Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 202/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 202
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local T și Primarul Municipiului împotriva sentinței civile nr. 2298/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și pârâtul intimat Colegiul Tehnic de Vest T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4562/30/17.07.2009, reclamanta, prin reprezentant Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T, a chemat în judecată pe pârâții Colegiul Tehnic de Vest T, Primăria T-instituția primarului, Consiliul Local al Municipiului T, Inspectoratul Școlar al Județului T, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, solicitând obligarea acestora la acordarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare prev. de art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002 față de personalul din bibliotecile școlare, de la data introducerii cererii, precum și retroactiv, pentru ultimii trei ani de la data introducerii acțiunii, drepturi salariale ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației și obligarea pârâților la plata de daune interese.
În motivare, reclamanta susține că salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar, categorie din care face parte, este reglementată in principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare, care în al său art. 146 dispune că, în măsura în care statutul nu prevede altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
În continuare, reclamanta susține că, în calitate de persoană încadrată pe funcția didactică auxiliară de bibliotecar beneficiază de drepturile salariale stabilite în conținutul art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, republicată, cu modificările si completările ulterioare, potrivit căruia personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigura servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate, beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta. Că este așa, rezultă din interpretarea sistematică a prevederilor art.1 lit. f, art.44 alin.3 și art.10 din Legea nr.334/2002.
În fine, reclamanta a adăugat că, deși îndeplinește condițiile alternative prevăzute de art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, nu beneficiază în prezent de acordarea sporului de până la 15% din salariul de bază, împrejurare ce justifică sesizarea instanței de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 lit. c, art. 38, art. 44 alin. 2 și alin. 3, art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002; art. 28 din Legea nr. 54/2003; art. 74 alin. 1 și 2 din Legea nr. 168/1999; art. 161 alin. 4 și art. 166 alin. 1 din Codul muncii și s-a atașat cererii de chemare în judecată adeverința eliberată de angajator, care atestă funcția ocupată de reclamantă și sentință privind constituirea sindicatului reprezentant.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Tas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Se mai arată că inspectoratele școlare sunt organe descentralizate în subordinea Ministerul Educației, Cercetării și, atribuțiile și competențele acestora fiind clar prevăzute de art. 142 din Legea nr. 84/1995, unde se specifică că acestea "au obligația de a asigura încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu prevederile statutului personalului didactic", inspectoratele având numai atributul administrării procesului instructiv-educativ în conformitate cu prev. de art. 166 alin. 4 din Legea nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Inspectoratul Școlar General nu are calitatea de angajator, această calitate având-o directorii unităților de învățământ care "sunt persoane juridice cu excepția școlilor cu clasele I-IV", prin urmare între Inspectoratul Școlar și cadrele didactice nu se raporturi de muncă, acestea se între directorul unității de învățământ și cadrele didactice și cele auxiliare.
În drept au fost invocate: Legea nr. 334/2002 republicată, Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare și HG nr. 281/1993 modificată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T, se solicită constatarea lipsei calității procesuale pasive a acestuia și respingerea acțiunii formulată ca netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art. 16-30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, modificată. Astfel, Ministerul Educației, Cercetării și este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministerului Finanțelor Publice, astfel încât pentru sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal, în ceea ce privește Învățământul Preuniversitar, nu poate fi obligat la plată un alt coordonator de credite, respectiv Ministerului Finanțelor Publice.
Pe fond, se consideră a fi eronată și neîntemeiată solicitarea reclamantului cu privire la admiterea cererii acestora, ordonatorul principal de credite, în speță Ministerului Finanțelor Publice, având obligația să se încadreze în cheltuielile stabilite prin lege, astfel că, urmare a aplicării prevederilor din actele normative în vigoare nu s-au prevăzut sumele necesare plății acestor drepturi, drept pentru care nu există posibilitatea de a fi plătite.
Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat respingerea acțiunii, în principal, pe baza excepției privind lipsa calității procesuale pasive, dat fiind că nu este ordonator de credite pentru sumele din care, potrivit legii, se pot, eventual, acorda drepturile bănești pretinse prin acțiune, nu se află în raporturi de muncă cu reclamantul, iar contractul colectiv de muncă invocat prin acțiune nu a fost semnat de către acest pârât, revenind obligația de plată a drepturilor salariale invocate părților contractante semnatare ale acestei convenții.
Prin sentința civilă nr. 2298 din 20.11.2009, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T, excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin reprezentanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, precum și excepția lipsei calității procesual pasive invocate de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâții să calculeze si să achite reclamantei drepturile salariale cuvenite lunar și neacordate, reprezentând sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, începând cu data de 19.12.2006 și până la data pronunțării prezentei sentințe, actualizate cu rata inflației, și să achite și pe viitor sporul menționat, în beneficiul reclamantei pe durata derulării contractului individual de muncă, în condițiile legii.
