Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 7/R-CM
Ședința publică din 11 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Judecător: ---
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâtulMUNICIPIUL P PRIN PRIMARși chematul în garanțieMINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.315/CM din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât Municipiul P, prin primar, recurentul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și T, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia-pentru membrii de sindicat, Silviea, Romano, -, intimații-pârâți Școala nr.14, Centrul Bugetar Colegiul Național și intimații-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice, Inspectoratul Școlar al Județului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia - pentru membrii de sindicat, Silviea, Romano, -, a depus prin serviciul registratură, întâmpinare, prin care solicită judecata cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea, față de această situație, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestora.
CURTEA,
Constată că:
Prin sentința civilă nr.315/CM/13 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă, cu majoritate, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis în parte acțiunea precizată formulată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții membri de sindicat și a respins cererea de chemare în garanție.
A fost obligată pârâta Școala Nr.14 P să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 16.06.2005 și până la data de 13.02.2009, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității pârâte, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celeilalte pârâte fondurile necesare achitării acestor drepturi, iar pârâta Școala nr.14 " " la 831 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Municipiului P invocată prin întâmpinare, că este neîntemeiată, având în vedere faptul ca potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
De asemenea, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, Municipiul P are calitatea de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Așa fiind, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a și a și Inspectoratul Școlar al Județului
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt încadrați la Liceul Teoretic "I ", în funcția de cadre didactice.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
De la început trebuie menționat faptul ca, in raport de obiectul dedus judecații, tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al transei anterioare, la care fac referire art. 50 alin 2 din Statut si art.5 alin. 2 din nr.OG15/2008.
Astfel, art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic vizează in alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alin.1, legiuitorul a statuat faptul ca personalul in cauza beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative " și" rezultă faptul că articolul menționat are în vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează in mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției˝ la ˝,care potrivit Explicativ al Romane, in cazul concret expus de art 50 alin 1, introduce un complement circumstanțial de timp ce indica momentul:la30,la35si lapeste 40 de ani de activitate în învățământ. Ca este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, in momentul in care a dorit sa facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul transelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval(a se vedea atât anexele la Legea nr. 128/1997 cat si cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existentei a doua drepturi, cel la transa de vechime si cel la transa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează in aliniatul al doilea al art. 50 la indicarea procedeului, a modalității in care se ajunge la calcularea transei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acordao creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Prin acest alin 2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare ˝ sau, în accepțiunea OG nr. 15/2008, ˝ coeficient de multiplicare ˝.
In ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art. 48 alin 3 din Legea nr. 128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 si a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
In contextul celor menționate, salariul de baza al personalului in cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 si coeficienții de multiplicare prevăzuți in anexa nr. 2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți in funcție de încadrarea in transe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiazătransa suplimentara de vechimedetransa de vechimeeste un alt coeficient de multiplicare care includecreșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul transei de vechime anterioare, intervenite in momentul in care se calculează cuantumul salarial corespunzător transei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea in transa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr. 128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate in învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art. 50 alin 1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiazăla30 de ani,la35 de anisi lapeste 40 de ani de activitate in învățământ, ca o premiere, ca un bonus,si de transa suplimentara de vechimela al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, pana la momentul intrării in vigoare a OG 15/2008, si o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Aceasta creștere, in exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător transei de vechime de 30-35 de ani cu 0,252 (6,308 x 1/25). Acest nou coeficient de multiplicare se înmulțește cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea in acest fel a transei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, in Monitorul Oficial nr. 82, fost publicata OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 care vizeazăcreșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului dinînvățământ. Ca o prima observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativnu face trimitere in nici un fel ladreptulpersonalului didactic dinînvățământ preuniversitar la transele suplimentare de vechime. Acest drept exista in continuare in virtutea dispozițiilor art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, in coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei transe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, pentru determinarea transei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani, nu se mai adaugă si creșterea reprezentând pătrimea din transa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde si creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca transele suplimentare de vechime au dispărut prin includereadoarcreșteriide o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Dreptulla transele suplimentare de vechimenu reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime,aceasta creștere fiind, indubitabil, de la apariția OG nr. 15/2008,cuprinsa, inclusa(exprimarea legiuitorului din acest punct de vedere este foarte ),in coeficienții de multiplicare ai transelor de vechimede 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani.
Pe cale de consecință, instanța, cu majoritate, apreciază cădreptul privind transele suplimentare de vechime exista în continuare si el se cuvinepersonalului didactic din învățământul preuniversitar si după intrarea in vigoare a nr.OG 15/2008,in considerarea art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat in nici un fel.
