Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1952/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări socialecod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1952
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Cristian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 697 pronunțată la 16 februarie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta recurentă cj., pentru reclamanta intimată avocat.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Reprezentanta reclamantei intimate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 17 octombrie 2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să dispună repunerea reclamantei în termenul prevăzut de art. 7 (5) din OUG nr. 4/2005; să oblige pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea sumelor menționate în adeverințele nr. 3173/26 august 2008 eliberată de SA B și adeverința de al B, începând cu 1 iulie 2005 potrivit HG nr. 1550/2005 și emiterea unei noi decizii de pensie; să oblige pârâta să-i plătească diferențele de drepturi dintre cele cuvenite și cele efectiv încasate potrivit deciziei nr. -/30 iunie 2005 în baza art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că în perioada 8 noiembrie 1974-17.10.10989 și 17.10.1989 - 1 septembrie 1990 realizat venituri suplimentare care nu au fost trecute în cartea de muncă, dar care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, achitându-se cotele de CAS, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat și cotele aferente angajatorului conform Legii nr. 27/1966, Decretului nr. 389/1972, Decretului nr. 232/1986, OUG nr. 31/1998, Legii nr. 19/2000 și OUG nr. 147/2002 și care au avut caracter permanent; că ele nu au fost luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, ignorându-se dispozițiile art. 164 și art. 2 litera e din Legea nr. 10/2000.
Mai arată că aceste venituri se încadrează în sporurile pentru care se calculează punctajul mediu anual potrivit art. 4 din OUG nr. 4/2005, anexa pct. V ultima categorie de sporuri; că din motive justificate nu a putut cere recalcularea pensiei în termen de 3 ani de la 1 iulie 2005, deoarece adeverințele doveditoare i-au fost eliberate de angajator cu foarte mare întârziere; că s-a adresat pârâtei cu cerere de recalculare pensiei, cu luarea în considerare a acestor venituri, însă pârâta i-a comunicat că veniturile nu se încadrează în prevederile OUG nr. 4/2005la 16 decembrie 2008, reclamanta a precizat că veniturile suplimentare ce solicită a fi luate în calcul sunt: adeverințele nr. 1094/17 noiembrie 2008, nr. 1093/17 noiembrie 2008 eliberate de B și 4571/4 decembrie 2008 eliberate de SA
Mai arată că prin Legea nr. 262/7 noiembrie 2008 termenul de trei ani prevăzut de art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005 s-a modificat de la 3 ani la 5 ani.
Prin sentința civilă nr. 697 pronunțată la 16 februarie 2009, instanța a respins excepția prescripției privind plata diferenței de pensie invocată de pârâtă, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în care la stabilirea punctajului mediu anual, să ia în considerare veniturile suplimentare realizate de reclamantă potrivit adeverințelor nr. 3173/26 august 2008 și nr. 4571/4 decembrie 2008 eliberate de SC SA B, respectiv adeverințelor nr. 1093 și 1094/17 noiembrie 2009 eliberate de B, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei diferența dintre pensia plătită și cea cuvenită potrivit noii decizii de pensionare începând cu 1 iulie 2005.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit adeverințelor nr. 3173/26 august 2008, 4571/4 decembrie 2008 eliberate de SC SA B și adeverințelor nr. 1093 și 1094 eliberate la 17 noiembrie 2008 de B, reclamanta a realizat in perioada 8 noiembrie 1989 și decembrie 1989 - noiembrie 1990 venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, pentru acre s-a calculat și plătit contribuția de asigurări sociale, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat și cotele aferente angajatorului.
A apreciat că în mod greșit pârâta nu a luat în considerare aceste venituri la recalcularea pensiei, deși art. 4 alin. 2 și pct. V al anexei la OUG nr. 4/2005 prevăd că la determinarea punctajului mediu anual se iau în considerare sporurile cu caracter permanent, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, precum și art. 2 litera e din Legea 19/2000 privind principiul contributivității.
A înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 prevede că nu se iau în calcul formele de retribuire în acord, deoarece această mențiune nu are caracter de act normativ și este contrară principiului contributivității reglementat de art. 2 litera e din Legea nr. 19/2000.
Instanța a apreciat neîntemeiată excepția prescripției motivat de faptul că potrivit art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, drepturile modificate se acordă de la data plății drepturilor recalculate.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arată că termenul general de prescripție s-a împlinit în luna iulie 2008 și că reclamanta nu este îndrituită să i se acorde drepturile de pensie începând cu luna iulie 2005, ci începând cu 3 ani anteriori depunerii cererii.
Mai arata ca veniturile menționate in adeverința nr. 3173/26 august 2008 sunt sume realizate in acord, care sunt excluse de la luarea in calcul de prevederile pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005; că adeverințele nr. 1093 și 1094/17 noiembrie 2008 eliberate de SC B nu menționează denumirea veniturilor suplimentare, că principiul contributivității nu presupune și o proporționalitate între sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate; că atunci când într-o materie sunt stabilite reguli exprese nu se poate recurge la principii ed drept; că la recalcularea pensiei pot fi luate în calcul doar veniturile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care sunt cuprinse în anexa la OUG nr. 4/2005 și art. 164 alin. 2-3 din Legea nr. 19/2000.
Reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile OUG nr. 4/2005 coroborat cu Legea nr. 19/2000 și a recunoscut forța juridică a legii; că pentru aceste venituri s-a plătit contribuția de asigurări sociale, astfel că ele trebuie luate în considerare și la calcularea pensiei, conform prevederilor art. 2 litera e din Legea nr. 19/2000.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
In mod corect prima instanță apreciat că veniturile suplimentare menționate în adeverințele depuse de reclamantă trebuie luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual.
Veniturile menționate în aceste adeverințe reprezintă spor în acord global, angajatorul certificând că pentru aceste venituri a fost calculat și achitat CAS și pensia sulimentară.
Este adevărat că dispozițiile art. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord.
In același timp, însă, art. V din anexa la OUG nr. 4/2005 prevede că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective. de asemenea că sporurile prevăzute de acest articol se utilizează atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992.
Pe de altă parte, art. IV din același act normativ include la stabilirea punctajului "alte sporuri" acordate de către ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.
Din adeverințele depuse la dosar rezultă că pentru veniturile suplimentare s-a achitat contribuția de asigurări sociale, și că ele au avut un caracter de permanență în perioada respectivă.
Coroborând aceste dispoziții în care se încadrează reclamanta cu prevederile de principiu ale art. 2 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale, reclamanta este îndreptățit ca la determinarea punctajului să se ia în considerare și aceste venituri suplimentare.
Reclamanta a depus cererea și actele doveditoare în termenul de 5 ani prevăzut de art. 7 alin. 5 modificat din OUG nr. 4/2005, astfel că reclamanta este îndreptățită la acordarea drepturilor recalculate pe o perioadă de trei ani anterioară înregistrării cererii.
Reclamanta a făcut dovada în fața instanței de fond că nu-i este imputabilă depășirea termenului de trei ani, în condițiile în care adeverințele necesare recalculării drepturilor de pensie i-au fost eliberate cu foarte mare întârziere, depășirea termenului datorându-se unei cauze independente de voința ei.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
In privința cheltuielilor de judecată, va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă și va obliga pârâta recurentă la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 697 pronunțată la 16 februarie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta .
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 27 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
pentru, aflată în, semnează
prim grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
28.01.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Cristian
