Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4068/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2761/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4068/R
Ședința publică de la 03.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentii-reclamanti, a, împotriva sentinței civile nr.569/LM/AS/06.05.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Sectia Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de
administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare
și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.569/LM/AS/06.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, a și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, și Tribunalul Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, dreptul de a fi premiat nu este conferit sau garantat de niciun act normativ, astfel încât nu se poate reține o atingere adusă folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani, existând numai posibilitatea recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii și stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții.
Acțiunea reclamanților este neîntemeiată, nefiind vorba de acordarea unor drepturi salariale - din fondul de salarii - ci de stimulente (prime) de până la 1700 lei (deci nu în sumă fixă de 1700 lei) din fondul cu destinație specială. au fost repartizate individual, ordonatorul de credite având posibilitatea de a aplica criteriul vechimii în muncă (în speță categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani), alături de respectarea criteriilor prevăzute de art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr. 146/1997.
Nu se poate reține astfel că criteriul vechimii este discriminatoriu, atâta timp cât aplicarea lui s-a făcut în conformitate cu aceste norme interne.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal reclamanții, a și, criticând sentința pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 pr. civ.
În motivarea recursului se arată că prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, potrivit prevederilor art.2 al.1 și 2, art.3 lit. c), art.8 al.3, art.9 al.4 din OG nr. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, existența unei discriminări indirecte între membrii aceleiași categorii profesionale (magistrați).
Potrivit art.21 al.1 din OG nr. 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Reclamanții, au făcut parte la data acordării acestor stimulente, din categoria profesională a magistraților și nu au încasat sume cu acest titlu, sume ce au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective, nefăcându-se dovada unor aspecte obiective în baza cărora Ministerul a ales între persoane care în fapt îndeplineau aceeași funcție și se aflau într-o situație similară.
Susținerile pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că nu există un drept al personalului din sistemul justiției la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscută de legea ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu trebuie luate în considerare întrucât,deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, această posibilitate a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal, nu trebuie interpretată ca fiind un drept discriminator al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat art.5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2 (art.5 alin.4 din Codul muncii ), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Or, în realitate, singurul criteriu avut în vedere de pârât la acordarea stimulentelor în discuție a fost acela al vechimii în profesie, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților cu o vechime în profesie mai mare de trei ani și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute de aceștia, rezultate meritorii obținute de-a lungul activității, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de îndeplinire a acestora, calitatea activității desfășurate de magistrați, criteriul vechimii cuprinse între 0 și 3 ani înlăturând în mod nejustificat și în lipsa unor criterii obiective de la acordarea stimulentelor marea majoritate a magistraților.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea găsește recursul ca fiind fondat, criticile avute în vedere fiind următoarele:
Prin Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare, doar judecătorilor din cadrul Judecătoriilor și procurorilor de la Parchetele de pe lângă aceste, care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
Prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constat, potrivit prevederilor art.2 alin.1 și 2, art.3 lit. c), art.8 alin.3, art.9 alin.4 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, existența unei discriminări indirecte între membrii aceleiași categorii profesionale (magistrați).
Potrivit art.21 alin.12 din OG nr.137/2000 aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de această ordonanță, personale discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri, proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioară discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Tribunalul a reținut că reclamanta făcea parte la data acordării acestor stimulente, din categoria profesională a magistraților și nu a încasat sume cu acest titlu, sume ce au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective, nefăcându-se dovada unor aspecte obiective în baza cărora Ministerul a ales între personale care în fapt îndeplineau aceeași funcție și se aflau într-o situație similară.
Astfel, reclamanta a fost tratată discriminatorie, fapt relevat și de Hotărârea nr.15 din 23.01.2006, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, drept pentru care are dreptul la despăgubiri. Curtea constată că nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul că stimulentele nu se încadrează în categoria drepturilor înscrise la art.41 din Constituția României și art.155 din Codul muncii, ci reprezintă drepturi suplimentare, care pot să fie acordate sau nu salariaților.
Chiar dacă stimulentele nu pot fi incluse în noțiunea de salariu, acestea reprezintă drepturi de natură salarială, la stabilirea și acordarea cărora trebuie avută în vedere reglementarea la care s-a făcut referire în cele ce preced.
Curtea are în vedere hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit prevederilor art. 2 alin.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 alin.3 și art. 9 alin.4 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în cuantum de 1700 RON.
Așa fiind, impunerea vechimii (între 0-3 ani) în funcția de judecător la acordarea stimulentelor financiare a avut ca efect împărțirea categoriei socio-profesionale a judecătorilor în două subcategorii, în funcție de vechimea în muncă.
Or, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.2 din OG nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile, aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Discriminarea unei persoane într-un raport de muncă,potrivit prevederilor art.6 din același act normativ se poate manifesta și în cazul acordării altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.
arătată la acordarea stimulentelor (motivată de ocazia sărbătorilor de iarnă) judecătorilor cu vechimea între 0-3 ani, cu excluderea altei categorii (cu vechime de peste 3 ani), astfel cum a reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost de natură să aducă atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu o vechime în muncă mai mare de 3 ani, recunoscute de art.6 lit.c) din OG nr.137/2000.
Motivarea personalului presupune utilizarea pârghiilor aflate la îndemână pentru stimularea angajaților în vederea obținerii unor performanțe, inclusiv prin acordarea de stimulente financiare care pot îmbrăca diferite forme.
Or, în situația analizată, deși acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, impunerea criteriului de vechime nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
De asemenea, nu prezintă relevanță nici recompensarea ulterioară magistraților din fondurile prevăzute de Legea nr.146/1997, neputându-se reține că nu pot fi recompensați toți magistrații în același timp.
Chiar dacă fondurile existente nu permit recompensarea întregului
personal din sistem în același timp, criteriile utilizate pentru determinarea
personalului recompensat, trebuie să fie nediscriminatorii, pentru cei aflați
în aceeași situație, obiective, să se constituie în metode adecvate și
necesare pentru atingerea obiectivului urmărit.
Pentru această consecință, acțiunea trebuie admisă și, în temeiul art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi admis, iar sentința va fi modificată în parte, în sensul că va fi admisă acțiunea și vor fi obligații pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu la plata 1700 lei către reclamanții sume ce vor fi actualizate de la scadentă la data plății efective, la care se va adăuga dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, a, împotriva sentinței civile nr.569/LM/AS/06.05.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu la plata 1700 lei către reclamanții sume ce vor fi actualizate de la scadentă la data plății efective, la care se va adăuga dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă.
Menține dispozițiile privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-22.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy
