Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 466/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 466/R-CM
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.212/CM din 04 martie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Înalta Curtea d e Casație și Justiție, intimatul-reclamant și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată că nu sunt cererii de formulat și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul intimatului-pârât Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL PITEȘTI, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței Tribunalului Argeș și pe fond respingerea cererii.
Dispozițiile prevăzute de lege nu îi sunt aplicabile, ajutorul de deces nu e prevăzut în contractul de muncă.
La solicitarea Curții precizează că ajutorul solicitat putea fi solicitat de la Casa de Pensii, iar în cazul în care nu era pensionar de la Primărie.
Consilier juridic arată că era în vigoare contractul la care intimatul-reclamant face referire în cererea de chemare în judecată, fiind abrogat în ianuarie 2007, iar decesul tatălui intimatului-reclamant survenind în septembrie 2006.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 29.11.2007 reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș pentru a fi obligați în solidar la plata ajutorului de deces constând într-un salariu mediu pe unitate (Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș ).
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat disp.art.51 alin.1.d din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2005-2006 în raport de care " în afară de ajutoarele prevăzute de lege la care au dreptul salariații vor beneficia și de următoarele ajutoare.d) un salariu mediu pe unitate plătit la decesul soțului sau soției, ori la decesul unei rude de gradul I aflate în întreținerea salariatului."
La data de 29 octombrie 2007, reclamantul a solicitat plata acestui drept, ca urmare a decesului tatălui său, G, însă i-a fost adus la cunoștință răspunsul corespondenței purtată între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, în sensul că este o adăugare la lege și nu poate produce efecte juridice.
A susținut reclamantul că angajatorul era obligat să-i acorde acest drept având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.11.d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractuale cuprinse în contractele colective de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară.
În termen legal, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că legea de salarizare aplicabilă reclamantului și care nu prevede acest drept, este OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției aprobată prin Legea nr.45/2007 și statutul special reglementat de prevederile Legii 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Or, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului Muncii și ale Contractului Colectiv de Muncă.
A mai precizat pârâtul că legile speciale incidente față de categoria magistraților, respectiv Legea nr.303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, conțin dispoziții specifice derogatorii care fac inaplicabile prevederile Codului Muncii pentru această categorie.
Astfel, nu sunt aplicabile disp.art.1 alin.2 din codul muncii întrucât acesta prevede că "prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
S-a susținut, de asemenea, că contractul colectiv de muncă nu este aplicabil magistraților, aceștia având un raport de muncă atipic, neavând încheiate contracte de muncă iar activitatea lor este reglementată prin legi speciale.
În cursul cercetării judecătorești s-au administrat probe cu înscrisuri în temeiul art.172 Cod pr. civil.
Prin sentința nr.212/CM/4.03.2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea formulată de reclamantul și obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, să-i plătească reclamantului contravaloarea ajutorului de deces prevăzut de art.51 alin.1.d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul are calitatea de magistrat și desfășoară activitate în funcția de procuror în cadrul pârâților, în baza raporturilor de muncă existente între părți.
Dreptul solicitat de reclamant în prezenta cauză își are izvorul în prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național.
Potrivit art.51 din acest act normativ " în afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul, salariații vor beneficia și de următoarele ajutoare:.d) un salariu mediu pe unitate plătit de unitate la decesul soțului sau soției ori la decesul unei rude de gradul I aflate în întreținerea salariatului".
După cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar reclamantul îndeplinește condiția prevăzută de textul de lege menționat, în sensul că persoana decedată este tatăl acestuia, rudă de gradul
Nu se poate reține apărarea pârâtului MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național și ale Codului Muncii nu sunt aplicabile magistraților întrucât aceștia sunt salarizați în baza unei legi speciale, pentru următoarele considerente:
Este adevărat între magistrați și instituțiile în care își desfășoară activitatea nu există încheiate contracte individuale de muncă, însă între aceste părți există raporturi de muncă specifice naturii activității pe care o desfășoară.
Este de asemenea adevărat că magistrații sunt salarizați în baza unei legi speciale de salarizare, însă și acestora ca și altor categorii de salariați cărora li se aplică legi speciale de salarizare, le sunt aplicabile dispozițiile legii generale ce guvernează legislația muncii, respectiv codul muncii și contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Prevederile legilor speciale vin să completeze prevederile legii generale, tocmai având în vedere specificul activității prestate cu caracter special și în niciun caz nu exclud prevederile legii generale - legea cadru în materie.
