Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 201/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 201
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, a, G, G, G, -, -, -, -, C, - împotriva sentinței civile nr. 2365/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenții-reclamanți avocat ales -, cu împuternicire la dosar, și pentru unitatea pârâtă - avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură intimata-pârâtă a depus întâmpinare.
Curtea comunică apărătoarei recurenților-reclamanți un exemplar de pe întâmpinare.
Avocat - pentru recurenții-reclamanți depune la dosar concluzii scrise și înscrisuri, comunicând reprezentantei convenționale a unității pârâte un exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurenții-reclamanți prin avocat - solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și acordării drepturilor solicitate, deoarece reclamanții sunt foști angajați ai -ului, fiind preluați în 1999 de SC cu o majorare salarială de 5%, reprezentând sporul de pericol, iar drepturile solicitate au fost incluse în 1997 doar pentru salariații unității de la acea dată.
Avocat pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală, întrucât la momentul preluării reclamanților de azi li s-au acordat salarii majorate ce aveau incluse și drepturile cerute prin acțiune.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.09.2008, reclamanții, -, a, G, G, G, -, -, -, -, C, -, au chemat in judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca prin hotărârea ce va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturile salariale neacordate reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă din luna octombrie a anului 2005, 2006, 2007 și 2008 în cuantum de un salariu minim pe ramură, drept prevăzut de art. 176 din CCM la nivel de ramură, contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4000 mc, aferentă anilor 2005, 2006, 2007, 2008 drept prevăzut de art. 187 din CCM la nivel de ramură, drepturi actualizate la data plății plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariați ai SC SA B.
Contractele colective de muncă la nivel de ramură aplicabile în anii 2005, 2006, 2007, 2008 au prevăzut acordarea drepturilor solicitate prin prezenta acțiune, fiind reglementate de art. 176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură (aprovizionare toamnă-iarnă) și art. 187 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură (contravaloare cotă gaze).
Fără nici o motivare pârâta a refuzat să le acorde drepturile enunțate, ignorând dispozițiile contractelor colective de muncă la nivel de ramură de activitate si de unitate, obligatorii pentru părți, conform art. 243 din codul muncii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 187, 176 și 50 din contractul colectiv de muncă pe anul 2005, art. 283 alin. 1 lit. c din codul muncii.
În scop probator a anexat in copie carnetul de muncă și cartea de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă, conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii, deoarece acestea nu sunt drepturi salariale în accepțiunea dreptului muncii ci suplimente acordate de patronat în baza contractului colectiv de muncă.
Parata a mai arătat ca începând cu data de 01.06.1997 suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă și cota de gaze au fost introduse în salariul de bază.
S-a mai depus la dosarul cauzei in copie, contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 1997, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură din 2005.
La 17.03.2009, pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298, alin. (2), ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1, alin. (4) și (5), art. 73, alin. (3) lit. p) și art. 79, alin. (1) din Constituția României, revizuită, precum și excepția de necompetență teritorială a instanței susținând că potrivit art.72 din legea 168/1999 cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Prin încheierea din 09.04.2009 instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, soluție menținută de Curtea de APEL CRAIOVA.
Prin încheiere a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj instanța ca neîntemeiată având în vedere dispozițiile art. 284 din codul muncii care prevăd "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e Procedură Civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul ".
Prin sentința nr.2365/11 06 2009, Tribunalul Dolja respins acțiunea precizată de reclamanții, -, a, G, G, G, -, -, -, -, C, -, toți cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat - în mun. C,-, jud. D, în contradictoriu cu pârâta, cu sediul în mun. B,-, sector 1.
Pentru a pronunța această soluție,prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai societății pârâte și susțin că nu au beneficiat de prima de toamnă prevăzută de art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și de cota de gaze prevăzută de art. 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
În art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2005 - 2008 s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă" în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că "salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, instanța va lua act că pîrîta a renunțat la excepția invocată.
În ce privește fondul cauzei instanța reține următoarele:
Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură se acordă conform art. 176 alin. 6 din același CCM "în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".
Ori, în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut expres că"începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă va fi introdusă în salariul de bază"
Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariați, nu a mai fost menționat deloc.