De asemenea a fost respinsă acțiunea în ceea ce privește calcularea și plata sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă pentru perioada 16.07.2006 - 18.12.2006și acordarea de daune interese, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Inspectoratul Școlar este angajatorul personalului didactic de predare încadrat la unitățile de învățământ de pe raza județului. Calitatea sa de angajator este expres menționată de art. 11(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic conform căruia "n învățământul de stat, validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice se face de către inspectoratul școlar. Angajarea pe post se face prin dispoziție a inspectorului școlar general".
De asemenea, potrivit art. 142 lit. g) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inspectoratele școlare coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
Inspectoratul școlar are, conform art.33(4) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2007-2008, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu nr. 596/15/12.11.2007, obligația de a verifica, în perioada de fundamentare de către unitățile de învățământ a propriului proiect de buget, modul în care acestea și-au fundamentat cheltuielile de personal.
Potrivit art.39 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ, "în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ potrivit legii și prezentului contract colectiv de muncă, precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete a unităților și instituțiilor de învățământ, inspectoratele școlare și unitățile/instituțiile de învățământ, împreună cu organizațiile sindicale teritoriale afiliate la federațiile sindicale reprezentative, sunt obligate să facă demersuri în vederea încheierii unor protocoale cu prefecturile, consiliile județene și locale, în care să fie prevăzute obligațiile concrete ce revin părților semnatare ale protocoalelor și sursele de finanțare a cheltuielilor unităților și instituțiilor de învățământ preuniversitar".
Așadar, inspectoratul școlar are obligația de a depune toate diligentele necesare pentru plata la timp a salariilor, precum și obligația de a urmări modul în care se efectuează plata salariilor, pentru salariații din învățământul preuniversitar. Inspectoratul școlar are și atribuții de control privind modul de calcul și plata salariilor de către unitățile de învățământ și modalitatea în care se aplică dispozițiile Ministerului Educației și Cercetării, astfel că este necesar ca sentința pronunțată în prezenta cauză să îi fie opozabilă.
După cum rezultă din prevederile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, principala sursă de finanțare a unităților de tipul celei chemate în judecată o constituie bugetul local, iar conform art. 19 alin. 1 lit. a pct. 1 din același act normativ, cheltuielile de personal se acoperă de către unitatea de învățământ menționată din veniturile provenite din această sursă, astfel încât pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Local al Municipiului T au calitate de ordonator de credite în ce privește sumele ce fac obiect al acțiunii.
Așadar, nu prezintă relevanță în speță faptul că pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Local al Municipiului T nu se află în raporturi de muncă cu reclamanta, ori că nu a semnat contractul colectiv de muncă invocat în acțiune, de vreme ce, prin promovarea acesteia se tinde la recunoașterea dreptului pentru plata sporului pentru munca în condiții periculoase sau vătămătoare în beneficiul reclamantei, inclusiv pentru viitor, iar această recunoaștere trebuie să fie opozabilă ordonatorului principal de credite, pentru a aloca sumele necesare plății, în ipoteza în care se constată că reclamanta este îndreptățită la acordarea sumelor solicitate. Ca atare, în mod corect aceasta a înțeles să își îndrepte acțiunea și împotriva Inspectoratul Școlar al Județului T, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria T-instituția primarului, iar nu a Consiliului Județean T, cum greșit s-a susținut, de către pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria T-instituția primarului, excepția invocată fiind nefondată, urmând a fi respinsă, potrivit art. 137.pr.civ.
Analizând, deci, în fond acțiunea promovată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată următoarea stare de fapt:
Reclamanta este angajată a pârâtului Colegiul Tehnic de Vest T, ocupând funcția de bibliotecar începând cu data de 19.12.2006. După cum rezultă din adeverința eliberată de unitatea angajatoare, aceasta nu beneficiază de sporul reglementat de art. 51 alin. 3 din Legea nr. 334/2002, pentru munca în condiții periculoase sau vătămătoare.
Față de această stare de fapt, instanța constată că cererea reclamantei apare întemeiată în parte după cum urmează:
Într-adevăr, potrivit art.51 al.3 din Legea nr.334/2002 privind bibliotecile, în varianta sa republicată, "personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta".
In acest context, tribunalul apreciază că sunt întemeiate argumentele reclamantei cu privire la îndeplinirea de către aceasta a unora dintre condițiile alternative ale textului legal citat, împrejurare care justifică incidența în cazul său concret a normei menționate și, implicit, a dreptului de a beneficia de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază.
