Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5751/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5751
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.3695 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, pârâții Ministerul Finanțelor Publice- prin D, Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 3695 de la 26 mai 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți să plătească reclamantei o despăgubire în sumă netă de 500 RON egală cu stimulentul financiar acordat judecătorilor și procurilor cu o vechime între 0 - 3 ani prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/c/2005 sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Craiova, iar în perioada 01.09.2005 - 30.05.2007 ocupat postul de grefier în cadrul Tribunalului Mehedinți.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 au fost acordate stimulente financiare unor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției: judecătorii 1700 RON, funcționarii publici 900 RON, consilieri de reintegrare socială și supraveghere 500 RON, personal contractual 500 RON.
Singura categorie de personal care nu a beneficiat de stimulente în decembrie 2005 fost personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
In acest fel pentru această categorie de personal s-a creat o situație discriminatorie de tratament în sensul că deși erau angajați al aceluiași pârât, totuși nu au beneficiat de stimulente ca și celelalte categorii de personal din cadrul aceleași instanțe.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, relatiile juridice de munca, trebuind sa se ba zeze si sa fie supuse principiului bunei credinte, al egalitatii de sanse si tratament juridic si/sau pecuniar, precum si al consensualititătii obligatiilor, competențelor si drepturilor in favoarea fiecarei părti interesate.
Instanța a constatat că nu a existat o justificare obiectivă în stabilirea categoriilor de personal îndreptățite să primească stimulente și cele excluse de la acordarea acestora, cea ce a încălcat principiul nediscriminării prevăzut de art.5 și 6 din codul muncii.
Acest tratament a adus atingere dreptului reclamanților de folosință a drepturilor economice, potrivit art. 6 lit. c din OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, discriminarea manifestându-se printre altele și prin acordarea altor drepturi decât cele reprezentând salariul.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Textul art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului l și Libertăților Fundamentale completat prin Protocolul 12 din Convenție, a intrat în vigoare la 01.04.2005.
La art. 1 pct. 1 din acest protocol, se prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării ca obligație pozitivă beneficiul drepturilor și intereselor legitime fiind făcută fără discriminare.
Astfel, toate persoanele aflate sub jurisdicția statelor contractante ale convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător, încălcarea principiului nediscriminării, nu numai cu privire la drepturile prevăzute de convenție ci și la orice alt drept prevăzut în dreptul intern al statului respectiv.
salariale solicitate de reclamanta sunt circumscrise de prevăzut. art. 155 și art.40 alin 2 din Legea nr. 53/2003, fiind adaosuri bănești salariale.
Potrivit art 21 al 1 din OG. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Tribunalul a observat că existenta discriminării prin acordarea de stimulente financiare numai unor categorii de personal rezultă din faptul că Ministerul Justiției nu a ținut seama de criteriile obiective prevăzute de lege, așa cum a constatat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15 /23.01.2006.
Instanța a apreciat că în luna iulie 2006 s-a acordat o altă tranșă de stimulente pentru judecători și personalul auxiliar, astfel că nu s-a procedat la o reparare a discriminării create prin ordinul 1921/C/2005 din 15 12 2005.
In luna decembrie 2005 prin ordinul 1921/C/2005 s-au acordat stimulente pentru aproape toate categorii de personal din cadrul instanțelor cu excepția personalului auxiliar.
Instanța a apreciat că pârâtul Ministerul Justiției nu a avut nici o justificare să excludă această categorie de personal de la acordarea stimulentelor.
Față de considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art 12 din OG 137/2000, iar această încălcare i-a produs reclamantei un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 500 RON.
Potrivit art 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a admis-o și a respins acțiunea față de acest pârât deoarece nu există raporturi juridice de muncă între acesta și reclamanta și deci nu are obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale pretinse de reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului arătat că potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată in Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de parte sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
Conform alineatului (3) al art. 25 din Legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face in baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justitiei, la momentul respectiv fiind in vigoare Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozitiilor cuprinse in Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ dar nu limitativ, ceea ce înseamnă ca ordonatorul de credite este indreptătit să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat in politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
In conformitate cu dispozitiile art. 41 din Constitutie, "Salariatii au dreptul la măsuri de protectie socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariatilor, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară repausul săptâmanal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii in conditii deosebite sau special, formarea profesionala, precum și alte situatii specifice, stabilite prin lege."
Potrivit art. 155 din Codul muncii,Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum și alte adaosuri."
Principiul egalitătii intre cetăteni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate in special in exercitarea următoarelor drepturi: (. ) (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protectia impotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remuneratie echitabilă și satisfăcătoare art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptătit potrivit legii, in schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariatilor in functie de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004 în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au in vedere obiectivele propuse, importanta acestora pentru promovarea obiectivelor generate ale ministrului justitiei, gradul de realizare a acestor obiective in termenele stabilite, precum și sărbătorile legate aprobate prin acte normative."
