Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7356/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5626/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7356R
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - -, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.495 din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ,.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.495 din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta - - B, a fost obligată pe pârâta să plătească reclamantului, suma de 850 lei reprezentând prima de Paște pe anul 2005, iar pârâtei suma de 927 lei, reprezentând prima de C pe anul 2005, actualizata cu indicele de inflație la data introducerii acțiunii, s-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului in ce privește plata primei de Paște și de C pe anul 2004 și în consecință a fost respinsă cererea privind aceste pretenții ca fiind prescrisă și a fost respinsă, ca nefondată, cererea aceluiași reclamant privind plata primei de C pe anul 2005.
Prin aceeași sentință, s-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantei în ce privește plata primei de Paște pentru anii 2004-2005 și de C pe anul 2004 și în consecință a fost respinsă cererea privind aceste pretenții ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanții sunt foști salariați ai pârâtei, desfășurând activitate în beneficiul acesteia până în anul 2005 ( până în anul 2005 conform mențiunilor din carnetul de muncă, iar până în 23.12.2005 când a fost concediată colectiv).
S-a constatat că, în calitate de salariați ai pârâtei urmau să beneficieze de drepturile menționate în contractul individual de muncă cât și în contractele colective încheiate legal la nivel de unitate.
S-a considerat că prin acțiunile formulate s-a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale suplimentare prevăzute la art.168 alin.1 din CCM și anume plata primelor de Paști și C pentru perioada 2004-2005.
S-a avut în vedere că cererile de chemare în judecată sunt formulate la 26.05.2008, în cazul reclamantului, respectiv 13.06.2008 de reclamanta, și față de prevederile art.18-19 din Decretul nr.167/1958 și art.283 alin.1 lit.c din Codul munciis -a constatat prescris dreptul reclamantului de a solicita plata primelor de Paște 2004 și C 2004 precum și dreptul reclamantei de a pretinde plata primelor de paști 2004-2005, respectiv C 2004.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că dreptul reclamanților decurge îl din aplicarea prevederilor art.168 al.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003-2005.
S-a menționat că potrivit acestui articol salariații - B urmau să beneficieze de plata unor drepturi salariate suplimentare, în cuantum de câte un salariu de bază mediu la nivel de cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și
S-a considerat că susținerea pârâtei conform căreia primele în discuție au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 este probată parțial prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Astfel, din conținutul acestuia rezultă că primele au fost incluse într-adevăr în salariile de bază ale fiecărui salariat în anul 2003, astfel cum se prevede și la art.168 al.2 din CCM pe anii 2003-2007.
De asemenea, alin.2 al art.168 face referire la faptul că primele de Paște și C au fost introduse în salariu în anul 2003 însă menținerea cu același conținut a prevederii înscrise la art.168 al.1, obligă pârâta la executarea acestei clauze contractuale, potrivit art.243 din Codul muncii, și art.30 din Legea nr.130/1999.
S-a apreciat că pârâta nu a dovedit că, eventuale creșteri salariale la care expertul face referire în raport, s-au datorat includerii primelor pe anii 2004-2005 în salariile de bază ale reclamanților și în cuantumul prevăzut la art.168 al.1 din CCM.
S-a mai arătat că nu se poate reține că dispoziția înscrisă la art.168 al.1 este fără efect cât privește părțile contractante, astfel cum susține pârâta, atâta vreme cât ea este prevăzută în toate contractele încheiate pe anii 2003-2007, în aceeași formă și cu același conținut și obligă astfel la executarea ei, conform art.243 Codul muncii.
Prin urmare, constatând că pârâta nu a executat obligația asumată la art.168 alin.1 din contract, aceea de a achita reclamanților câte un salariu de bază mediu cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, în temeiul art.161, art. 166, art. 243 Codul muncii, art.168 al.1 din CCM a fost admisă acțiunea în parte și, în consecință, au obligat pârâții la plata către reclamantul a sumei de 850 lei reprezentând primă Paște 2005 și către reclamanta a sumei de 927 lei, reprezentând primă crăciun 2005, sume ce vor actualiza cu indicele de inflație la data introducerii acțiunii.
În temeiul art.287, 288 Codul munciis -a respins ca nefondată cererea reclamantului de a i se plăti prima de C 2005, întrucât potrivit mențiunilor din acțiune și carnetul de muncă acesta a fost salariatul pârâtei până la data de 30.09.2005. Cum la data la care s-a născut dreptul reclamantului de a pretinde plata primei de C 2005 acesta nu mai era salariatul pârâtei, cererea formulată sub acest aspect a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către pârâta - -, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. recurenta a susținut inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
S-a făcut astfel referire la Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.288/02/5.02.2006, precum și la Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.XII.2006.
De asemenea, invocându-se dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. s-a arătat că deși, în cauza s-a depus copie după din care rezultă că drepturile salariale au fost incluse in salariu, instanța a admis în mod netemeinic si nelegal cererea reclamantului acordând primele de Paste 2005 si C pe perioada 2004-2005, în acest sens făcându-se referire și la practica judiciară în materie.
De asemeni, recurenta a făcut referire și la dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței "modificată și completată prin Legea nr.277/2009.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 "e la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor".
În cadrul soluționării recursului s-au depus înscrisuri din care rezulta că societatea recurentă se află în procedura de insolvență, solicitându-se suspendarea judecății cauzei, în temeiul articolului mai sus menționat, astfel încât apreciind că dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, au un caracter imperativ de la care nu se poate deroga, și cum din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că recurenta se află în procedura de insolvență, reglementată de dispozițiile art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006, urmează ca văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. să se admită recursul, să se modifice în tot sentința atacată, în sensul suspendării judecării cererii de chemare, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - -, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.495 din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ,.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Suspendă judecarea cererii de chemare în judecată, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
30.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