De asemenea, instanța constată că reclamanta se circumscrie categoriei la care se referă art.44 alin.1 și 2 din legea specială în discuție, potrivit cărora bibliotecarii, documentariștii și redactorii, se includ în sfera personalului de specialitate din biblioteci.
Ca atare, instanța apreciază că cererea de acordare a sporului reglementat pentru bibliotecari este fondată, deși reclamanta nu își desfășoară activitatea în cadrul unor biblioteci cu personalitate juridică, în considerarea faptului că norma legală invocată nu face nici o distincție în acest sens, iar potrivit art.10 din Legea nr.334/2002, bibliotecile școlare sunt incluse în sistemul național de biblioteci, care potrivit art.36 lit. c din același act normativ, funcționează în unitățile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal, post liceal si profesional, precum si în cadrul altor structuri școlare. În concluzie, prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinește, reclamanta se circumscrie sferei "personalului din biblioteci care lucrează în depozite de carte", context în care cererea sa de chemare în judecată privind acordarea sporului de până la 15% din salariul de bază apare ca întemeiată și va fi admisă în parte.
Astfel, se constată pe de o parte că reclamanta a solicitat acordarea acestui spor de la data introducerii acțiunii, precum și retroactiv pentru ultimii trei ani de la data promovării prezentei cereri, în speță de la data de 16.07.2006, or reclamanta nu a ocupat funcția de bibliotecar (condiție generatoare a dreptului dedus judecății) decât începând cu data de 19.12.2006, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată relativ la perioada 16.07.2006 - 18.12.2006, iar pe de altă parte, prin art.48 al.1 pct.23 din Legea nr. 330/2009 se abrogă aliniatul 3 al articolului 51 din Legea nr.334/2002.
Potrivit dispozițiilor finale cuprinse în articolul 47 din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalul plătit din fonduri publice, legea unică de salarizare intră în vigoare la data de 01.01.2010, cu excepția articolelor 49-52, așadar și dispozițiile art. 48 al.1 pct.23 din Legea nr. 330/2009 vor produce efectele abrogării aliniatul 3 al articolului 51 din Legea nr.334/2002 începând cu aceeași dată de 1 ianuarie 2010.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local T, Primarul Municipiului T și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, întrucât nu există nici o relație de serviciu între reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice, bugetul acestuia neputând fi confundat cu Statul Român sau cu Bugetul de Stat.
Pârâtul Recurent Inspectoratul Școlar al Județului Taa rătat în motivarea recursului declarat faptul că instanța de fond nu a avut în vedere legea 128/1997 care nu prevede acordarea unui spor pentru condiții periculoase și vătămătoare, iar Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de Învățământ și HG 281/1993 prevăd doar posibilitatea acordării unui spor de 15% din salariul de bază.
Recurentul a mai invocat și faptul că Legea 334/2002 nu este aplicabilă, deoarece art. 44 alin. 3 face trimitere la prevederile Statutului personalului didactic, iar art. 51 din lege nu prevede sporul pentru personalul din bibliotecile școlare care asigură servicii de împrumut.
În recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T s-a invocat faptul că nu au calitatea de ordonator principal de credite, iar cadrul procesual nu a fost stabilit corect.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Inspectoratul școlar al Județului T, se constată că art. 51 alin. 3 din legea 334/2002, își găsește aplicare și în cazul bibliotecarilor din unitățile școlare care asigură servicii de împrumut la domiciliu, iar dreptul instituit acestui articol, nu contravine dispozițiilor din Statutul personalului didactic, care prevede că pot fi acordate și alte drepturi decât cele prevăzute de Legea 124/1997.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, se constată că aceștia au calitate procesuală pasivă, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. XII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. De asemenea art. 167 din Legea învățământului nr. 85/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată că drepturile solicitate de reclamantă sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanta și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei titulară a obligației din raportul de drept material.
Curtea constată că nu există nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice, privind drepturile salariale solicitate.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Școlar Județean T și Consiliul Local T și Primarul Municipiului T, și în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2298/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2298/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Școlar Județean T și Consiliul Local T și Primarul Municipiului T împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /15.03. 2010
Tehnored /15.03.2010/8 ex/6 com.
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Decizia se comunică:
Pârâtul recurent - Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T,
Pârâtul recurent - Inspectoratul Școlar Județean T,
Pârâtul recurent - Consiliul Local
Pârâtul recurent - Primarul Municipiului
Reclamantul intimat - Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Pârâtul intimat - Colegiul Tehnic de Vest
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
