Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1860/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1860
Ședința publică din data de 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile formulate de reclamanții, G, prin ar cu domiciliul ales în Câmpina,-, județul P, prin ar cu domiciliul ales în P-,. 163F,. 1, județul și pârâta SC SA cu sediul în B, calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1354 pronunțată la data de 12 mai 2008 de Tribunalul Prahova.
Recurs scutit de la plata taxei de timbru.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care fac parte din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 septembrie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de reclamanții, -, -, G, -, Prin Mandatar Cu Domiciliul Ales În Câmpina, Str.B, -.11, Județul P, prin ar și pârâta SC SA cu sediul în B, calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1354 pronunțată la data de 12 mai 2008 de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamanții, -, -, G, -, Prin Mandatar Cu Domiciliul Ales În Câmpina, Str.B, -.11, Județul P, prin ar au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C pe perioada 2004-2007, beneficiului neacordat, a primei de petrolist, a primei de concediu, precum și a diferenței de ordonanță după distincțiile făcute în cererea de chemare în judecată.
Reclamanții, și au solicitat și acordarea celor două salarii compensatorii (preaviz de 60 de zile).
De asemenea, s-a solicitat reactualizarea primelor de Paști și de în raport cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că a avut calitatea de salariat al unității pârâte și, potrivit art. 168 alin 1 și 2 al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate și, potrivit art. 168 alin. 3, de Ziua, fiecare salariat trebuia să primească o sumă negociată de către sindicat, obligații care nu au fost îndeplinite de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și, prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
A mai arătat că, in anul 2005, s- încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă care, spre deosebire de contractele anterioare, are nouă formulare in alin.2 al articolului 168, conform căruia "in anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat", formulare ce se păstrează și în continuare în următoarele contracte colective de muncă, pentru anii 2006- 2007.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința sus-menționată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâta la 2989 lei drepturi salariale cuvenite si neacordate, actualizate, către ; 2999 lei către ; 4785 lei drepturi salariale actualizate către Gh. plus 1095 lei prima petrolist, 4785 lei drepturi salariale si 1953 lei prima petrolist către; 4785 lei drepturi salariale si 1983 lei prima petrolist către; 4795 lei drepturi salariale si 1983 lei prima petrolist către ; 4785 lei drepturi salariale si 1983 lei prima petrolist către ; 2988 lei către ; 2999 lei către, 1045 lei către -; 2989 lei către -; 4785 lei drepturi salariale plus 1993 lei prima petrolist către; 2999 lei către ; 2999 lei către G; 2988 lei către ; 2999 lei către; 2999 lei către ; 4785 lei drepturi salariale si 1983 lei prima petrolist către ; 4785 lei drepturi salariale plus 1983 lei prima petrolist către ; 4785 drepturi salariale plus 1982 lei prima petrolist către -; 4785 lei drepturi salariale plus 1983 lei prima petrolist către ; 4785 lei plus 1051 lei prima petrolist către ; 4785 lei drepturi salariale plus 1953 prima petrolist către ; 4785 lei plus 1983 lei către ; 2998 lei drepturi salariale plus 1993 lei prima petrolist către ; 4765 drepturi salariale plus 1983 lei prima petrolist către ; 4785 lei drepturi salariale plus 1983 lei prima petrolist către ; 2999 lei drepturi salariale plus 1983 lei către, 4785 lei drepturi salariale plus 1993 lei prima petrolist către, 4785 lei plus 1983 lei către, 4785 lei drepturi salariale plus 1993 lei prima de petrolist către .
Totodată, a obligat pârâta și la 8900 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei și, potrivit art. 168 din, aveau dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 - 2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. In acest sens, in cuprinsul contractului, se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că " pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că, în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an pentru a se susține că, eventuala includere a echivalentului acestuia in salariile cuvenite angajaților in anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementate de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile in care s-au plătit primele de Paște si C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea ca suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei ii revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Aceasta dovadă putea fi făcută tot cu ștatele de plată ale salariaților și, eventual, cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară in acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
In consecință, din actele și lucrările dosarului a rezultat ca reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit primele de Paști și de C pe anii 2004-2007 astfel cum au fost calculate de expertul de specialitatea legislația muncii, aceștia nu au primit drepturile ce li se cuveneau, sumele urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceștia prin neachitarea la termen a drepturilor salariale suplimentare cuvenite.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a li se achita, conform art.137-139 din Contractul Colectiv de Muncă, cota de participare salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare precum și condițiile de diferențiere urmau a fi stabilite prin negociere cu, ceea ce, în speță, nu s-a realizat, astfel cum menționează și experta în lucrarea întocmită.
Pe de altă parte nu își regăsesc aplicarea nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, SC SA neregăsindu-se în niciuna din aceste forme juridice de societăți.
