Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 649/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 649
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regională de Ferate C și Compania Națională de Ferate "CFR" SA împotriva sentinței civile nr. 2912/07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Sindicală Feroviară C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru intimata-reclamantă reprezentantul legal și pentru recurenta-pârâtă CNCF CFR SA - Sucursala C - consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, prin serviciul registratură intimata-reclamantă a depus întâmpinare, iar recurenta-pârâtă CNCF CFR SA - concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Sucursala CF C cere admiterea recursurilor așa cum au fost formulate și motivate.
Reprezentantul legal al intimatei-reclamante pune concluzii de respingere a recursurilor și menținere ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURT EA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 2912 din 07 octombrie 2009, Tribunalul Dolja respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, invocate de pârâta Sucursala Regionala CF
S-a admis acțiunea precizată privind pe reclamanta Sindicală Feroviară C, În Contradictoriu Cu Pârâții Compania Națională De Ferate Cf Sa B, Sucursala Regională Cf
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, AL., ȘT., GH., membrii de sindicat, ajutorul material cuvenit cu ocazia Zilei pentru anii 2006 și 2008, în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru anii 2006 si 2008, iar pentru anul 2007, diferența dintre ajutorul material cuvenit, la nivelul clasei unu de salarizare pentru anul 2007 si cel efectiv încasat, sume actualizate de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariații unității pârâte Sucursala Regionala CF C cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 64 din M la nivel de unitate, pe anii 2005, 2006, respectiv art. 65 din M, la nivel de unitate pe anii 2007, 2008, era prevăzut că, salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua feroviarilor de un ajutor material, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care in cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau in concediu fără plată, pentru o perioadă de un an.
Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța a respins ca neîntemeiată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din codul muncii ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Or, potrivit art. 22 din OG nr. 7/2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă.
În speță nu are relevanță că suma primită este adaos, ajutor material, pentru că denumirile date nu exclud calificarea dată de legiuitor ca fiind venituri din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001, iar potrivit art. 155 codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din codul muncii, în raport de care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de pârâta Sucursala Regională Ferate C instanța respins deoarece reclamanții sunt angajații săi și are față de aceștia obligația plății salariului, indiferent de unde vin fondurile și cine asigură banii pentru plata salariilor.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
De la intrarea în vigoare a contractului individual de muncă, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia zilei feroviarului.
În anul 2006 reclamanții trebuiau să beneficieze de primele de Paște, de C și de Ziua, fiecare în cuantum de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv câte 310 lei fiecare (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă), în total 930 lei pentru fiecare salariat.
Pârâtele au făcut dovada cu state de plată că au plătit în luna aprilie și decembrie primele cuvenite reclamanților pentru Paști și C, rămânând de achitat prima pentru Ziua.
În anul 2007 reclamanții trebuiau să beneficieze de primele de Paște, de C și de Ziua, fiecare în cuantum de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv câte 407 lei fiecare (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă).
Pârâtele au făcut dovada cu state de plată că au plătit în luna aprilie suma de 507 lei și în luna decembrie 450 lei, sume ce nu acoperă în întregime primele cuvenite reclamanților.
Suma plătită în luna aprilie acoperă prima de Paști (407 lei) și o parte din prima pentru ziua feroviarului (100 lei) așa cum susțin pârâtele.
În anul 2008 reclamanții trebuiau să beneficieze de primele de Paște, de C și de Ziua, fiecare în cuantum de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv câte 500 lei fiecare (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă).
Pârâtele au făcut dovada cu state de plată că au plătit în luna aprilie suma de 500 lei și în luna decembrie 540 lei, sume ce nu acoperă în întregime primele cuvenite reclamanților. Suma plătită în luna aprilie acoperă doar prima de Paști (500 lei) așa cum recunosc și pârâtele.
Ca urmare prima de ziua feroviarului nu a fost plătită decât parțial în anul 2007 (100 lei în loc de 407 lei) și nu a fost plătită deloc în anul 2006 în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv 310 lei, iar în anul 2008, pârâtele făcându-se vinovate de încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea au încălcat și prevederile art. 156 din codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din codul muncii.
In acest fel, au produs reclamanților un prejudiciu material constând în contravaloarea ajutorului material de ziua feroviarului pentru anii: 2006 suma de 310 lei, 2007 diferența de 307 lei și integral 2008 suma de 500 lei.
Având în vedere prevederile art. 269 din codul muncii potrivit cărora " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâtele să acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea ajutorului material de Ziua pe anii 2006 - 2008 și parțial 2007.
Potrivit art. art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că pârâta avea obligația să respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Compania Națională de Ferate CFR SA prin Sucursala Regională de Ferate C și Compania Națională de Ferate CFR SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, CNCF CFR - Sucursala Regională susține că în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2008 a acordat salariaților ajutoare materiale, cu încadrarea în fondul de salarii comunicat de Ministerul Transporturilor pe anii respectivi, iar prin acordarea unor alte sume de bani decât cele acordate s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității pentru anul respectiv.
Compania Națională de Ferate CFR a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din OUG nr. 79/2001, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar și este în continuare conform OUG nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
Deși prin întâmpinarea formulată în cauză a arătat că în anul 2006 s-au acordat salariaților ajutoare materiale al căror cuantum a fost de 2.647 lei/salariat, sumă de 2,9 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul (930 lei), instanța de fond reținut în mod greșit că unitatea nu și- îndeplinit obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă.
Compania Națională de Ferate CFR SA B susține, că având în vedere fondul limitat de salarii, CFR SA a fost în imposibilitate de acorda ajutoare, altele decât cele care au fost efectiv plătite salariaților.
Precizează că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată, o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Obligația angajatorului de achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant, apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil,care statuează ca "obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, face imposibilă îndeplinirea acestei obligații".
Susține, de asemenea, că obligația angajatorului de achita drepturile pretinse de reclamantă, era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor de recurs precum și în raport de prevederile art. 3041Cod pr. civilă se constată că sunt fondate pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a obligat pârâtele la plata diferenței dintre ajutorul material cuvenit fiecărui membru de sindicat pentru Ziua feroviarului, aferente anilor 2006-2008 și sumele efectiv încasate.
Prin întâmpinarea formulată, Compania Națională de Ferate CFR SA a arătat că pe parcursul anilor a acordat salariaților ajutoare care depășesc suma stabilită prin contractul colectiv de muncă, apărare neanalizată în vreun fel de către instanța de fond. În aceste condiții în care apărarea angajatorului este în sensul că a acordat sumele pretinse, se impune verificarea susținerilor respective, verificare care nu se poate face decât printr-o expertiză contabilă.
Pentru stabilirea situației de fapt trebuie să fie determinate în concret sumele care se cuveneau fiecărui reclamant, sumele acordate efectiv cu titlu de ajutoare materiale pentru Ziua feroviarului pentru fiecare an, precum și eventualele diferențe rămase neachitate.
Potrivit dispozițiilor art. 163 din codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat. În speță, nu au fost administrate aceste probe obligatorii.
Se constată astfel că instanța de fond a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului.
Este motivul pentru care în baza art. 312 pct. 5 Cod pr. civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare instanța să pună în discuția părților efectuarea unei expertize de specialitate pentru verificarea celor susținute de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regională de Ferate C și Compania Națională de Ferate "CFR" SA împotriva sentinței civile nr. 2912/07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Sindicală Feroviară C, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
red. Jud.
3 ex. 23.02.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