Dispozițiile legale trebuiesc coroborate și nu interpretate prin excludere.
În sprijinul acestei interpretări vin dispozițiile cuprinse în art.1 codul muncii care prevede expres aria de aplicare a acestui act normativ.
Astfel, "prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
Mai mult decât atât, codul muncii menționează expres în art.295 alin.2 că "prevederile Codului Muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este imcompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."
Rezultă cu certitudine că sunt raporturi de muncă reglementate de codul muncii și raporturile ce se desfășoară în baza unor legi speciale, potrivit cărora nu se încheie contracte de muncă între părți.
În speța de față nu există încheiat contract individual de muncă, raportul de muncă existent între părți fiind unul atipic potrivit legii speciale, existând însă carnet de muncă în susținerea acestui raport de activitate.
Din chiar prevederea cuprinsă în alin.1 al art.295 codul muncii rezultă că "dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii."
De asemenea Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă statuează în art.11 aria de întinderea și aplicabilitate a acestuia.
.d a textului legal menționat prevede că, "în cazul contractelor colective de muncă la nivel național, clauzele acestora produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară."
Astfel, în mod greșit s-a interpretat de către MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în adresa înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș prin care i se comunică reclamantului refuzul de a i se acorda dreptul solicitat în acțiune, având în vedere că Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă și, pe cale de consecință contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu sunt aplicabile raporturilor de muncă pe care procurorii le au cu parchetele de pe lângă instanțele de judecată.
Drepturile și sporurile prevăzute în legile speciale sunt de natură salarială, având caracter special în raport de activitatea desfășurată, iar drepturile prevăzute în legea generală în materie, respectiv codul muncii și contractul colectiv de muncă unic la nivel național, sunt de natură socială având caracter general.
În consecință, pentru aceste considerente și în raport de disp.art.70-72 din Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă prezenta acțiune este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
În temeiul art.51 alin.1.d din contractul colectiv de muncă unic la nivel național vor fi obligați pârâții să plătească reclamantului contravaloarea ajutorului de deces, respectiv un salariu mediu pe unitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului se susține că hotărârea de la fond este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se susține că în mod greșit s-a apreciat aplicabilitatea dispozițiilor legii generale ce guvernează legislația muncii, respectiv a Codului Muncii și a Contractului colectiv de muncă unic la nivel național, și în cazul magistraților care sunt salarizați în baza unei legi speciale de salarizare.
Admiterea acțiunii reclamantului echivalează cu adăugarea la lege, numai legiuitorul având posibilitatea să stabilească acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Se amintește că magistrații au lege specială de salarizare, în speță OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007 și statut special reglementat de Legea nr.303/2004, republicată, privind Statul judecătorilor și procurorilor.
În cauza de față, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Codului Muncii și ale Contractului colectiv de muncă.
Însă, potrivit art.1 alin.2 din codul muncii, acest cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Legea nr.303/2004 și Legea nr.304/2004, legi speciale care vizează categoria magistraților conțin dispoziții specifice derogatorii, care fac inaplicabile prevederile Codului Muncii, în cazul magistraților.
Se precizează faptul că nu este aplicabil magistraților Contractul colectiv de muncă, pentru aceștia existând raporturi de muncă atipice.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă; a se modifica sentința și pe fond se va respinge acțiunea, pentru următoarele considerente.
Reclamantul este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și solicită ajutorul de deces, pentru tatăl acestuia, invocând ca temei legal codul muncii și dispozițiile art.51 alin.1 litera d din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006.
Se constată că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art.51 alin.1 litera d din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006, respectiv Legea nr.130/1996, precum și dispozițiile art.1 alin.2 din codul muncii, considerând eronat că acestea sunt aplicabile în cauză.
Dispozițiile art.1 alin.2 din codul muncii prevăd că acest cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Însă, pentru magistrați, judecători și procurori sunt incidente în cauza de față legile speciale, respectiv Legea nr.303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și Legea nr.304/2004, republicată privind organizarea judiciară, legi care conțin dispoziții specifice derogatorii, care fac inaplicabile prevederile Codului Muncii pentru această categorie de salariați, care au un raport de muncă atipic, reglementat de legile speciale amintite, salarizarea acestora fiind stabilită prin OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.
Pentru considerentele arătate, va fi modificată sentința recurată, iar pe fond va fi respinsă acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.212/CM din 04 martie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind și intimați - pârâți: Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Modifică sentința amintită și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților amintiți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/Ex.4/02.07.2008.
Jud.fond,
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Paulina Ghimișliu