A mai reținut că potrivit dispozițiilor art.168,alin 3 din Contractul Colectiv de Muncă cu ocazia zilei petrolistului, fiecare salariat primește o sumă a cărei valoare se negociază de, pornind de la minimum valoarea salariului de bază minim actualizat pe SC SA situație confirmată și prin adresa nr. 1707/25.08.2006,1097/24.08.2006.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât pârâta cât și reclamanții criticând soluția ca netemeinică și nelegală în baza art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Pârâta a apreciat mai întâi că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris față de disp.art. 283 alin. 1 litera e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
O altă critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Ultima critică a recursului privește admiterea capătului de cerere privind acordarea primei de petrolist întrucât instanța de fond nu a motivat admiterea acesteia și nu s-a avut în vedere că în luna septembrie a anului respectiv, luna de referință pentru acordarea acestor prime, reclamanții nu mai erau salariații societății.
Reclamanții au criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut și, totodată, ceea ce nu s-a cerut.
În fapt s-a admis acțiunea în parte fiind obligată pârâta să plătească diferite sume de bani, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în cuantum actualizat, dar așa cum rezultă din cuprinsul sentinței sumele de bani nu corespund cu cele din expertiza efectuată în cauză.
Mai arată că au fost omiși în totalitate de la plata drepturilor cuvenite reclamanții, și, deși acțiunea fost admisă și față de aceștia.
De asemenea, în dispozitivul sentinței apare, cu drepturi salariale și primă de petrolist numita, care nu a fost parte în cauza de față.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenta pârâtă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei pârâte nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei, Curtea reține că susținerile recurentei sunt corecte, primele de Paști și C fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate și nu al unui salariu mediu brut care include și sporurile iar, în cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă de către expertul prin care s-a stabilit corect cuantumul primelor ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut.
Susținerea recurentei pârâte în sensul greșitei acordări de către instanța de fond a primei de petrolist către reclamanți nu are fundament juridic întrucât, potrivit art.168 alin. 3 din CCM, fiecare salariat va primi cu ocazia serbării zilei profesiei, o sumă negociată de către sindicat pornind de la valoarea salariului de bază minim, actualizat, pe SC SA.
Această sumă urmează să fie acordată nu numai persoanelor aflate în evidențele societății în luna septembrie 2006, ci tuturor persoanelor care aveau calitatea de salariat la încetarea raporturilor de muncă, inclusiv pentru anii următori, această dispoziție menținându-se.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În ceea ce privește recursul reclamanților, Curtea constată că acesta este fondat în privința următoarelor motive:
Din dispozitivul sentinței civile nr. 1354/12.05.2008 au fost omiși reclamanții și cărora li se cuvin sumele de 2999 lei brut și respectiv 5683 lei brut conform raportului de expertiză efectuat la instanța de fond și pentru aceleași considerente care au determinat admiterea pretențiilor celorlalți reclamanți.
În ceea ce o privește pe reclamanta, în dispozitivul sentinței civile 1354/12.05.2008 s-a menționat că i se acordă aceleași drepturi prin ar în sumă de 4785 lei drepturi salariale plus 1993 lei primă de petrolist. Ca atare, Curtea constată că această reclamantă nu a fost omisă din dispozitiv, ci a fost prezentă prin ar.
În privința diferenței dintre sumele acordate de instanța de judecată și sumele din raportul de expertiză, Curtea constată că această diferență se datorează înlăturării participării la beneficiul societății întrucât acest drept este prohibit de regimul profitului realizat care rămâne la latitudinea acționarilor, putând fi reinvestit cât și de disp. art. 139 din CCM care nu stabilește criterii pentru determinarea dreptului în lipsa negocierilor dintre patronat și sindicate. Ca atare, acest motiv de recurs se dovedește a fi nefondat.
În privința motivului de recurs care arată că numita apare în dispozitivul sentinței deși nu a fost parte în cauza de față, Curtea nu va cerceta acest motiv de recurs întrucât singura care ar fi avut interes să-l invoce în cauză era recurenta pârâtă și nu recurenții reclamanți, care nu sunt prejudiciați în nici un fel. Întrucât recurenta pârâtă nu a invocat acest motiv de recurs, Curtea constată că reclamanții nu au calitatea să invoce prejudicierea pârâtei.
În consecință, potrivit disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâta către reclamanții și la plata sumei de 2999 lei brut și respectiv 5683 lei brut.
Va menține restul sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1354 pronunțată la data de 12 mai 2008 de Tribunalul Prahova.
Admite recursul formulat de reclamanții, G, prin ar cu domiciliul ales în Câmpina,-, județul P, prin ar, cu domiciliul ales în P,-,. 163F,. 1, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1354 pronunțată la data de 12 mai 2008 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta către reclamanții și la plata sumei de 2999 lei brut și respectiv de 5683 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red. /
3 ex./ 1.10. 2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
-. notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