Interpretând altfel dispozițiile legale menționate anterior, s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de de Învățământ, legea părților în raport de dispozițiile Legii nr. 130/1996 a contractului colectiv de muncă, care stipulează prin prevederile art. 4 alin. 1 că părțile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu inițieze si să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum și din prezentul contract colectiv de muncă, iar în aliniatul al doilea se arată că Ministerul Educației, Cercetării și T se obligă să nu inițieze nici un act normativ și /sau act administrativ cu caracter normativ care privește relațiile de muncă și sistemul național de învățământ, fără consultarea federațiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Toate acestea vin să completeze și să susțină cele menționate mai sus în ceea ce privește înseși titulatura și obiectul nr.OG 15/2008 care vizează doar niște creșteri salariale, și nu vorbește despre înlăturarea unui drept stabilit printr-o lege, act normativ cu caracter net superior ordonanței.
De asemenea, art. 7 alin. 2 din același contract colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ prevede și faptul că orice propunere de modificare a legislației în vigoare privind drepturile și obligațiile personalului din învățământ nu poate fi făcută fără consultarea federațiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul P - prin Primar și chematul în garanție Ministerului Educației Cercetării Și, criticând-o ca nelegală pentru următoarele:
1. În mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, nefiind aplicabile prevederile nr.OUG32/2001, prevederile legale care fac referire la aspectele litigioase fiind cele ale art.167 din Legea nr.84/1995, așa cum a fost modificată și completată.
2. Greșit au fost acordate drepturile bănești pentru perioada ce depășește data de 1.01.2008, în condițiile în care de la această dată își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OG15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Astfel, potrivit art.5 din acest act normativ "în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele 1.1. și 1.2. prevăzuți la ultimele tranșe de vechime recunoscute de 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.90 alin.3 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
2 al aceluiași text legal prevede în continuare faptul că "în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Chematul în garanție Ministerului Educației Cercetării și a criticat sentința pentru aceea că, instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art.50 din Legea nr.128/1997 și ale OG nr.15/2008 în ceea ce privește drepturile bănești cuvenite reclamanților, precum și pentru greșita admitere a cererii de chemare în garanție.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, primul motiv de recurs este nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. XIII din nr.OUG32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, și în raport de care pârâtul a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamante.
În conformitate cu dispozițiile art.20 alin.1 din nr.OUG17/2006, "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, tribunalul a constatat în mod corect că Municipiul P are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește cea de a doua critică, Curtea constată că în mod legal prima instanță a reținut că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 nu a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25.
Textul de lege sus-citat nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de Anexa 2 din ordonanță, iar aceștia există în continuare și se cuvin personalului din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, articol care nu a fost abrogat sau modificat în vreun fel.
Prevederile nr.OG15/2008 vizează doar niște creșteri salariale pentru personalul didactic menționat mai sus și nu fac vorbire despre înlăturarea vreunui drept stabilit prin lege care este act normativ superior ordonanței de guvern.
De altfel și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de Învățământ menționează că în perioada de aplicare a acestei convenții să nu se inițieze sau să se susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții legale care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului.
Rezultă că în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor privind drepturile bănești ce le revin personalului didactic din învățământul preuniversitar și după data de 1 ianuarie 2008.
În ceea ce privește recursul chematului în garanție Ministerului Educației Cercetării și, Curtea reține că, prin sentința recurată, instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva sa, iar prin încheierea din data de 06 mai 2009 a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentință, în sensul că se vor consemna numele chemaților în garanție față de care s-a respins cererea, respectiv Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Educației Cercetării și și Inspectoratul Școlar al Județului
Prin urmare, fiind respinse pretențiile față de această parte procesuală, recurenta nu justifică interesul criticării hotărârii, pe calea recursului.
În concluzie, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul P - prin primar și ca lipsit de interes recursul declarat de Ministerului Educației Cercetării și împotriva sentinței civile nr.315/CM/13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de MUNICIPIULUI, prin PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.315/CM/13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, și ca lipsit de interes recursul declarat de MINISTERULUI EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, str.G-ral nr.28-30, sector 1, formulat împotriva aceleiași sentințe, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A, în numele și pentru membrii de sindicat, Romano, -, toți cu domiciliul ales în P,--6, județul A, pârâții ȘCOALA NR.14 " ", cu sediul în P,-, județul A, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL " ", cu sediul în P,-, județul A și intimații chemați în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în P,--6, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./18.01.2010
GM//18 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
