Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7353/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5608/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7353R
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta - SA -membru Grup, împotriva sentinței civile nr.636 din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin avocat. cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, arătând că drepturile salariale pretinse au fost incluse în salariul de bază.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.636 din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, a fost admisă, în partea, acțiunea civilă formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâta - SA, și pe cale de consecință a fost obligat pârâtul la plata către fiecare reclamantă în parte a sumei de 1387 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate - primă de crăciun pe anul 2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamantele funcționează în cadrul pârâtei "" B, la Spitalul V, din anul 1999, respectiv 2000 și până în prezent, în temeiul unor contracte individuale de muncă, iar în calitate de salariate acestea beneficiau de plata drepturilor salariale prevăzute în contractele individuale cât și în cele colective de muncă încheiate legal la nivel de unitate.
S-a constatat că potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu în stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
De asemenea, la alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalităților și în condițiile negociate cu I, iar în anii următori, respectiv 2004 - 2007, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă a fost menținut în aceeași formă și cu același conținut.
S-a menționat că doar alin.2 al art.168 a fost modificat, textul având următoarea redactare: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în saraiul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și le obligă pe acestea la executare (art.236 alin.4 și art.243 din Codul Muncii ).
Astfel, din interpretarea textelor enunțate mai sus, prevăzute la art.168 din Contractul colectiv de muncă rezultă că introducerea suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 urma a se face la nivelul anului 2003. Acest lucru nu a putut fi demonstrat în lipsa probei cu expertiză contabilă, probă la care pârâta nu a achiesat, iar atunci când a fost dispusă de instanță din-oficiu, în temeiul art.129 alin.5 pr.civ. a refuzat plata onorariului.
Pe de altă parte, admițând că suplimentările salariale au fost introduse în salariu în anul 2003 ele urmau ă fii datorate și în anii următori întrucât, dacă părțile contractului colectiv de muncă nu ar fi intenționat să prevadă acordarea primelor în discuție și pe anii ulteriori lui 2003, nu le-ar mai menționat, pentru viitor (având în vedere sintagma "vor beneficia", prev. la alin.1 al art.168) din cuprinsul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă.
S-a avut în vedere că, susținerea pârâtei că interpretarea comisiei paritare, obligatorie pentru părți, conform căreia voința comună a părților a fost în sensul includerii primelor în salarii începând cu anul 2003, nu poate fi primită, întrucât această interpretare nu poate produce efecte, atâta vreme cât ea a fost făcută în anul 2007 și privește interpretarea unor clauze prevăzute în contracte anterioare, al căror termen de aplicare era expirat și în contradicție cu prevederile explicite ale art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, această interpretare constituie o modificare a contractului, nevalabilă însă pentru nerespectarea art.31 din 2130/99 care dă posibilitatea modificării clauzelor Contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest-lucru, dar cu respectarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiența unor astfel de modificări.
S-a apreciat că, susținerea pârâtei din întâmpinare potrivit căreia acțiunea este prematură în raport de art.168 al.1 teza 2 din CCM, este nefondată, cu motivarea că lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu acordarea drepturilor salariate asumate de pârâți prin Contractul colectiv de muncă, cu atât mai mult cu cât negocierea aparține patronatului, respectiv a pârâtei.
Pentru considerentele expuse tribunalul a constatat că pârâta nu a probat că a executat obligația asumată la art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2007, respectiv că a achitat reclamanților prima de C pe anul 2007, conform art.243 Codul Muncii, deși sarcina probei îi revenea conform art.287 Codul Muncii astfel că, în temeiul art.161 Codul Muncii, art.243 Codul Muncii și art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă a admis acțiunea în parte, și a obligat pârâta la plata către fiecare reclamantă a sumei de 1387 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, respectiv primă crăciun pe anul 2007, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
La determinarea acestei sumei s-au avut în vedere prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă conform căruia cuantumul fiecărei prime (de Paște ori C) este de un salariu de bază mediu la nivel de și adresa comunicată de pârâtă privind situația salariului de bază mediu la nivel de pe anii 2003 - 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul Muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paște și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paște și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paște și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paște și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge, în totalitate acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - "" SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.636 din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, în totalitate, acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâta - SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
06.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