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamanților este neîntemeiată, dreptul solicitat fiind acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005,2006,2007,2008. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Reclamanții din prezentul dosar au fost salariați ai, unitate căreia nu i se aplica același contract colectiv de muncă ca și SC SA și au fost preluați de în01.10.1999, dată ulterioară includerii drepturilor solicitate în salarii conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Din momentul preluării acestora li s-au aplicat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Ori, la 01.10.1999, la data preluării nu mai era prevăzut distinct dreptul la prima de toamnă iarnă și ca urmare reclamanții nu mai pot invoca faptul că au acest drept și că nu le-a fost acordat. Reclamanții preluați la o dată ulterioară beneficiază de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă de la acea dată. Nu pot pretinde drepturi ce nu mai sunt reglementate la data la care ei au devenit salariați ai unității pârâte. Nu pot pretinde nici drepturi egale cu ale salariaților proprii ai câtă vreme în actul de preluare nu s-a prevăzut obligația ( unitatea care i-a preluat) de a le acorda toate drepturile de care au beneficiat până la acel moment salariații proprii.
Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.
În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
În anii următori, inclusiv în anul 2005 s-a menționat expres în CCM la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997"
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamanților și sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime, așa cum a rezultat de altfel și din expertizele întocmite în alte dosare cu obiect asemănător.
Faptul că reclamanții salariați la au fost preluați de pârâtă la 01.10.1999 nu schimbă cu nimic interpretarea clauzelor contractuale menționate mai sus, și era normal ca la preluare să beneficieze de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă la momentul preluării. Ar fi beneficiat și de drepturile ce nu mai erau reglementate doar dacă s-ar fi convenit expres în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că este greșită hotărârea instanței prin care a reținut că au beneficiat de drepturile salariale solicitate deoarece au fost preluați de SA în anul 1999 astfel că nu puteau fi introduse în salariul de bază al salariaților anterior acestei date.
Unitatea nu a respectat obligațiile asumate în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură art. 176 și 187.
Mai susține recurenta că drepturile solicitate nu au fost compensate niciodată, iar dacă ele au fost incluse în salarii până în anul 1997, ele fac parte integrantă din acestea și nu se poate susține că au fost incluse în salariu întrucât nu au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Au susținut recurenții că nu au beneficiat de drepturile salariale reprezentând cota de gaze și aprovizionare toamnă-iarnă începând cu anul 2005 și până în anul 2007.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
La data de 02 11 2009 intimatul a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Critica recurenților legată de necesitatea încheierii unui act adițional la contract colectiv de muncă este de asemenea nefondată, în condițiile în care această formă de acordare a drepturilor salariale pretinse este în deplin acord cu dispozițiile art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, privind introducerea adaosurilor în salariul de bază, iar acest fapt a fost confirmat expres prin mențiunile din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2008.
În ceea ce privește suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă:
Temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora:
Art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Acestea sunt argumentele pentru care cererea de chemare în judecată este nefondată. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă reținând că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază începând cu data de 01.03.1998.
Instanța de fond a făcut o interpretare corectă și nediscriminatorie a dispozițiilor convenționale, stabilind că, introducerea drepturilor solicitate în salariul de bază în anii 1997, respectiv 1998 presupune practic faptul că în anii următori drepturile au încetat să mai existe ca elemente distincte de salariu.
Este lipsit de orice relevanță faptul că este o unitate care a fost preluată de SA în anul 1999. În contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității a fost prevăzut modul de calcul al salariilor angajaților societății pârâte, iar salariul cuprinde "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri-suplimentări". sociali au stabilit în mod expres modul de calcul al salariului de bază, acesta fiind stabilit prin aplicarea unor coeficienți, stabiliți pentru diferite categorii de salariați, la salariul minim negociat pe unitate. Introducerea unor sporuri în salariul de bază presupune deci stabilirea unui salariu minim pe unitate cu luarea în calcul a tuturor drepturilor cu privire la care partenerii sociali au stabilit includerea în salariul de bază. Chiar dacă salariații au fost preluați după data la care drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază, aceasta nu înseamnă că aceștia nu au beneficiat de plata acestor drepturi, câtă vreme la stabilirea salariului de bază au fost aplicate dispozițiile din contractul colectiv de muncă tuturor salariaților în perioada de timp dedusă judecății. În acest fel, salariul a fost stabilit prin includerea în acesta a drepturilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă și cota de gaze, care au incetat să existe ca elemente distincte ale salariului încă din anii 1997, respectiv 1998.
În raport de aceste considerente,Curtea,în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul,ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, a, G, G, G, -, -, -, -, C, - împotriva sentinței civile nr. 2365/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 3: Maria - |
Grefier, |
Red.jud.M/03 02 2010
Jud.fond.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Maria