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existenta insăși a unei sume (având in vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participantii la procesul penal), obiectivele urmate de Ministerul Justitiei, la un moment dat, in politica sa de reformă a justitiei, numărul personalului, calitatea activitătii desfășurate de acesta, criterii de performante apreciate ca prioritare. Existenta acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului ii conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel incit nu putem vorbi de un drept - creantă, lichidă, exigibilă.(cauza KopeckySlovaciei,hot5rArea din 7 ianuarie, de hotărâri și decizii 2004-IX, paragraf 52, cauzaRaflhărfile și Stratis Greciei,hotărbrea din 9 decembrie 1994, de hotărâri și decizii nr. -B, p. 84, paragraf 59).
De asemenea, nu putem vorbi de un drept care urmează a fi plătit intregului personal din sistemul autoritătii judecătorești in același timp. Este adevărat că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu impiedică angajatorul să le plaseze alături de alti factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat.
De asemenea, așa cum a reținut și tribunalul, printr-un ordin distinct, respectiv prin nr. 1793/C/2006 din 27 iulie 2006, fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul, instanțelor judecătorești, fond care li s- adresat exclusiv, astfel că nu se poate invoca o diferență de tratament, care i-ar pune pe reclamanți într-o situație discriminatorie.
Recursul este apreciat ca nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
financiare sunt drepturi de natură salarială, în sensul prevăzut de art. 155 din codul muncii, menite să recompenseze și să stimuleze îmbunătățirea performanțelor profesionale ale personalului din sistemul justiției, care se plătesc dintr-un fond cu destinație specială, constituit în conformitate cu dispozițiile art. 25 indice 3 alin.2 din legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar făcându-se în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, respectiv Ordinul 2404/C/2004 care enumeră exemplificativ principalele criterii de repartizare individuală.
Astfel, potrivit art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din legea 146/1997, aprobate prin Ordinul 2404/C/2004 ca și criterii pentru repartizarea individuală a stimulentelor sunt enumerate următoarele criterii obiective: complexitate a sarcinilor de serviciu și modul de realizare, operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lisa unei sancțiuni disciplinare.
Prin felul în care au repartizate stimulentele financiare din decembrie 2005 Ministerul Justiției nu a ținut seama de niște criterii obiective, așa cum a constatat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 15/23.01.2006.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a constatat că nu a existat o justificare obiectivă în stabilirea categoriilor de personal îndreptățite să primească stimulente și cele excluse de la acordarea acestora, cea ce a încălcat principiul nediscriminării prevăzut de art.5 și 6 din codul muncii.
Art.2 alin.2 din OG 137/2000 stabilește că "sunt discriminatoriiprevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Potrivit CEDO și Protocolului 12 la aceasta, toate persoanele aflate sub jurisdicția statelor contractante ale convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător, încălcarea principiului nediscriminării, nu numai cu privire la drepturile prevăzute de convenție ci și la orice alt drept prevăzut în dreptul intern al statului respectiv.
Personalul auxiliar de specialitate se află într-o situație discriminatorie care atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, prejudiciu apreciat de instanță ca fiind în sumă de 500 RON, raportat la valoarea cea mai mică ce a fost acordată cu titlu de despăgubire prin Ordinul 1921/C/15 12 2005.
Existenta discriminării prin acordarea de stimulente financiare numai unor categorii de personal rezultă din faptul că Ministerul Justiției nu a ținut seama de criteriile obiective prevăzute de lege, așa cum a constatat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15 /23.01.2006.
Susținerea recurentului Ministerul Justiției că prin Ordinul 1793/C/2006 din 27 07 2006 s-au acordat stimulente exclusiv personalului auxiliar de specialitate și că în acest fel s-a înlăturat discriminarea creată prin ordinul 1921/C/2005 din 15 12 2005 nu poate fi reținută de instanță deoarece Ordinul 1793 /C/2006 din 27 07 2006 vizat o altă perioadă de timp ( anul 2006 ) perioadă în care au primit stimulente și judecătorii prin ordinul 1744/C/13 07 2006.
Corect s-a apreciat de instanța de fond că în luna iulie 2006 s-a acordat o altă tranșă de stimulente pentru judecători și personalul auxiliar, astfel că nu s-a procedat la o reparare a discriminării create prin ordinul 1921/C/2005 din 15 12 2005.
Totodată, în mod just s-a constatat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art 12 din OG 137/2000, astfel că, văzând și disp. art. 269. muncii, această încălcare i-a produs reclamantei un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 500 RON, actualizata cu indicele de inflatie, aceasta pentru o justă si echitabilă dezdaunare, potrivit art. 6-8 din Legea 53/2003, dar si art.37, art.39 al. 1, lit.d-e, art.40 alin.2 respectiv art.155-157 din acelasi act normativ.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.3695 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, pârâții Ministerul Finanțelor Publice- prin D, Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/02.11.2009.
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
