Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.25
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, domiciliați în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în Târgoviște, dul - cel, -.1 C,.C,.4, județul D și pârâta SC " INDUSTRIAL " SA, prin reprezentant legal, cu sediul în comuna, sat, DN 72, județul D, împotriva sentinței civile nr.1807 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții-reclamanți, pentru recurenta-pârâtă SC " INDUSTRIAL " SA, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.471/2009.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de către grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru, prin cererile de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, iar din partea recurentei-pârâte SC " INDUSTRIAL " SA s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare cu privire la recursul reclamanților. Se mai învederează că recurenții-reclamanți au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, înmânează recurenților-reclamanți un exemplar al întâmpinării formulate de recurenta-pârâtă SC " INDUSTRIAL " SA, iar recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de recurenții-reclamanți.
Recurenții-reclamanți declară că au luat cunoștință de întâmpinarea pârâtei, că alte cereri nu mai au de formulat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC " INDUSTRIAL " SA declară că a luat cunoștință de întâmpinarea reclamanților, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond, recurenții-reclamanți, pe rând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii și capătului de cerere privind acordarea daunelor interese. Arată că potrivit art.161 alin.4 Codul muncii se pot acorda daune interese pentru întârzierea în plata salariului, cu atât mai mult pentru neplata acestuia.
Cu privire la recursul pârâtei arată că se ignoră dispozițiile art.69 CCM la nivel de unitate raportat la art.50 CCM la nivel național ale căror prevederi sunt minimale.
Solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC " INDUSTRIAL " SA solicită respingerea recursului reclamanților ca nefondat, aceștia nu și-au motivat nici în fapt și nici în drept prejudiciul suferit pentru a li se acorda daune interese.
Cu privire la recursul promovat de societatea ce o reprezintă solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul înlăturării mențiunii de a i se acorda reclamantului echivalentul a 2 salarii, întrucât în art.50 din se precizează că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin 2 salarii de bază avute în luna pensionării, or, reclamantul s-a pensionat pentru incapacitate de muncă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2247/120/22.05.2009 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC Industrial SA solicitând ca aceasta să fie obligată să le achite drepturile bănești restante, precum și despăgubiri după cum urmează: pentru suma de 4738 lei net reprezentând drepturi salariale, precum și 20.000 lei cu titlu de despăgubiri, pentru suma de 2208 lei net reprezentând drepturi salariale, 20.000 lei cu titlu de despăgubiri și 1100 lei brut reprezentând salariu compensatoriu, pentru suma de 15777 lei net reprezentând drepturi salariale, 20.000 lei cu titlu de despăgubiri și 7.000 lei ca urmare a pensionării și pentru suma de 2979 lei net reprezentând drepturi salariale și 10.000 lei despăgubiri.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost salariați pe durată nedeterminată și în ultima perioadă nu s-au achitat salariile la timp, motiv pentru care au fost obligați să se adreseze instanței.
Prin nota de ședință pârâta învederează instanței că reclamanții au fost salariații societății, că nu li s-au acordat drepturile salariale solicitate motivat de dificultățile salariale cu care se confruntă societatea, astfel că le-a achitat drepturile numai până în luna aprilie 2009, iar în privința despăgubirilor solicită respingerea acestora având în vedere că neacordarea drepturilor salariale nu s-a făcut cu rea-credință.
La data de 21.10.2009 pârâta a atașat la dosar note scrise prin care solicită admiterea primului capăt de cerere, respectiv drepturile salariale și respingerea capătului al doilea de cererea, respectiv plata de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.1807 din 21 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC INDUSTRIAL SA, a obligat pârâta să plătească reclamanților, drepturile salariale astfel: pentru reclamanta pe perioada 1.02.2009 - 06.04.2009, pentru reclamantul pentru perioada 1.12.2008- 04.02.2009, pentru reclamantul pe perioada 1.12.2008 - 10.04.2009 și pentru reclamantul pe perioada 1.12.2008 - 02.02.2009, iar pentru un salariu compensator, conform art.78 din 2006 și pentru echivalentul a 2 salarii conform aceluiași.
Prin aceeași sentință au fost respinse capetele de sesizare reprezentând despăgubiri.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește plata drepturilor salariale restante cererea este întemeiată având în vedere că reclamanții au prestat muncă la pârâtă și sunt îndreptățiți la contravaloarea acestei prestații la fel cum sunt îndreptățiți și la acordarea drepturilor compensatorii, iar pârâta recunoaște aceste drepturi și motivează neplata lor datorită condițiilor grele financiare prin care trece având în vedere că ne aflăm într-o situație de criză economică.
Referitor la cel de-al doilea capăt, apreciază instanța că este nefondat având în vedere că între părți existau relații contractuale și nu au fost prevăzute clauze care să conțină aceste despăgubiri corespunzătoare prejudiciului, deși invocă acest prejudiciu nu arată în ce ar consta el, ce legătură de cauzalitate există între achitarea cu întârziere a plății salariului și prejudiciu, nefiind motivat acest capăt de cerere de către reclamanți.
Mai mult, instanța a ținut cont și de faptul că România se află în criză economică, fapt notoriu ce nu trebuie probat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În recursul declarat de reclamanți este criticată sentința în ce privește respingerea capătului de cerere privind despăgubirile, susținându-se faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a precizat în ce constau aceste despăgubiri. Mai arată reclamanții că acordarea de daune interese este prevăzută atât de Codul muncii cât și de codul civil.
Pârâta, în recursul său, critică sentința în ce privește acordarea pentru reclamantul a două salarii compensatorii, în condițiile în care nr.2895/2006 prevede acordarea salariilor compensatorii numai la pensionarea pentru limită de vârstă, nu și la pensionarea pentru incapacitate de muncă, cazul reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate.
În ce privește recursul declarat de reclamanți, curtea va reține că în mod corect tribunalul a respins capătul de cerere privind despăgubirile în sumă fixă, deoarece reclamanții nu au precizat în ce constau aceste despăgubiri și nu au făcut dovezi în susținerea cererii lor. Recurenții - reclamanți au invocat existența unor prejudicii, dar nu au precizat în ce constau acestea.
Prin acțiune reclamanții nu au solicitat reactualizarea sumelor datorate de pârâtă cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății și această cerere nu poate fi făcută pentru prima dată în recurs.
În schimb, recurenții reclamanți au posibilitatea ca, în faza de executare să solicite această reactualizare în raport de indicele de inflație, conform disp. art.3712alin.3 pr.civ.
Referitor la recursul declarat de pârâtă, curtea va reține că sentința pronunțată este legală și temeinică.
Astfel, potrivit art.69 din CCM/2006 la nivel de SC Industrial SA, salariații care ies la pensie pentru incapacitate temporară de muncă vor primi aceeași recompensă cu salariații care ies la pensie pentru limită de vârstă.
Prin urmare, CCM la nivel de unitate are prevederi suplimentare față de, aceste prevederi fiind legale și obligatorii pentru societate, ca semnatar al CCM.
Față de aceste considerente, curtea, văzând și disp. art. 304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge ambele recursuri ca nefondate, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, domiciliați în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în Târgoviște, dul - cel, -.1 C,.C,.4, județul D și pârâta SC " INDUSTRIAL " SA, prin reprezentant legal, cu sediul în comuna, sat, DN 72, județul D, împotriva sentinței civile nr.1807 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
--- - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.7 ex/18.01.2010
/
.fond - Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
