Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
D E CI ZIA NR. 1789
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul ales la ȘI ASOCIAȚII B --,.3,.7, sector 1, având ca administrator judiciar pe, cu sediul în B,-, - 27,.A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.885 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna -, sat -, nr.18 A,.39, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de către, în calitate de administrator judiciar al SC SA, de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, învederându-se, totodată, că recurenta-pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și, față de împrejurarea că
recurenta-pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu prioritate pe cererea de suspendare și, după caz, și pe fondul recursului exercitat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA (fosta SC solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună plata către reclamant a drepturilor restante, ca urmare a salarizării sub nivelul minim prevăzut în CCM la nivel de unitate pe anii 2005, 2006, 200, actualizarea drepturilor cu indicele de inflație, obligarea pârâtei la rectificarea carnetului de muncă cu valoarea salariului și a sporurilor aferente, sub sancțiunea aplicării unei amenzi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 3 iulie 2007, constatând că nu a beneficiat de o salarizare corespunzătoare, nivelul de salarizare fiind situat sub nivelul minim prevăzut de CCM la nivel de unitate pe anii 2005, 2006, 2007, salariul de bază minim trebuind să fie de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
În drept, au fost invocate disp.art.128, 129, 232 din CCM, dispozițiile Capitolului III din Legea nr.168/1999.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe parcursul procesului, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că nu mai solicită obligarea pârâtei la rectificarea carnetului de muncă și indicând cuantumul pretențiilor reprezentând diferențe salariale și sporurile aferente, precum și prima aprovizionare toamnă-iarnă cuvenită conform art.176 din CCM ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, calculate în raportul de expertiză întocmit în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 885 din 23 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea în parte, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1376 lei net actualizat conform raportului de expertiză, reprezentând drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație, cuvenite și neachitate și s-a respins, în rest, acțiunea ca neîntemeiată, pârâta fiind obligată la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, în conformitate cu prevederile CCM- art.128 alin.5 în cadrul pârâtei și al sucursalelor, salariul de bază minim era de 1,50 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, față de funcția ocupată de reclamant, respectiv de sondor.
S-a mai reținut că pe baza acestor criterii, expertul a stabilit că în realitate, drepturile salariale cuvenite reclamantului au fost calculate la un nivel inferior, stabilind diferențele rezultate în funcție de sporul de vechime și de sporul de vechime petrol.
De asemenea, s-a arătat că prin aceeași expertiză au fost determinate și drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, pentru perioada 2005-2007.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea în parte, în sensul celor sus-arătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală.
Susține recurenta că instanța de fond a ignorat prevederile art.36 din Legea nr.85/2006, care statuează că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau asupra bunurilor sale.
În raport de acest text de lege, se arată că rolul instanței învestită cu o acțiune ce are ca obiect realizarea unei creanțe asupra averii debitorului este acela de a constata intervenită suspendarea de drept a judecării cauzei, care operează prin efectul legii, instanța trebuind doar să o constate la cererea persoanei interesate, cum este în speță debitoarea, prin administratorul judiciar al acesteia.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, constatându-se intervenită suspendarea de drept a cauzei, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
În recurs, recurenta-pârâtă, prin administratorul judiciar al acesteia, a formulat o cerere de suspendare a cauzei în baza art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, arătând că la data de 25.03.2009, în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect "procedura insolvenței" a fost admisă cererea unui anume creditor, fiind deschisă procedura generală împotriva SC SA B, depunând la dosarul cauzei, în copie, sentința comercială nr.1786/25.03.2009 și încheierea din ședința din camera de consiliu din 6.04.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul menționat.
În ceea ce privește cererea de suspendare a judecării cauzei în recurs, ce se impune a fi analizată cu prioritate, Curtea urmează aor espinge ca neîntemeiată întrucât, potrivit disp.art.36 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.277/2009, publicată în Monitorul Oficial nr.486/14.07.2009, pentru aprobarea OUG nr.173/2008, de modificare și completare a Legii nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, excepție ce se regăsește și în speța de față.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
La termenul din data de 23.04.2009, când pricina s-a soluționat pe fond de către prima instanță, tribunalul a respins cererea pârâtei prin care se solicita, ca în temeiul art.36 din Legea insolvenței nr.85/2006, să se dispună suspendarea cauzei întrucât împotriva societății s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, argumentul tribunalului fiind acela că dispozițiile respective au în vedere acțiunile privind partajarea averii debitorului, iar prin prezentul litigiu de muncă se urmărește constatarea existenței și întinderii creanței.
Potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Textul respectiv a fost modificat ulterior pronunțării sentinței atacate, prin Legea nr.277/2009, publicată în Monitorul Oficial nr.486/14.07.2009, pentru aprobarea OUG nr.173/2008, de modificare și completare a Legii nr.85/2006, statuându-se, în actuala reglementare, că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse în copie la dosarul de fond, cât și în recurs de către recurentă, rezultă că prin sentința nr.1786/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, a fost deschisă, la cererea unei societăți creditoare, în baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, procedura generală împotriva debitoarei SC SA- chemată în judecată în calitate de pârâtă în prezenta cauză, fiind numit în calitate de administrator judiciar al societății.
Prima instanță a respins cererea de suspendare a cauzei deși acțiunea creditorului era o acțiune în realizarea unei creanțe împotriva debitoarei SC SA, urmărind obligarea societății la plata unor drepturi bănești.
Textul art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificările ulterioare, vizează toate acțiunile pentru realizarea creanțelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atât la acțiuni judiciare propriu-zise, cât și la executări silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmărindu-se prin suspendare păstrarea caracterului colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor și eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.
Articolul de lege sus-menționat se referă atât la acțiunile judiciare începute înainte de deschiderea procedurii, cât și la cele începute după deschiderea procedurii, precum și la toate creanțele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat în procedura insolvenței, inclusiv creanțele de natură salarială, iar suspendarea instituită de acest text de lege operează prin efectul legii, instanța de judecată trebuind doar să o constate la cererea debitoarei, textul conținând o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic.
Pentru aceste considerente, rezultă că în mod greșit tribunalul a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, astfel încât Curtea privește recursul ca fondat, motiv pentru care, în conformitate cu art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va casa sentința și va admite cererea de suspendare, constatând suspendată de drept judecarea cauzei la prima instanță, conform art.36 din Legea nr.85/2006 modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a judecării recursului formulată de recurentă.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul ales la ȘI ASOCIAȚII B --,.3,.7, sector 1, având ca administrator judiciar pe, cu sediul în B,-, - 27,.A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.885 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna -, sat -, nr.18 A,.39, județ P și în consecință:
Casează sentința și admite cererea de suspendare.
În baza disp.art. 36 din Legea nr.85/2006 modificată constată suspendată de drept judecarea cauzei la prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.6ex/04.11.2009
/VS
.fond nr- Trib.
Jud. fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
