezent, acest ajutora fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu, aceasta fiind rezultatul negocierii cu sindicatul a clauzelor CCM la nivel de unitate.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Chiar dacă intimata-pârâtă nu a depus la dosarul de fond întâmpinare și nu a propus probe în apărare, acest lucru nu poate constitui un argument suficient pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de recurenți.
Intimata-pârâtă a depus, în recurs, în conformitate cu disp.art.308 alin. 2 Cod pr.civilă, întâmpinare, depunând și o serie de înscrisuri, în copie, la dosar, tot în recurs, cale de atac în care pot fi administrate probatorii cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod pr.civilă, iar în raport de probatoriile administrate în cauză, atât la fond, cât și în recurs, soluția primei instanțe apare ca fiind corectă.
Astfel, în conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
În același sens, art.137 din contractul colectiv pe ramură prevede că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic unele sporuri și/sau adausuri pot fi incluse în salariul de bază.
Intimata-pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale recurenților- reclamanți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, potrivit art.168 alin.3 din același contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din CCM pe anul 2007, începând cu data de 1 martie 1998, prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.001-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.001 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice.
Deși ulterior anului 2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă nu este stipulat în termenii de mai sus, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat în precedent.
Curtea mai reține că aceste adrese nu au vizat Societatea -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997 această societate nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar, pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Astfel, prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Societatea a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome, cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații SC, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Societății aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din - "- ", iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această din urmă federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților din cauza de față.
La data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile angajaților conform adresei nr.3552/1999, prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
Prin urmare, la data de 1 iunie 1999 s-au egalizat grilele de salarizare ale SC cu cele ale SN SA, iar acestea din urmă cuprindeau toate drepturile acordate salariaților, precum și indexările care au avut loc până la 30.05.1999, iar împrejurarea de netăgăduit, a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul brut de bază până în prezent explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept până în prezent, fără vreo justificare verosimilă.
Contrar susținerilor recurenților, sentința atacată nu cuprinde motive contradictorii.
Lipsa negocierilor la nivel de unitate pe tema acordării distincte a primei de aprovizionare toamnă-iarnă, pe anii 2005-2007, nu putea reprezenta, într-adevăr, un argument pentru respingerea acțiunii, esențial fiind faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile brute de bază ale angajaților, pentru argumentele mai sus-reținute, iar tocmai această includere explică de ce la nivel de unitate nu au mai avut loc negocieri pentru acordarea primei respective pe perioada în discuție în cauză.
De asemenea, sentința cuprinde motivele pe care se sprijină și chiar dacă motivarea este mai sumară, soluția de respingere a acțiunii este, pe fond, corectă, neputându-se reține nici interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății ori schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia invocată de recurenți.
Referitor la ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze, se reține că prima instanță a respins acțiunea în întregul ei, iar în conformitate cu disp.art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energiei electrică, termică, petrol și gaze înregistrat la sub nr. 288/15.02.2006, publicat în Monitorul Oficial din 26.03.2007, salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. I punctul B, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale și potrivit art. 187 alin. 2 din același contract, de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin. 1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. I, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, statuându-se la alin. 3 al.art. 187 că prin contractele colective de muncă la nivele inferioare vor fi stabilite cuantumul și condițiile de acordare.
Prin art. 176 din CCM la nivel de unitate( ) s-a prevăzut, la alin. 1, că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Deși reglementarea privitoare la acordarea ajutorului constând în contravaloarea unei anumite cantități de gaze naturale nu a mai fost prevăzută în contractele colective de muncă la nivel de unitate, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că dreptul respectiv nu ar mai fi fost plătit deoarece salariile angajaților nu au fost diminuate cu suma corespunzătore contravalorii cantității de gaze naturale inclusă inițial în salariul de bază al angajaților, după cum s-a prevăzut expres în CCM la nivel de unitate, încheiat între societatea pârâtă și salariați, reprezentați de, în sensul celor sus-arătate.
În consecință, pârâta a acordat ajutorul social tuturor salariaților prin includerea acestuia în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent ajutorul a fost plătit ca parte integrantă din salariu.
Prin urmare, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în mod corect prima instanță a respins acțiunea.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, a, G, G, A, toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocat cu sediul în P,-, Județul P, împotriva sentinței civile nr. 2791 din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, sector 1, nr. 239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier,
-
/VS
4 ex./11.11.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
